Maica Domnului: Theotokos – orthodoxie versus heterodoxie


Maria L-a născut ca om, nu ca Dumnezeu. Aici avea dreptatea patriarhul Nestorios. Iisus moşteneşte genetic pe Maria, este om din om. Dar în ce priveşte Dumnezeirea, nu Maria i-a dat-o. Când cineva spune „Născătoare de Dumnezeu”, expresia este derutantă, pentru că, deşi Iisus este Dumnezeu fără început, nu Maria L-a făcut Dumnezeu.

Am decupat acest pasaj dintr-o replica a prof Florin Laiu. Ma simt dator sa apar adevarul chiar si impotriva dansului.

Ce sustine asadar,printre altele, domnul profesor? Ca ereticul Nestorie ar avea dreptate!!! ”Maria L-a născut ca om, nu ca Dumnezeu.”

Din nefericire pentru domnia sa, teologii mai jos citati dimpreuna cu multi altii si cu mai toata crestinatatea il contrazic flagrant.

De-a lungul istoriei, şi mai ales în secolele al IV-lea şi al V-lea, principala categorie care a stat la baza concepţiei despre Fecioara Maria a fost aceea a paradoxului: Fecioară şi Mamă; Făptură Umană şi Mamă a Celui ce este Dumnezeu, Theo­tokos.Cel mai cuprinzător — şi, în opinia unora, cel mai problematic — dintre toţi termenii folosiţi de creştinismul răsăritean pentru definirea Fecioarei Maria este acest Theo­tokos. Termenul nu semnifică numai „Maica lui Dumnezeu”, aşa cum este redat el de obicei în limbile occidentale (Mater Dei în latină şi corespondentele lui în limbile romanice, sau Mutter Gottes în germană), ci mai precis „cea care i-a dat naştere celui ce este Dumnezeu” (adică Bogorodita şi deri­vatele sale în rusă şi celelalte limbi slave, sau, mai rar dar mai exact, Deipara în latină).

Jaroslav Pelikan, Fecioara Maria de-a lungul secolelor, (Humanitas,1996), p. 59

Un loc special în cadrul Liturghiei îl ocupa limbajul refe­ritor la Fecioara Maria care ajunsese să fie numită „Theotokos”. Termenul Theotokos apare pentru prima dată într-o enciclică a epis­copului Alexandru din Alexandria îndreptată împotriva arianismului, în 324. Mai tîrziu, tot în secolul al IV-lea, împăratul Iulian, în confruntarea lui cu „galileenii”, îi întreba pe creştini: „De ce o numiţi fără încetare Theotokos pe Maria ?”.  In conflictul cu gnosticismul, Fecioara Maria a servit drept dovadă pentru realitatea firii omeneşti a lui Iisus, care a fost cu adevărat născut din femeie şi este prin urmare om. Dar cum practica şi gîndirea creştină căutau să afle sensul mai adînc al mîntuirii, paralela dintre Hristos şi Adam şi-a găsit echivalenţa în reprezentarea Fecioarei Maria ca a Doua Evă, care, prin supunerea ei, a alungat răul făcut prin nesupunerea maicii neamului omenesc. Ea este mama omului Iisus Hristos, mama Mîntuitorului; dar ca să fie Mîntuitor, El trebuia să fie şi Dumnezeu, iar ca mamă a Mîntuitorului ea trebuia să fie „Maica Domnului”.

Problema dreptului de o numi pe Fecioara Maria Theotokos avea o mare importanţă pentru hristologie. Poate că susţinătorii arianismului şi alţii au folosit ter­menul fără să fi tras concluzii acceptate de ortodoxia atanasiană. Dar o dată ce crezul de la Niceea a fost elabo­rat şi lămurit, cei care i-au urmat lui Atanasie – şi poate Atanasie însuşi – au găsit în acest titlu o formulă potrivită pentru credinţa lor potrivit căreia în întrupare firea divină şi cea umană erau atît de strîns unite încît, prin ceea ce s-a numit ulterior „comunicarea însuşirilor”, nici naşte­rea, nici răstignirea şi nici mîntuirea nu puteau fi atribuite unei firi fără a fi atribuite şi celeilalte. Era un mod de a vorbi despre Hristos ca şi un mod de a vorbi despre Fecioara Maria. De vreme ce era îngăduit să se vorbească despre Hristos ca despre „Dumnezeu care a pătimit”, aşa cum se întîmpla în cazul mărturisirii de credinţă şi cultu­lui Bisericii, hristologia alexandrină putea să folosească termenul liturgic Theotokos în sprijinul accentuării uni­tăţii persoanei lui Hristos.

