Sfantul apostol Andrei

Azi sinaxarele crestine ni-l amintesc pe Sfantul apostol Andrei.

Sf. Apostol Andrei a fost din Betsaida, orasel pe malul lacului Ghenizaret, fiul lui Iona, din Galileea, si fratele lui Petru, primul dintre ucenicii Domnului Hristos. Inainte de a fi Apostol al Domnului, Sfantul Andrei a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul. Dar, daca a auzit, a doua zi dupa Botezul lui Iisus in Iordan, pe dascalul sau Ioan, aratand cu degetul catre Iisus si zicand: “Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii” (Ioan, 1, 29), Sfantul Andrei, lasandu-l pe Ioan, a urmat dupa Hristos, zicand fratelui sau Petru: “Am gasit pe Mesia, care se talcuieste Hristos” (Ioan, 1, 41). Si astfel, l-a tras si pe Petru spre dragostea lui Hristos. Drept aceea, Sfantului Andrei i se mai spune si Apostolul cel dintai chemat al Domnului. Si se afla in Scriptura si alte multe invataturi despre dansul.

Din zilele acelea, ca si ceilaiti Apostoli, Sfantul Andrei a urmat Mantuitorului, insotindu-l pe drumurile Tarii Sfinte, adapandu-se din izvorul nesecat al dumnezeiestilor descoperiri pe care le aducea Mantuitorul. A fost martor faptelor minunate savarsite de Domnul, s-a impartasit din cuvantul dumnezeiesc, datator de viata, al credintei celei noi intemeiata de Hristos, si, mai presus de toate, a vazut Patimile Domnului, a plans moartea Lui pentru noi si s-a intarit in credinta, in ziua Invierii.

La randul ei, Traditia Bisericii ne spune ca, dupa Inaltarea Domnului la cer si dupa Cincizecime, Apostolii au tras la sorti si au mers in toata lumea, pentru propovaduire. Atunci, acestui intai chemat, i-a cazut sortul sa mearga in Bitinia, Bizantia, Tracia si Macedonia, cu tinuturile din jurul Marii Negre, pana la Dunare si Scitia (adica Dobrogea noastra) si pana in Crimeia. Insa, a umblat in aceste locuri nu in graba, ci, in fiecare, zabovind si rabdand multe Impotriviri si nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos. S-a intors la urma din nou in Bizantia, hirotonind acolo episcop pe Stahie si, strabatand celelalte tari, a ajuns la tinutul Peloponezului, unde pe multi i-a tras de la idoli la Hristos. Tot din Traditie, mai stim ca Sfantul Andrei a avut si un sfarsit de mucenic, fiind rastignit, la Patras, langa Corint, cu capul in jos, pe o cruce in forma de X, careia i s-a spus “Crucea Sfantului Andrei”. Dumnezeului nostru slava!

Prima duminica a Adventului

In lectionarele crestine occidentale azi este Prima duminica a Adventului. Crestinatatea incepe sa se orienteze duhovnicesc-liturgic spre minunea Intruparii Dumnezeirii.

Vezi si : “Maine incepe Adventul” si “Liturghie familiala de Advent“

Mozart – Requiem – Lacrimosa

Unde sunt cei care nu mai sunt?…

AUDIO:Domnul a venit sa ne mantuiasca si sa ne scandalizeze

Dorinţă după Dumnezeu

O colecţie de rugăciuni şi devoţiuni puritane

Paradoxuri

din “O colecţie de rugăciuni şi devoţiuni puritane”

1 Corinteni 13 pe limba căsniciei

(1) Chiar dacă m-aş ruga în public, astfel încât să-i fac pe toţi să se simtă umiliţi în faţa evlaviei mele, şi chiar dacă aş vorbi în faţa altora cu cuvinte pompoase, încât să-i duc de  nas  pe  toţi  cu  elocinţa  mea,  şi  chiar  de  aş  avea  o  voce  încât  să  storc  în  biserică lacrimi  din  ochii  bătrânilor  şi  aplauze  din  partea  tinerilor,  dacă  nu-mi  iubesc  soţia, sunt egal cu zero.

