Introducere in lectura duhovniceasca a Scripturii. Cuvant si rugaciune

Traducere: Maria-Cornelia Ica jr

Cartea de fata — un adevarat bestseller, fiind publicata pana acum in 14 editii si tradusa in 11 limbi, si pe care Editura Deisis o ofera cititorului roman intr-o frumoasa versiune romaneasca — este o veritabila „carte-program”, concentrand in putine pagini esenta proiectului spiritual ce anima Comunitatea de la Bose. Parintele Enzo Bianchi redescopera in spiritul traditiei uitate a acelei lectio divina tipice monahismului benedictin medieval prescolastic relatia Biblie–rugaciune. Mostenita in crestinism din traditia Vechiului Testament si prezenta la toti Parintii Bisericii, atat in Apus, cat si in Rasarit, ea a fost din diferite motive ocultata mai tarziu, ajungandu-se la o veritabila amnezie a Cuvantului lui Dumnezeu.
Este meritul acestei lucrari de a evidentia unitatea indiscutabila existenta in Biserica intre rugaciune ca inaltare subiectiva a persoanei spre Dumnezeu si intruparea obiectiva a Acestuia in cuvantul Sau biblic. Pentru ca Biblia nu este o simpla carte, ci o Persoana care vorbeste omului. Iar Persoana este Logosul sau Cuvantul vesnic al lui Dumnezeu — Iisus Hristos — la care omul raspunde personal prin rugaciune. „Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu” (Mt 4, 4).
Recomand de aceea cu multa caldura credinciosilor nostri aceasta carte a parintelui Enzo Bianchi, chemand binecuvantarea Domnului asupra tuturor celor ce vor lua indemn din lectura ei de a se apleca cu si mai multa dragoste asupra rugaciunii si a Cuvantului lui Dumnezeu.
† Serafim
Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Romane a Germaniei, Europei Centrale si de Nord

Editura Deisis

Pret: 13.00 lei

Adauga in COS

Format 11 x 18 cm
216 pag

Steinhardt despre Mozart si rai

” Atunci, în primăvara lui 1983, mi-am notat doar suprafaţa unei biografii, zona ei nepersonalizată, ca să zic aşa. A urmat o scurtă conversaţie, destul de convenţională, până în momentul în care, oarecum scuzându-mă, i-am explicat că în sacoşa de plastic pe care o aşezasem alături de mine se află câteva discuri cu muzică de Mozart, cumpărate de la un prieten violonist la Filarmonica „George Enescu” şi care emigra în Germania (erau nişte discuri EMI şi Deutsche Grammophon cu Filarmonica din Berlin şi Karajan). Atunci a izbucnit ca un copil: ,A! Mozart!” şi m-a rugat să asculte puţin dintr-unul. Se afla alături, pe o măsuţă, un pick-up Supraphon din acelea vechi, gen valijoară, cu difuzorul prins în capac. Acul aparatului părea însă uzat, aşa încât reproducerea aducea mai mult a zgomot, cu note sparte sau întinate. Am îndrăznit atunci să-l invit la noi (aveam o bună „combină” Fischer). „In cartierul Pantelimon, i-am spus, preţ de 20 de minute cu tramvaiul 14.” „Pantelimon, locul copilăriei mele!”, a exclamat iarăşi cu inflexiuni necenzurate de numărul anilor (de altfel, îmi „declarase” asta la „biografie”).

Peste două zile, într-o după-amiază, a venit. A intrat la fel de firesc cum mă primise. N-am schimbat prea multe vorbe, cedând „audiţiei” spaţiul conversaţiei. S-a aşezat jos pe mochetă, turceşte, înainte-i cu un pahar de ceai şi o felie de pâine (singurul lucru cu care s-a lăsat „tratat”), cu căştile puse şi fixând din când în când icoanele pe sticlă şi pe lemn de pe peretele din faţă. Vreme de 3-4 ore a ascultat fără întrerupere Mozart. La sfârşit, lăsând la o parte orice teamă (se purta în aşa fel încât nu te sfiai să calci în străchini, să faci vreo gafă culturală), soţia mea sau eu, nu mai ştiu, am spus că, deşi îl iubim, noi ne uităm ca pisica la Mozart. „Toţi ne uităm la el aşa” (altfel spus, nu înţelegem mai nimic). „Totuşi, am continuat, de ce Mozart, de ce numai Mozart ?” „Dar ce, sunt prost, când am ajuns în Rai să plec de-acolo ? Desigur, şi Bach, şi Haendel şi ceilalţi, care sunt aproape de Dumnezeu, îţi arată calea spre El, dar cu Mozart ai ajuns Acolo şi te bucuri. Mozart e bucuria pură!” (Am regăsit ideea într-un eseu al său, astfel montată însă încât să „treacă”.) La plecare, a glumit: „Nu vreţi să mă luaţi în gazdă ? Aş coborî doar să-mi cumpăr pâine şi aş asculta neîntrerupt.”“