Adversarii ei au sesizat corect implicaţiile termenului. Nestorie obiecta că nu fusese folosit de Părinţi şi, prin urmare, era o calomnie să le fie atribuit lor. Dacă într-ade­văr a propus termenul Anthropotokos (Născătoare de om) în locul lui Theotokos, el nu şi l-a imaginat, aşa cum l-au acuzat adversarii lui, ca pe o revenire la mult repudiata erezie care susţinea că Hristos este doar om. Termenul lui preferat era Hristotokos*, pe care îl punea în antiteză atît cu Theotokos, cît şi cu Anthropotokos, întrucît „înlătură blasfemia lui [Pavel din] Samosata… şi evită răul adus de Arie şi Apolinarie”: Fecioara Maria era născătoarea lui Iisus Hristos, omul în care s-a sălăşluit Dumnezeu Logosul,şi nu a Dumnezeirii. In cele din urmă Nestorie a găsit calea de împăcare cu Theotokos, nu numai deoarece într-un anumit sens accepta caracterul ortodox al acestui concept, ci şi pentru că era atît de bine înrădăcinat în cultul creş­tin, încît cu greu putea fi respins.

Jaroslav Pelikan, Traditia crestina – Volumul I, pp 253-254

Aceasta era o perioadă în care întreaga tradiţie maria­nica a Bisericii era contestată. Continuau dezbaterile pe tema doctrinei romano-catolice a imaculatei concepţii şi a controversatei ei istorii medievale; protestantismul a con­tinuat să o respingă, în timp ce ortodoxia răsăriteană nu a avut nevoie de ea, sărbătorind naşterea Fecioarei şi sfinţind biserici cu hramul ei fără a fi obligată să elaboreze o definiţie explicită despre felul cum şi despre motivul pentru care în cazul său nu se mai aplicase regula uni­versală a păcatului originar. Un alt subiect de dezbatere era ortodoxia mariologică a reformatorilor, care păstra­seră toţi doctrina naşterii din Fecioară, mulţi păstrînd şi denumirea „Maica Domnului”. Unii dintre urmaşii Refor­mei au deplîns tendinţa „de a micşora meritele Fecioarei Maria pe de o parte în aceeaşi măsură în care îi sînt exa­gerate pe de altă parte” şi, fără a cădea în ceea ce ei considerau a fi mariolatrie superstiţioasă, au căutat să reabiliteze o imagine evanghelică a ei, prezentînd-o ca pe cea care I-a dat naştere lui Hristos, nu doar fizic, ci şi spiritual.

Jaroslav Pelikan, Traditia crestina – Volumul V , p. 186

Mariologia este numai un capitol din Tratatul despre întrupare care nu v-a fi extins niciodată la un „tratat” independent. Bineînţeles nu este un capitol ocazional sau opţional, nici un apendice. Acesta aparţine cărţii doctrinei. Taina Întrupării include Mama întrupatului.

Theotokos  este   mai   mult   decât  un   nume   sau   un   titlu onorific. Este o definiţie doctrinară – într-un cuvânt. A fost un punct important şi un semn distinctiv chiar şi înainte de Sinodul de la Efes (431). Deja Sfântul Grigorie de Nazinaz îl avertizează pe Cledonius: „dacă cineva nu o numeşte pe Maria Theotokos, el este înstrăinat de   Dumnezeu”   (Epist.  101).   De   fapt   numele   a   fost   larg   folosit   de   Părinţii   secolului   al patrulea şi posibil chiar şi în secolul al treilea (de Origen de exemplu dacă putem avea încredere în Socrate, Hist. Eccl., VII, 32 şi de alte texte păstrate în catene, In Lucam Hom. 6 şi 7, ed. Rauer, 44, 10 şi 50. 9). Ea era deja tradiţională atunci când a fost contestată de Nestorie şi grupul său.

Pentru ca să fim precişi trebuie să ştim pentru ce motiv a fost cu adevărat remarcabil că termenul mariologic a fost selectat şi scos în evidenţă ca şi un   simbol   doctrinar   în   discuţia   hristologică.   Întradevăr   a   fost   un   cuvânt   cheie   pentru hristologie. „Acest nume” spune Sfântul Ioan Damaschinul, „conţine toată taina Întrupării” (De fide Orth., III. 12). După cum bine se exprimă Petavius:  quem in Trinitatis explicando dogmate όμοουσίου vox, eumdem hoc in nostro Incarnationis usum ac principatum obtinet Θεοτόκου nomen (De Incarnatione, lib. V, cap. 15). Motivul şi scopul unei astfel de alegeri sunt evidente. Doctrina hristologică nu poate fi afirmată niciodată acurat şi adecvat decât dacă nu s-a inclus o învăţătură destul de definită despre Maica lui Hristos. De fapt, toate îndoielile   şi   greşelile   timpurilor  moderne   depind   în   cele   din   urmă   tocmai   de   confuzia hristologică ultimă. Ele descoperă un nesperat „conflict în hristologie.” Nu există loc pentru Maica lui Dumnezeu într-o „hristologie redusă.” Teologii protestanţi pur şi simplu nu au de spus nimic despre ea.