(2) Şi chiar dacă aş predica în biserică sau aş da învăţătură la întâlnirile tinerilor şi aş fi tobă  de  Biblie  şi  teologie,  şi  chiar  dacă  aş  fi  nelipsit  de  la  toate  repetiţiile  de  cor  şi fanfară şi din toate misiunile, ba chiar şi la înmormântări, dacă nu-mi iubesc soţia pe care mi-a dat-o Dumnezeu, sunt egal cu zero.

(3) Şi chiar dacă m-aş scula cu noaptea în cap şi aş pleca la lucru şi aş avea chiar două sau trei  slujbe,  ca  să  aduc  bani  în  casă,  şi  chiar  dacă  m-aş  duce  să  lucrez  în  Spania  sau Italia, şi chiar dacă mi-aş face casă mare şi mi-aş putea schimba maşina tot la doi-trei ani,  şi  am  avea  toate  lucrurile  necesare  în  casă,  şi  am  mânca  măcar  săptămânal  la restaurant, dacă nu-mi iubesc soţia, e totul egal cu zero!

(4) Dragostea rabdă multe critici şi refuzuri, multe oboseli ale partenerului, încăpăţânări şi schimbări de planuri.
Dragostea iartă de fiecare dată, ştie să şteargă lacrimi şi să îmbrăţişeze, să îmbărbăteze şi să restaureze. Dragostea ştie să jertfească din timpul şi activităţile ei plăcute, chiar şi atunci când ceea ce face nu trezeşte în ea entuziasmul pe care l-ar fi trezit activitatea ce şi-a propus-o.
Dragostea nu e invidioasă când partenera lui e considerată o soţie mai bună decât e el un soţ bun.
Dragostea nu îl consideră pe celălalt mai prejos ca valoare, daruri, aptitudini, sau ca fiind cel bun să asculte, nu să vorbească.

(5) Dragostea se spală pe dinţi, chiar şi pe picioare; nu-şi bate joc de tine şi nu te critică, nici nu te ia peste picior de faţă cu alţii.
Dragostea nu-l consideră pe celălalt un sclav care să slujească şi să-i împlinească toate poftele şi dorinţele.
Dragostei  nu-i  sare  ţandăra  de  fiecare  dată  când  celălalt  nu  îi  face  pe  plac  şi  nu consideră că e buricul pământului, sau cel puţin al căsniciei.
Dragostea nu e răzbunătoare şi nici nu-i dă celuilalt de înţeles zilnic că „aşa cum faci tu, aşa o să-ţi fac şi eu”.

(6) Dragostea  nu  se  bucură  de  necazul  celuilalt,  nici  măcar  atunci  când  acesta  a  dat  cu capul în mod meritat; dragostea nu aşteaptă cu nerăbdare să păţească ceva partenerul, ca să-i poată arunca: „ţi-am spus eu că aşa va fi”.
Dragostea  apreciază  adevărul  oriunde  îl  găseşte,  chiar  pe  buzele  partenerului  care-i spune că a greşit.

(7) Dragostea nu trâmbiţează în public, nici celui mai bun prieten, greşelile partenerului.
Dragostea îl crede pe celălalt pe cuvânt şi nu ia atitudinea de agent FBI, de a-i urmări fiecare pas, doar se vor adeveri bănuielile lui.
Dragostea va nădăjdui în fiecare zi că celălalt va deveni mai blând, mai smerit, mai evlavios,  mai  iertător,  mai  înţelept,  mai  iubitor,  şi  nu  îi  va  zice:  „Tu  niciodată  nu  o să…”
Dragostea suferă chiar şi nedreptăţile pe care i le face celălalt şi nu se transformă în ură, ci aşteaptă smerirea, împăcarea şi îndreptarea lucrurilor, înaintea lui Dumnezeu.

(8) Dragostea de felul acesta nu poate fi ucisă de nimeni şi nimic.
Căci aprecierile celor din biserică se pot duce; averea se poate pierde, iar realizările uita. Dar în căsnicie, ceea ce va însemna, va fi dragostea.