N. Steinhardt, “Articole Burgheze”, p. 16  (istoriseste Nicolae Mecu)

PS:  E greu sa nu indragesti asa un Om. Dea Cel de Sus sa ajungem la El si acolo sa stam turceste impreuna si cu Nicu Steinhardt, si cu Mozart care sa ne delecteze interpretandu-si muzica …

29/30 martie 2009 – 2 decenii fara Nicolae Steinhardt

“1937, Paris

Manole despre trei fenomene ale timpului: invazia verticală a bar­barilor (expresia e a lui Rathenau), domnia proştilor, trădarea oamenilor cumsecade.

Primul: năvălesc nu barbarii din alte continente ci, de jos în sus, derbedeii. Barbarii aceştia preiau locurile de conducere.

Al doilea: au sosit – pur şi simplu, în sensul cel mai categoric – proştii şi inculţii la putere şi în ciuda tuturor legilor economice şi tuturor regulilor politice fac prostii, ca nişte ignoranţi ce se află.

Al treilea: în loc de a se împotrivi, oamenii cumsecade adoptă expectative binevoitoare, se fac că nu văd şi nu aud, pe scurt trădează. Nu-şi fac datoria. Imparţialii şi încrezătorii înregistrează şi tac. Sunt cei mai vinovaţi“.

Din “Jurnalul Fericirii”

PS: nu pot sa nu remarc actualitatea observatiilor parintelui Nicolae;  in 80 de ani parca lumea romaneasca a stat pe loc… Atlasul de mitocanie (urbana si nu numai) este de o vesnica actualitate “demna” de pana lui Caragiale. “Nimic nou sub soare”… spunea inteleptul.

PPS: mai multe despre Steinhardt,comemorativ:

http://ferestreinpridvor.blogspot.com/2009/03/taina-libertatii.html

http://nicolaesteinhardt.wordpress.com/2009/03/29/steinhardt-vedea-numai-binele-impacarea/

http://www.razbointrucuvant.ro/category/parinti-si-invatatori/parintele-nicolae-steinhardt/

Efecte pozitive ale crizei(2)

Românii încearcă să se lase de fumat din cauza crizei financiare:

“Ce nu au reuşit campaniile anti-fumat a reuşit criza financiară. Speriaţi de preţul ţigărilor, care creşte pe zi ce trece, tot mai mulţi români încearcă să se lase de fumat şi ajung chiar la medici pentru asta. La Sibiu, în ultimele două luni, peste 200 de oameni au apelat la ajutor de specialitate.

Ca să facă economii, tot mai mulţi români se gândesc să renunţe la fumat, mai ales că de la 1 aprilie ţigările se vor scumpi din nou. Aşa că apelează la medici, ca să reuşească.”

Romanii tot mai afectati de criza economica isi intorc la greu fata catre Dumnezeu si merg la biserica

“Bisericile sunt pline de oameni care se roaga, acum vin in numar mare chiar si seara, dupa serviciu, mai ales ca este post”, a declarat parintele Constantin Stoica, purtator de cuvant la Patriarhie, pentru Click!.

Mersul la biserica nu este caracteristic numai varstnicilor, tinerii vin si ei la slujbe, dau acatiste si aprind lumanari ca sa nu ramana fara locuri de munca.