Numele de Theotokos accentuează faptul că Copilul pe care l-a purtat Maria nu a fost un „om simplu,” nu a fost o persoană umană, ci unul născut Fiul lui Dumnezeu, „Unul din Sfânta Treime,” totuşi întrupat. Aceasta este piatra de temelie a credinţei ortodoxe. Să ne amintim de formula de la Calcedon: „prin urmare, urmând sfinţilor Părinţi mărturisim unul şi acelaşi Fiu [ένα καί τόν αύτον], Domnul nostru Iisus Hristos… născut înaintea veacurilor din Tatăl ca Dumnezeire, dar în ultimele zile, pentru noi şi pentru a noastră mântuire,  Însuşi acelaşi  [τόν αύτόν], născut din Maria, Maică Fecioară a lui Dumnezeu, ca şi umanitate” [traducerea   aparţine   Dr.   Bright].

Tot   accentul   stă   pe  identitatea  absolută   a   Persoanei: acelaşi, însuşi acelaşi, unus idemque  al Sfântul Leon. Aceasta implică o  naştere îndoită  a Cuvântului   dumnezeiesc   (dar   emfatic   nu   o  Filiaţie  dublă;   aceasta   ar   însemna   tocmai pervertirea nestoriană). Există numai un Fiu: Unul născut din Fecioara Maria este în cel mai deplin   înţeles   Fiul   lui   Dumnezeu.   După   cum   spune   Sfântul   Ioan   Damaschinul,   Sfânta Fecioară nu a purtat  „un om obişnuit,  ci pe  adevăratul  Dumnezeu”  [ού  γάρ άνθρωπον ψιλόν...   άλλά   θεόν   άληθινόν],   totuşi,   „neîmbrăcat   ci   întrupat”   [ού   γυμνόν,   άλλά σεσαρκωμένον]. Acelaşi care din veşnicie este născut din Tatăl, „în zilele cele din urmă” a fost născut din Fecioara, „fără nici o schimbare” (De Fide Orth.,  III. 12). Nu există nici o confuzie a naturilor. „A doua γέννησος” este tocmai Întruparea. Nu a venit în fiinţă o nouă persoană atunci când Fiul Mariei a fost conceput şi născut, ci veşnicul Fiul al lui Dumnezeu a fost  făcut   om.  Aceasta   constituie   taina   Maternităţii   dumnezeieşti   a   Fecioarei   Maria.
Întradevăr Maternitatea este o relaţie personală, o relaţie între persoane. Fiul Mariei a fost în toate aspectele o Persoană dumnezeiască. Numele de Theotokos este o secvenţă a numelui Theantropos,  Dumnezeu-omul.   Ambele   stau   şi   cad   împreună.   Doctrina   unirii   ipostatice implică şi cere concepţia unei maternităţii dumnezeieşti.

„Când timpul a sosit deplin, Dumnezeu şi-a trimis Fiul Său născut dintr-o femeie” (Gal 4; 4, R.V). Aceasta este o afirmaţie scripturală a aceleiaşi taine cu care se luptau părinţii al Calcedon.   Care   este   înţelesul   deplin   şi   scopul   acestei   fraze:   „născut   din   femeie”?
Maternitatea, în general nu este în nici un sens epuizată de simplul fapt al unei procreări fizice. Ar fi o ordine deplorabilă dacă am ignora aspectul duhovnicesc. De fapt, procreaţia stabileşte   o   legătură   duhovnicească   între   maică   şi  copil.   Această   relaţie   este   unică   şi reciprocă şi esenţa ei este afecţiune şi iubire. Suntem noi angajaţi să ignorăm această implicaţie a faptului că Domnul a fost născut „din Fecioara Maria?” În mod sigur nu este permisă  nici  o  reducţie  dochetică   în  acest  caz,   la  fel  cum   trebuie  evitată   peste   tot  în hristologie, Iisus a fost (şi este) Dumnezeul cel Veşnic şi totuşi Întrupat şi Maria a fost mama Sa în cel mai deplin înţeles. Altfel întruparea nu ar mai fi fost genuină. Aceasta înseamnă că pentru Domnul întrupat există o persoană particulară cu care El are o relaţie extrem de specială, – în termenii precişi, una a căruia El nu este numai Domn şi Mântuitor ci şi Fiu. Pe de altă parte, Maria a fost adevărata maică a copilului ei – adevărul maternităţii ei nu este cu nimic mai important decât taina maternităţii ei dumnezeieşti. Copilul a fost dumnezeiesc.
Totuşi, implicaţiile ei duhovniceşti nu pot fi diminuate de caracterul excepţional al cazului şi nici Iisus nu putea eşua a fi cu adevărat uman în răspunsul lui filial al afecţiunii materne din cea din care  a fost născut.  Aceasta  nu este o speculaţie  deşartă.  Ar fi impertinent să pătrundem peste acest câmp sacru al acestei intimităţii neparalele între Maica şi Copilul Dumnezeiesc. Ar fi şi mai impertinent să ignorăm taina. În orice caz, ar fi o idee destul de împovărată dacă am privi pe Fecioara Maria ca şi un simplu instrument fizic al Domnului în scopul de a-şi asuma carne. Mai mult, o astfel de interpretare greşită este exclusă formal de învăţătura explicită a Bisericii, atestată de la o dată încă timpurie: ea nu a fost doar un „canal”   prin  care   Domnul  Ceresc   a  venit  ci  cu   adevărat   maica   Celui   care  şi-a   asumat maternitate.   Sfântul   Ioan   Damaschinul   sumarizează   precis   în   aceste   cuvinte   învăţătura catolică: El nu a venit „ca şi printr-o ţeavă” [ώς διά σωλήωος] ci El a asumat-o pe ea [έξ αύτής], o natură umană consubstanţială cu a noastră (De Fide Orth., III, 12).