(9) Suntem chemaţi să ne implicăm în lucruri în parte şi să strângem bunuri în parte, dar să iubim pe de-a-ntregul.

(13)  Acum,  dar,  rămân  acestea  trei:  credinţa  că  Dumnezeu  ne  va  călăuzi  în  căsnicia noastră,  speranţa  că  vom  avea  o  viaţă  fericită  împreună,  şi  dragostea  de  azi,  tare  ca moartea şi ca locuinţa morţilor.
Şi, ziceţi şi voi dacă nu, asta contează cel mai mult!

Florin MOŢIU

Preluat de pe http://predici-reformate.com/

Around the World in 80 Faiths: The Indian Subcontinent

“Around the World in 80 Faiths”  este un serial documentar BBC despre religiile lumii.

Serialul are un mare merit: acela de largire a perspectivelor crestinilor si de a le arata prostia luptelor intestine in paralel cu imensitatea misiunii luminarii acestor semeni ai nostri atat de departe de Dumnezeul unic tri-personal al Bibliei.

Asia, in special, este marea provocare la adresa Bisericii.  Doua treimi din omenire este asiatica, numai China si India insumand o treime. China , India si Islamul sunt o triada necrestina extrem de provocatoare.

Puterea rugaciunii – R. A. Torrey : AUDIO FREE

Cartea poate fi descarcata INTEGRAL ca audio-book de AICI.

Primul capitol:

CUPRINS

1. Puterea rugăciunii

2. Rezultatele clare şi dorite pe care le aduce rugăciunea clară şi hotărâtă

3. Ce poate face rugăciunea pentru biserici,pentru naţiune şi pentru toate popoarele?

4. Cum să ne rugăm pentru a primi ceea ce cerem?

5. Cine se poate ruga astfel încât să primească ceea ce cere?

6. Rugându-ne în Numele lui Isus Cristos

7. „Rugăciunea Credinţei”

8. Roagă-te prin şi în Duhul Sfânt până când se întâmplă ceva

9. Piedici în calea rugăciunii

10. Rugăciunea fructuoasă şi trezirea adevărată

Andrew Murray a spus: „Copilul lui Dumnezeu poate înfrânge orice prin rugăciune. Atunci, este de mirare că Satan va face tot posibilul ca să-i smulgă această armă creştinului sau că îl va împiedica să o folosească?” Dacă diavolul face tot ce-i stă în puteri „ca să smulgă această armă creştinului sau ca să-l împiedice să o folosească”, atunci eu (autorul) doresc şi vreau să fac tot ce-mi stă în puteri pentru a readuce această armă puternică în mâinile bisericii şi voi face tot ce-mi stă în puteri ca să vă provoc să o folosiţi în atacuri puternice şi biruitoare împotriva diavolului şi împotriva forţelor sale. Este adevărat că avem în mâinile noastre o luptă îngrozitoare, că „noi nu avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6:12), dar putem câştiga această luptă prin rugăciune; fiindcă rugăciunea îl aduce pe Dumnezeu pe câmpul de luptă, iar diavolul nu constituie un adversar pentru El. Spun iarăşi ca noi putem câştiga această luptă, indiferent de cât de înspăimântătoare este, indiferent de cât de puternici şi cât de vicleni sunt duşmanii noştri, o putem câştiga prin rugăciune şi prin niciun alt fel decât acesta! Oamenii vin mereu cu descoperiri ale unor metode noi de a-l înfrânge pe Satan prin cine-ştie-ce tactică vicleană pe care au născocit-o ei, de exemplu, prin evanghelie socială sau alte metode umane inventate. Însă nu există nicio metodă nouă care să poată câştiga; vechea metodă, cea a Bibliei, metoda rugăciunii specifice, hotărâte şi stăruitoare prin Duhul Sfânt va câştiga de fiecare dată.