Receptarea Bibliei in noua traducere – ieri si azi

Am gasit tot colindand pe net un articol interesant - “Cornilescu cel neiubit (la început)” -  despre modul cum a fost initial receptata proaspat nascuta traducere Cornilescu in mediile neoprotestante romanesti interbelice: cu ostilitate. O ostilitate partial de inteles, dat fiindca autorul traducerii era ortodox, si totusi de neinteles pentru ca biserica ortodoxa (adversa baptistilor si adventistilor) la randu-i a luptat pe toate caile contra traducerii “neautorizate” a “preotului razvratit”.

Dincolo insa de acest aspect, stranie imi pare inversunarea cu care ambele tabere au luptat contra neavenitei traduceri: ortodocsii pentru a pastra monopolul traducerilor autorizate, baptistii si adventistii pentru a lupta contra “modernismului periculos” care se insinua in noua traducere. Inversunarea adventista a mers pana acolo (conform articolului care preia documente din arhiva Societăţii Biblice Britanice de la Cambridge) incat presedintele cultului adventist s-a deplasat special la Londra in ianuarie 1924 pentru a sabota nota traducere. Aspectul mi se pare simptomatic pentru inertia atat a majoritarilor cat si a minoritarilor cat si pentru temerile ( nejustificate, cum istoria avea sa dovedeasca de altfel) fata de nou,modern,actualizat. Ravna prost inteleasa pentru “vechile carari” era cat pe ce sa priveze de o traducere care s-a impus drept cea mai buna pentru aproape un secol.

Am stat de vorba cu crestini evanghelici pentru care Cornilescu la randu-i a devenit o icoana si garantie a sfinteniei textului biblic. Exista acum o rezistenta incrancenata a adeptilor traducerii Cornilescu fata de mai nou venita Noua Traducere in limba romana. Desi minutios elaborata de colectivul baptist oradean, Noua Traducere nu are un caracter confesional (partinitor) fiind acceptabila pentru intregul spectru protestant si nu numai. In ciuda prejudecatilor intampinate, Noua Traducere promite sa fie si sa se impuna (cel putin in lumea mioritica protestanta ) ca textul de referinta al Bibliei romanesti pentru secolul XXI, si probabil va si reusi, repetand performanta traducerii Cornilescu. Pana atunci, deocamdata, priviri suspicioase, soapte rautacioase, absenta “accidentala” din librarii… de ce ? Istoria se repeta si cine n-o cunoaste e condamnat sa-i repete greselile.

Biblia in traducerea Nitzulescu – Fragmente si perspective online

De curand am descoperit o excelenta initiativa: repunerea in circuitul iubitorilor Bibliei a unei traduceri valoroase si putin cunoscute: Nitzulescu.

Pe blogul http://nitzulescu.wordpress.com/ a aparut deja pdf-ul cu epistola apostolului Pavel catre Romani.

Tinand cont de faptul ca traducerea Nitzulescu a fost cea folosita inainte de aparitia traducerii preotului Cornilescu, si este socotita una dintre cele mai exacte traduceri in limba romana, aparitia acestei traduceri pe net, alaturi de celealte mai vechi si mai noi nu poate decat sa ne bucure si sa imbogateasca orizontul de studiu al iubitorilor Bibliei.

Spor la lucru truditorilor!

PS: si pentru ca tot veni vorba de traduceri vechi , iata si Biblia Sinodala de la 1914 in format pdf.

Parinti si Scriitori Bisericesti nr. 23, Sfantul Ioan Gura de Aur, Scrieri III – “Omilii la Matei” .

” Guillaume de Toco, biograful marelui teolog apusean Toma d’Aquino, relateaza că într-o zi doctorul angelic, însoţit de studenţii săi, a făcut o plim­bare prin Paris. Insoţitorii săi i-au lăudat frumuseţile arhitectonice ale capita­lei si l-au întrebat dacă n-ar dori să aibă nişte frumuseţi ca acelea; la care Toma d’Aquino a replicat: „Aş dori să am în locul tuturor acestor frumu­seţi Omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur la Evanghelia după Matei”. Atît de mult preţuia acest mare teolog apusean omiliile la Matei ale Sfantului Ioan Gură de Aur. Pentru Toma d’Aquino frumuseţile Parisului păleau în faţa fru­museţilor cu care teologul ortodox a împodobit textul Evangheliei după Matei.” ( Din “Introducere”)