Maria „a aflat har la Dumnezeu”  (Luca 1; 30). Ea a fost aleasă  şi consacrată  să slujească Taina Întrupării. Prin această alegere sau predestinaţie veşnică ea a fost într-un anume fel separată şi i s-a dăruit un privilegiu unic şi o poziţie unică în întreaga umanitate, mai mult în toată creaţia. I s-a conferit un rang transcendent. Ea a fost dintr-o dată o reprezentată  a rasei umane şi a avut un loc special. Aici există o antinomie implicată de alegerea dumnezeiască. Ea a fost separată. A fost pusă într-o relaţie unică şi neparalelă cu Dumnezeu, cu Sfânta Treime, chiar înainte de Întrupare, ca şi Maică prospectivă a Domnului Întrupat, tocmai fiindcă nu era vorba de o întâmplare istorică obişnuită, ci o împlinire a unui decret veşnic al lui Dumnezeu. Ea are o poziţie unică chiar şi în planul dumnezeiesc al mântuirii.

Ca şi mamă a celui de „al doilea om,” Maria a participat în taina re-creaţiei răscumpărătoare a lumii. În mod sigur, ea trebuie socotită   între   cei   răscumpăraţi.   Evident   ea   avea   nevoie   de   mântuire.   Fiul   ei   este Răscumpărătorul   şi   Mântuitorul   lumii.   Totuşi,   ea   este   unica   fiinţă   umană   pentru   care Răscumpărătorul lumii este şi fiu, propriul ei fiu pe care l-a purtat cu adevărat. Iisus a fost născut „nu din voinţa cărnii, nu din dorinţa omului, ci din Dumnezeu (Ioan 1, 13 – acest verset  este  legat   atât  de  Întrupare  cât  şi  de  regenerarea  baptismală)  şi  totuşi El  este „fructul   pântecelui”   Mariei.   Naşterea   lui   supranaturală   este   modelul   şi   izvorul   unei   noi existenţe, a unei naşteri noi şi duhovniceşti a tuturor credincioşilor, care nu este nimic altceva decât o participare la umanitatea Lui sacră, o adopţie la filiaţia lui Dumnezeu – „în al doilea om,” în „ultimul Adam.”

Ascultarea   Mariei   contrabalansează   neascultarea   Evei.   În   acest   sens Fecioara Maria este a doua Evă, la fel cum Fiul ei este al doilea Adam. Această paralelă a fost trasă destul de devreme de Sfântul Iustin (Dail., 100) şi în Sfântul Irineu găsim deja o concepţie elaborată legată organic cu idea primară a recapitulării. “La fel cum Eva prin vorbirea cu un arhanghel a fost sedusă să fugă de Dumnezeu, încălcându-i cuvântul, la fel şi Maria a primit buna vestire prin mijlocul unei convorbiri cu arhanghelul, pentru că să îl poată   purta   pe   Dumnezeu   în   ea,   fiindu-i   ascultătoare   cuvântului   ei.   Deşi   prima   nu   l-a ascultat pe Dumnezeu, totuşi cea de a doua l-a ascultat pe Dumnezeu, astfel că Noua fecioară Maria a devenit apărătoare. Cum printr-o fecioară neamul omenesc a fost legat cu moartea,   printr-o   fecioară   neamul   omenesc   este   mântuit,   balanţa   fiind   păstrată, neascultarea unei fecioare prin ascultarea altei fecioare” (V, 19, 1). Din nou: “astfel nodul neascultării Evei s-a dezlegat prin ascultarea Mariei; căci ceea ce Eva, o fecioară a legat
prin necredinţă, acea Maria a dezlegat prin credinţă” (III, 22, 34 – traducere de Cardinalul Newman). Această concepţie a fost tradiţională, în special în învăţătura catehetică, atât în est cât şi în vest. “Este o mare taină [magnum sacramentum] că după cum printr-o femeie moartea a devenit partea noastră, viaţa a fost născută printr-o femeie” spune Augustin (De agone Christ., 24, – în alt loc îl citează pur şi simplu pe Irineu). “Moartea prin Eva, viaţa prin Maria” declară Ieronim (Epist. 22: mors per Evam, vita per Mariam).