Astăzi, puterea rugăciunii este aceiaşi ca întotdeauna dacă oamenii se află pe terenul rugăciunii şi împlinesc condiţiile rugăciunii fructuoase. Dumnezeu nu s-a schimbat; iar urechea Lui este la fel de sensibilă să audă vocea rugăciunii adevărate şi mâna Lui este la fel de lungă şi de puternică să ne salveze. „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea lui prea tare ca să audă”. Dar „nelegiuirile voastre un un zid de depărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să va asculte”(Isaia 59:1,2). Rugăciunea este cheia care deschide depozitul inepuizabil al harului şi al puterii lui Dumnezeu. Tot ceea ce este Dumnezeu şi tot ceea ce are Dumnezeu este pus la dispoziţia rugăciunii. Însă noi trebuie să folosim cheia. Rugăciunea poate face tot ceea ce poate face Dumnezeu şi, cum lui Dumnezeu toate lucrurile Îi sunt cu putinţă, rugăciunea este omnipotentă. Nimeni nu poate sta împotriva omului care ştie cum să se roage şi care împlineşte condiţiile rugăciunii fructuoase. „Domnul Dumnezeu Atotputernic” lucrează pentru acest om şi prin acest om.

Fără nici un dubiu, una dintre cele mai mari cauze ale caracterului nemulţumitor, superficial, ireal şi temporar al multora dintre aşa-numitele treziri moderne este că se pune atât de mult accent pe dependenţa faţă de aparatura omului şi atât de puţin pe dependenţa faţă de puterea lui Dumnezeu – putere căutată şi căpătată prin rugăciune stăruitoare, insistentă, încrezătoare şi care nu primeşte un „nu” ca răspuns. Trăim într-o vreme caracterizată de înmulţirea maşinăriilor oamenilor şi de eliminarea lui Dumnezeu. Marele strigăt al acestor zile este munceşte, munceşte, munceşte, organizează, organizează, organizează, oferă-ne o nouă societate, dă-ne noi metode, inventează o nouă maşinărie; însă marea nevoie a zilelor noastre este rugăciunea, rugăciune mai multă şi rugăciune mai bună…

Dacă biserica s-ar dedica rugăciunii, rugăciunii adevărate, fructuoase, atunci ea ar putea aduce astăzi aceleaşi rezultate minunate pe care le-a adus odinioară. Se pare că sunt din ce în ce mai multe semne ale faptului că biserica înţelege acest lucru. Ici şi colo, Dumnezeu pune asupra slujitorilor şi asupra bisericilor o povară pentru rugăciune pe care nu au mai cunoscut-o înainte. Mulţi devin complet dezgustaţi de maşinăriile limitate şi de trezirile fabricate de om şi învaţă să depindă mai mult de Dumnezeu. Slujitorii strigă la Dumnezeu zi şi noapte pentru putere. În câteva locuri, sau poate în multe locuri, bisericile sau părţi ale acestora se întâlnesc în ceasurile timpurii ale dimineţii sau în cele târzii ale serii şi strigă către Dumnezeu pentru ploaie abundentă. Există indicii ale apropierii unei treziri puternice şi pretutindeni răspândite.

Lucrul de care este nevoie este o trezire generală, dar dacă nu putem avea o trezire generală care să cuprindă întreg pământul, putem avea treziri locale şi treziri naţionale. Nu este neapărat nevoie ca întreaga biserică să se roage pentru ca aceasta să înceapă. Marile treziri încep întotdeauna în inimile câtorva bărbaţi şi femei pe care Dumnezeu îi ridică prin Duhul Său pentru a crede în El ca într-un Dumnezeu viu, ca într-un Dumnezeu care răspunde la rugăciuni, şi pe inimile cărora El lasă o povară care nu-şi găseşte odihnă decât atunci când strigă stăruitor către Dumnezeu. Oh, fie ca El, prin Duhul Său, să pună astăzi o asemenea povară pe inimile noastre. Şi cred că El va face acest lucru.

Despre autor

Incredibile creaturi ce sfidează evoluţia (III) – subtitrat RO