Pret: 45,00 Lei noi

Format 17 x 24 cm, coperti cartonate

Traducere, introducere, indici şi note de Pr. Dumitru Fecioru

“Omiliile la Matei, în număr de 90, au fost rostite în Antiohia pe când Sfântul Ioan Gură de Aur era preot. Abatele J. Bareille, în introducerea la traducerea operelor complete ale Sfântului Ioan Gură de Aur, caracterizează sintetic şi judicios Omiliile la Matei în aceşti termeni: Omiliile la Sfântul Matei cuprind o măreaţă învăţătură de morală şi de virtute; se găsesc în ele principiile care trebuie să dirijeze toată viaţa creştină, tot ce poate conduce la facerea binelui şi la depărtarea de viciu; nu este omis din ceea ce poate face un Sfânt şi converti un păcătos. Poate că nu există o carte mai eminamente moralizatoare; nici în altă parte Sfântul Ioan Gură de Aur n-a făcut dovadă de atâta pătrundere, de elocvenţă şi supleţe în îndemnurile sale”.

“Ceea ce impresionează în mod deosebit în aceste omilii este marea smerenie a Sfântului Ioan Gură de Aur. Atinge culmi atât de înalte cu smerenia sa, că nu-şi atribuie lui strălucitul său talent oratoric, ci harului lui Dumnezeu. Harului lui Dumnezeu îi atribuie totul; el nu este decât o unealtă în mâna lui dumnezeu, pusă în slujba instruirii credincioşilor săi, în slujba îmbunătăţirii vieţii lor şi a călăuzirii lor spre mântuire, spre împărăţia lui Dumnezeu. Smerenia lui merge până acolo că se numără printre păcătoşi, printre cei ce trebuie să se teamă de judecata lui Dumnezeu. Adevărul acestor spuse o strigă Biserica Ortodoxă cântând: Din gura ta ca o lumină de foc strălucind harul, lumea a luminat vistieriile neiubirii de argint lumii a câştigat, înălţimea smereniei nouă ne-a arătat”. (Din cuvintele introductive)

Cartea poate fi descarcata si citita in format pdf de AICI sau djvu de AICI.

Atlas De Mitocanie Urbana

[ Jilava 1961 şi fabrica Stăruinţa din Vitan (1965—1968) ]

” Printre ţigani. Rasismul este o demenţă, dar — cum să spun? — nerasismul, contestarea unor rase deosebite, fiecare cu însuşirile ei, este o nerozie. Sunt mai ales certăreţi, rostul vieţii lor e gâlceava, harţa: gălăgioşi; fără de larmă şi tărăboi se asfixiază şi pier; pângăritori, au un dar neîntrecut de a terfeli totul; mincinoşi, minţim cu toţii, dar idealizăm realul, la ei e altfel, ca la antimaterie. Şi găsesc de cuviinţă să-şi întărească minciunile cu jurăminte grele: să-mi sară ochii, să-mi moară mama, să fiu nebun.Dacă ar fi să-i iau în serios, ar trebui să se înalţe maldăre de ochi, ca cele atribuite lui Ante Pavelic de Malaparte în Kaputt; să se perinde în faţa fabricii nesfârşite convoaie de dricuri, întrerupând orice trafic; să fie balamucurile pline până la refuz.Şi nu le poţi intra în voie. Oricât de frumos le vorbeşti: orice umilinţă, orice făţărnicie: deopotrivă de inutile. Leneşi, urăsc pe cine le cere un efort, o lene îndărătnică, violentă ca instinctul de conservare. Şi nu pot bea în cârciumi, numai afară pe stradă, cu sticlele înşirate alături şi puradeii roată; o maidanofilie, un exhibiţionism, o nostalgie a bâlciului; şi un jind al ocării, ţipetelor, poalelor date peste cap. Spurcăciunea. Dracul sordid, dracul poltron, dracul ţopăitor. Cărora Coşbuc le-a găsit nume atât de potrivite şi care-n infern îşi fac din cur o goarnă.” ( Jurnalul Fericirii)