”CREAŢIE ŞI RĂSCUMPĂRARE” VOLUMUL AL TREILEA din COLECŢIA LUCRĂRILOR lui GEORGES FLOROVSKI

A se vedea si : Calendar crestin: nasterea Sfintei Fecioare Maria

PS: sublinierile imi apartin

Despre Liviu
Crestin, neafiliat denominational, absolvent al unei facultati de teologie protestanta. Pasionat de Biblie, carte buna, muzica buna, film bun,alte bunatati... si teologie comparata si istoria Bisericii. De orientare teologica Wesley-ana, simpatizant al paleo-ortodoxiei.

25 Responses to Maica Domnului: Theotokos – orthodoxie versus heterodoxie

  1. Florin Laiu spune:

    Dragă Liviu,

    Rugămintea mea ar fi să te întorci la Biblie şi să judeci cu capul tău. Lasă opiniile teologilor, că sunt prea mulţi cei care au scris prostii. Dumnezeu să-i judece pentru toată confuzia pe care au creat-o în creştinătate prin aceste speculaţii idolatre. Maria a fost fecioară ca orice fecioară, până a născut pe Iisus, nu a fost mai fecioară decât altele, şi potrivit Scripturii şi bunului simţ, nu a fost nici pururea fecioară. Iar fecioria nu este mai bună decât calitatea de soţie bună. Maria le-a trăit cu cinste pe amândouă.
    Maria a fost mama lui Iisus în sensul cel mai precis şi mai profund al cuvântului. Iisus este adevăratul Christos/Messia, Om adevărat şi Dumnezeu adevărat. Pentru mine, Dumnezeirea Lui este indiscutabilă, deoarece este afirmată clar în Biblie (sinoadele sau teologii nu i-au adăugat nimic, eventual i-au mai scăzut din slavă). Christos este Dumnezeu din veşnicie, una cu Tatăl din veşnicie, iar titlurile de Fiu şi Tată sunt denumiri metaforice ale rolurilor diferit asumate în planul Creaţiei şi al Mântuirii. Dumnezeirea lui Iisus nu este o simplă vrajă conţinută în trupul lui Iisus, ci este natura Fiinţei Absolute, entitatea transcendentă, cea fără început şi fără sfârşit. Dumnezeirea este atât de înaltă faţă de orice natură sau autoritate legitimă, încât a folosi un titlu ca “mama lui Dumnezeu” este o blasfemie la fel de mare ca şi cum ai numi pe sfânta Ana “bunica lui Dumnezeu”, sau pe Iosif: “părintele legal al lui Dumnezeu”. Dacă Maria a fost mama lui Christos, iar Christos este Dumnezeu, nu înseamnă că Maria este Mama lui Dumnezeu. Relaţia Mariei cu Dumnezeirea nu este aceea a unei Mame divine, ci de fiică spirituală, iar în ce priveşte natura ei, ca şi a noastră, ea este o creatură a lui Christos.
    Ar fi corect să se afirme că Maria Brâncuşi este mama sculpturii moderne, sau că Raluca Eminovici este mama poeziei româneşti? Exemplele mele sunt însă slabe, pentru că nu există termen de comparaţie cu divinitatea. Dacă Dumnezeu a transmis revelaţia Sa prin profeţi inspiraţi de Duhul Sfânt, nu înseamnă că unul dintre ei, să zicem Moise sau Ieremia, este tatăl inspiraţiei divine. Şi nici această comparaţie nu este suficientă.

    • Liviu spune:

      A se vedea contextul replicii aici

      Se pare ca nu va puteti(sau n-aveti interes a va) ridica deasupra ”transeelor” ortodoxie vs protestantism…
      Tocmai genul asta de partid-ism il incrimina sfantul apostol Pavel: unii si azi sunt ai lui Papa, altii ai lui Luther,EGW etc
      Nu ma intereseaza scandalizarea ortodocsilor datorita faptului ca O. Cullmann le ia ”jucariile” cand afirma si dovedeste ca omul dupa moarte este adormit, inconstient, si deci tot cultul sfintilor cu invocarea mijlocirii lor este un circ de prost gust.
      Ma intereseaza ca ortodocsii sa-si realizeze aberatiile cum la fel ma intereseaza ca dvs si toti cerberii impotrivitori ai cinstirii Maicii Domnului sa va veniti in fire.
      Crestinismul este practic paralizat de acest gen de razboaie intretinute exact de atitudinea pe care o dovediti: ca nu cumva sa le dati apa la moara ”mariolatrilor” o denigrati pe Maica Domnului. La fel fac si ei nedandu-va dreptate unde o aveti pentru a nu va da apa la moara in exagerarile voastre ”restaurationis te”.
      Asa nu veti ajunge nicaieri. Iar ”dialogul” teologic nu va fi decat o suma de monologuri disimulate, un ”dialog” al surzilor, un rusinos esec al implinirii rugaciunii si scopului Domnului: marturia unitatii ca dovada a autenticitatii crestinismului.
      Faptul ca aveti aversiune fata de scoala alexandrina nu inseamna ca tot ce a produs aceasta este pervers,eretic si aberant. La fel cum simpatia mea fata de scoala antiohiana nu inseamna ca tot ce a produs aceasta a fost ”kosher” cristologic.
      Va burzuluiti asupra termenului ”theotokos” ; ca sa fiti consecvent lepadati-va cu injuraturi si de ”Trinitate”, ”ipostasis”, si ceilalti termeni ”nebiblici”, produsi tot ai sinoadelor ”politico-religioase” ”suspecte”…
      Nu-s atat de ingust cat sa ma declar partizanul-taliban neconditionat si pana-n panzele albe al ”scolii rasaritene”. Ma intereseaza adevarul dincolo de scoli si ”transee” schismatice. Daca biserica rasariteana are dreptate, si are!, in problematica ”theotokos” iar Cullmann are dreptate in ce priveste inconstienta mortilor si somnul sufletului, le voi da fiecaruia dreptate, depasind transeele printr-o abordare post-confesionala.
      In ce va priveste se pare ca nu va puteti sustrage robiei ”-ismelor”, partidelor, ”transeelor”…