PS: pe baza acestei pagini a “Jurnalului Fericirii” unii l-au acuzat pe Steinhardt de rasism. Este insa limpede ca nu avem de-a face decat cu inregistrarea “jurnalistica”, obiectiva, a unei stari de fapt. Din pacate, societatea romaneasca mai sus descrisa in “atlasul de mitocanie urbana” incepe sa se “inspire” copios din atmosfera descrisa de avocatul-scriitor evreu-crestinat. Sigur ca sunt si reprezentanti ai etniei care sunt mai onorabili decat destui “rumani”. Si fara doar si poate ca exista o rezistenta (prea pasiva insa) la becalizare si vanghelizare, dovada initiativa Radio Guerrilla. Insa nesimtirea a ajuns o molima aproape de neeradicat, mai ales datorita pasivitatii civice. A ne preda in fata corectitudinii politice si a discriminarii pozitive inseamna a permite non-valorilor sa dicteze in tara asta . Pana cand?

Efecte pozitive ale crizei

“Din bube mucegaiuri si noroi iscat-am frumuseti si sensuri noi” spunea Arghezi.  “Din tot raul se poate isca si un bine” ar putea sa fie moto-ul acestei postari.

In ciuda efectelor din ce in ce mai neplacute ale decontarii “tunurilor” date prin America, numita acum generic “criza”, se mai nasc si chestiuni pozitive.

Spre exemplu,”Recesiunea readuce bunul simt in moda” cum titra mai zilele trecute un articol de presa.

” Primul efect al crizei este disparitia de pe podiumurile de moda a colierelor, rochiile si topurile acoperind, mai nou, cuminti, decolteele, dar si umerii. Primul care a vorbit despre acest trend este Karl Lagerfeld, designerul casei Chanel, intr-un interviu pentru International Herald Tribune. Potrivit designerului, “economia directioneaza moda catre un nou tip de modestie”.”

Un alt efect bun: “Mai putine procese din cauza crizei economice” :

“Avocaţii băcăuani au constatat că efectele crizei financiare mondiale se resimt şi în domeniul lor de activitate. Faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, numărul dosarelor noi din instanţe a scăzut semnificativ(…) Oamenii vor încerca să-şi rezolve singuri problemele judiciare fără să mai apeleze la consilierea specialiştilor …”

Sau “Romanii doneaza sange din cauza crizei financiare” : “Romanii recurg la tot felul de metode pentru a combate efectele crizei financiare, iar una dintre acestea o reprezinta donarea sangelui. Acestia recunosc ca doneaza sange pentru a obtine bonuri de masa si o fac de cate ori le permit cadrele medicale. Medicii au constatat ca numarul donatorilor s-a dublat fata de anul 2008, in fiecare zi inregistrand cel putin 200 de donatori.”

Alt bine iesit din rau: “Apetitul pentru lectura nu scade pe fondul crizei economice” ci creste!

Motivul pentru care cartea, inca, se vinde, in pofida recesiunii, pare a fi, in opinia lui Serge Eyrolles, directorul Sindicatului National al editurilor din Franta, unul de ordin psihologic: “Cartea ramane o valoare de refugiu, in ciuda dinamicii Internetului”.

Dupa cum se vede a fost nevoie de criza pentru a reveni bunul simt al renuntarii la nerusinare in imbracaminte. Tot criza ne “aduce aminte” ca sangele nostru poate salva vieti omenesti. Criza ne pune cartea din nou sub ochi si ne determina sa ne cautam rezolvarea divergentelor omeneste (nu hop-top la tribunal).

Blestemata fie criza? Da… si totusi macar efectele ei mai sus enumerate sunt binecuvantari – binecuvantarea bunului simt, a cultivarii prin lectura, a omeniei donatoare sau impaciuitoare. Pacat ca doar stransi cu usa, usa crizei, suntem nevoiti sa ne mai revenim, pe ici pe colo.

Ostrov (subtitrat RO)

“Ostrov” – pentru cei care nu l-au vazut inca, unul dintre cele mai profunde si mai bune filme cu mesaj crestin din ultimele decenii. O recenzie facuta de fiul lui Constantin Noica, calugarul Rafael Noica – Ostrov%20-%20prezentare%20de%20Pr.%20Rafael%20Noica.mp3.

Pentru cei care au ratat filmul si vor sa-l vizioneze la o calitate rezonabila a imaginii, el poate fi descarcat in format avi de AICI