  2. Gabi spune:

    Liviu,

    Ce inseamna pentru tine cinstirea cuvioasa a Maicii Domnului? Felul in care argumentezi mi separe tipic penibil(no offence) ortodox. Sa ma explic. Daca vorbesc cu un om care merge des la Biserica si ii spun ca Mama Domnului a fost credincioasa, Dumnezeu a vazut in ea o persoana deosebita pentru misiunea aceea speciala, dar ca nu e o persoana caruia sa te inchini si sa faci rugaciuni, pentru ca Dumnezeu si numai Dumnezeu in treime merita inchinare, raspunsul si argumentul cel mai probabil din partea lui va fi “De ce stergi cu Maica Domnului, prea curata si nevinovata pe jos? De ce o denigrezi si o murdaresti pe Maica Domnului”.

    Raspunsurile de acest tip sunt cele care ma lasa cu gura cascata la propriu. Unde am denigrat si sters pe jos in ce am spus anterior pe mama Domnului.

    Exact la fel replici si tu. Daca pentru mine ca protestant formula nascatoare de Dumnezeu este nepotrivita pentru ca in opinia mea pune pe Maria pe o treapta pe care de unde orice baba leana, sau doctor honoris cauza o va privi ca vrednica de inchinare ca si Dumnezeu, si pentru ca nici in opinia mea literal Maria nu a nascut pe Dumnezeu , ci Hristos in Treime este Mama si Tata a tuturor lucrurilor, de unde pana unde vii tu si ma acuzi ca eu crezand astfel o denigrez pe Maria mama Domnului? Pentru ca asa au decis parintii parintii,bunicii si strabunici in primele secole? Cine accepta denumirea X este respectuos si cinsteste pe Maria, cine nu accepta formula ne pare rau, este doar un denigrator si blasfemiator. Cinstirea si adevarul sta in anumite expresii si formule infailibile sau declarate indiscutabile?

    Nu ti se pare ca tipul asta de stampilare este cam simplist?

    • Liviu spune:

      Penibi sunt cei care, in ura si/sau frica lor, cauta sa denigreze sau minimalizeze o realitate…
      Cinstirea Maicii Domnului inseamna in primul rand recunoasterea locului ei UNIC in planul de mantuire. O singura fecioara a ales Dumnezeu ca mama a Fiului Sau si aceea a fost Fecioara Maria. Asa cum subliniaza si pr. Florovski, aceasta cinste pe care i-a facut-o Insusi Dummezeu nu-i deloc de ici de colo, cum ar vrea sa minimalizeze neoprotestantii.
      Sunteti(neoprotestantii) atat de orbiti de frica cultului marian… Faptul ca o recunosc pe Maica Domnului intr-o pozitie unica in planul lui Dumnezeu nu inseamna ca ma inchin ei. Am mai spus si alta data: cultul Mariei este nul si inofensiv daca i se demasca goliciunea – Maica Domnului a ”adormit”(murit) si odata ce ”doarme” inconstient si nu a fost inviata si ridicata la Cer pentru a mijloci(cum a sustinut initial ”evlavia populara” apoi a devenit dogma)toata nebunia si circul cultului marian popular ramane in ”offside”.
      Cu atat mai inexplicabila si penibila este pozitia adventistilor care pot accepta fara probleme o corecta conceptie inalta despre Fecioara, ei fiind imuni in acelasi timp la erorile cultului marian printr-o conceptie corecta despre starea omului in moarte. Cu atat mai aberanta si caraghioasa devine astfel aceasta hiper-fobie a azs-eilor cu cat nu-si realizeaza nici macar consecintele teologice ale propriilor sustineri.
      Daca te-ai limita a afirma doar ca refuzi sa te inchini Fecioarei si nu-i recunosti ”aparitiile” si ”mijlocirea” fara a incerca sa o denigrezi(o femeie ordinara/comuna, nimic special…) si minimalizezi( vs ea l-a alaptat pe Domnul!, ea l-a invatat sa vorbeasca, sa mearga, ea i-a vegheat toata copilaria, a tremurat ca orice mama pentru copilul ei, ea l-a insotit toata viata cu rugaciunile ei, etc) poate a-i fi intr-o pozitie mai normala si corecta.
      Formula ”nascatoare de Dumnezeu” este perfect corecta teologic; pentru ca din Fecioara nu s-a nascut doar ”invelisul” strict uman (de carne si sange) al Fiului lui Dumnezeu. In ea s-a coborat Dumnezeu Insusi, Dumnezeu 100%, intreg, si din ea a venit in lume Dumnezeu. A respinge sintagma theotokos/”nascatoare de Dumnezeu” inseamna a aduce atingere grava unitatii naturii Domnului Intrupat. Nu intamplator scoala alexandrina( din care se trag monofizitii…) a fost cea care a accentuat termenul ”theotokos” pentru a nu lasa loc distingerii si distrugerii naturii divino-umane a Mantuitorului.
      Respingand, ca si Iulian apostatul, acest adevar de credinta sintetizat in ”theotokos”, respingeti adevarata natura a lui Christos: cea divina.(De fapt aveti – adventistii – ”exercitiu” solid in ce priveste ereziile cristologice… abia la 1888 v-ati dezmeticit si dezis din/de arianism…) Cand nu recunosti ca Maica Domnului l-a nascut pe Domnul ”intreg”, dumnezeiesco-uman, cand spui ca Fecioara Maria a nascut ”doar natura umana”, doar ”carcasa omeneasca” a fiintei Domnului deja esti in erezie, e drept, una destul de subtila.
      Deci ”stampilarea” ”mea” (si a Bisericii!) nu este absolut deloc simplista, dimpotriva! Acuza de denigrator al Mamei Domnului si implicit a Fiului ei este valida. Singura circumstanta atenuanta ar putea fi ignoranta sau efectele manipularilor neoprotestante in directia fobiei anti-orthodoxe…

      PS: si eu pot fi acuzat ca denigrator al ei pentru ca nu cred traditia invierii si ridicarii ei la cer si presupusa ei mijlocire…

  3. Crist_ina spune:

    Romani 5:12  De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat a intrat moartea şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit
    17  Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Hristos!)
    Biblia vorbeste de Adami…nu de Eve, si asta e invatatura mai profunda si complexa, nu o simpla exprimare.
    Maria, mama lui Isus, nu e mai sfanta decat sfintii/sfintele, o sfintenie care sa o ridice mai sus, prin vreun merit de la sine, caci cine doar Unul este sfant prin Sine si sfinteste pe altii…Oamenii pot fi sfinti, in sensul curatirii caracterului, sau socotirii lor de catre Dumnezeu, doar prin Hristos.
    Maria, cu orice a avut , nu poate avea dreptul de venerare, inchinare si ascultare. Toate astea nu le merita decat Dumnezeu Insusi, restul sfintilor si prea-sfintilor…sunt creaturile Sale.
    Nu se vede clar unde s-a ajuns in crestinatatea seculara: Icoana Maicii Domnului plange, vorbeste si alte minuni asemanatoare, Statuia facuta in cinstea ei este venerata de multime ca obiect in sine cu valoare supranaturala dumnezeiasca, Ea se arata in cer, da mesaje si oamenii, multimea, e ucisa de superstitie si paganism in sensul cel mai profund pierzator si hulitor la adresa lui Dumnezeu.
    Femeia din Apocalips, cu luna sub picioare, cu 12 stele pe cap…etc, daca e femeie nu poate fi fecioara, sau purure-fecioara. Nu poate fi reprezentarea maicii domnului. Marieisi prin faptul ca “Şi femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şaizeci de zile”
    Nu neg, nu suestimez si nu ma incumet, dar vreau sa aduc in atentie cateva adevaruri, posibil daca se doreste, ca meditatie cu rtoade pentru vesnicie.
    Cum ca, personal, Dumnezeu i-a vorbit prin Duhul Sfant lui Petru despre mesianitatea lui Isus, ca Simeon, un om fara multa teologie si altele inrudite si de multe ori folositoare, ca si proorocita Ana, au recunoscut in copilul familiei sarace pe Mantuitorul. Daca tot era Simeon plin de Duhul Sfant, si daca ce s a postat mai sus ar fi avut o importanta si o relevanta atat de mare pe cum se arata (dar ce poate fimai important decat Calea Adevarul si Viata pe care le poti avea pt acum si pt vesnicie…), de ce zic, acesta nu a rostit nimic Mariei, “maicii Domnului”?
    Isus era Fiului lui Dumnezeu si nu un simplu om asa dupa cum gasim scris:”Romani 1:1  Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu,
    2  pe care o făgăduise mai înainte prin prorocii Săi în Sfintele Scripturi.
    3  Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul,
    4  iar în ce priveşte duhul sfinţeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru”
    Si pana la urma…ce i-ar folosi unui om sa castige lumea, fie ea si teologica daca si-ar pierde sufletul?
    Dupa cele spuse de Pavel, ba chiar si la bunul simt, gunoi este orice nu ma face mai in stare sa L cunosc pe El, care este Totul pentru viata aceasta si cea viitoare,este Calea , Adevarul si Viata.

    • Liviu spune:

      Doamna…
      Biblia vorbeste despre Maica Domnului ca si despre Eva. Paralela Eva-Maria este foarte veche in teologia crestina si este solid argumentata. Eva a fost ”maica celor vii”, prin Maria a venit Viata.Eva s-a razvratit, Maria s-a supus. Prin Eva a venit pieirea, prin Maria a venit Salvarea. Eva a fost reabilitata prin Maria…
      Fecioara Maria este si va fi ”deasupra” oricarei alte femei care a trait si va mai trai. Ea este unica mama a Domnului. Nimic si nimeni nu-i poate lua sau egala acest privilegiu.
      Faptul ca vulgul crestin a ”supra-evaluat-o” nu inseamna ca sunteti indreptatita sa o sub-evaluati, in ”compensatie”…
      Femeia din Apocalipsa da nastere lui Mesia(interpretarea mesianica este incontestabila). Traditia hermeneutica crestina vede in nascatoarea lui Mesia pe Fecioara.Nimeni nu poate spune nimic exact despre pururea-fecioria Maicii Domnului. Rationalismul protestant se limiteaza la observatii strict fiziologice ”uitand” cat de ”normala”/”ordinara” a fost conceperea( fara samanta barbateasca…). Daca Fecioara a ramas si mai departe fecioara sau nu, nu e nimeni in stare sa spuna. Unii cred ca asa cum a conceput miraculos a si nascut miraculos , altii prefera sa creada ca Maica Domnului era la fel de supusa libidoului ca si marea majoritate a femeilor. Cum nu stim si nu putem afirma nimic precis si sigur, e mai bine ne tinem gura…
      Interpretarea azs ”profetica” cu privire la ”o mie două sute şaizeci de zile” nu ”tine” decat pentru cei ce o cred. Deci nu este o obiectie solida pentru identificarea femeii din Apocalipsa 12 cu Maica Domnului.

      Throughout the history of Christian biblical interpretation, particularly in the patristic and medieval periods, the woman in Rev 12 has often, though not exclusively, been interpreted as Mary, the mother of Jesus (Oecumenius Comm. in Apoc. 12.1; LeFrois, Woman, 38–58). The modern Roman Catholic Marian interpretation still finds representatives (see LeFrois, Woman, 232–35).

      Aune, D. E. (2002). Vol. 52B: Word Biblical Commentary : Revelation 6-16. Word Biblical Commentary (680). Dallas: Word, Incorporated.

      Speculatiei cu proorocul Simeon va contra-pun o intrebare cat se poate de pertinenta: aveti impresia ca pentru apostoli, mai ales dupa invierea si inaltarea Domnului, Maica Domnului a fost o ”oarecare” femeie din gloata de femei crestine??? Mie bunul simt imi striga ca NU!

  4. Gabi spune:

    Vad ca in afara de :”Sunteti impotriva ideii mele? deci sa imi iau pusca” nu exista altceva.

    Denigrarea unei persoane ca mama Domnului, nu o decizi tu , sau altii, ci o decide Dumnezeu. Faptul ca te-ai trezit sa acuzi in stanga si in dreapta nu ajuta pe nimeni, nici chiar pe tine, fara o argumentare serioasa. Or daca fiecare ne alegem cuvintele si acuzele dupa bunul plac, da, orice este posibil. Nu faci decat sa te incadrezi perfect in stilul de argumentare din exemplul cu care am inceput postarea anterioara.

    Daca iei in mod serios sensul corect a ceea ce inseamna denigrare nu ai mai tura motoarele cu frana de mana trasa, pentru ca mie cam asta imi vine in minte cand vad ce scrii pe aici. Ca si cum nu ar fi de ajuns, nu ai nici un argument biblic pentru o astfel de atitudine. Texte ca “Binecuvantata esti intre femei” nu sunt nici egale si nici acuzatoare pentru cei care nu sunt de acord cu theotokos.

    Liviu: A respinge sintagma theotokos/”nascatoare de Dumnezeu” inseamna a aduce atingere grava unitatii naturii Domnului Intrupat.

    Cine a decis astfel de nazbatii si cu ce autoritate?
    Bibia? Nu.
    Tu? Nu ma intereseaza.
    Parintii bisericesti? Ma intereseaza doar orientativ, nu ma intereseaza daca ideile lor le gasesc inexistente in Biblie la fel ca multe , prea multe altele.

    Ba mai degraba formula in sine , asa cum o intelege orice nedoctorand in teologie este o atingere grava a naturii divine a Dumnezeire. Dumnezeu nu se naste, nu este nascut, ci El “naste” orice si pe oricine. Despicarea naturii divino-umane, sau a intruparii este o incercare nereusita a ceea nu poate niciodata fi inteles cu mintea noastra limitata.

    Daca tu crezi ca theotokos este o formula de cinsitire a mamai Domnului ok. Cat timp nu ai nici o baza biblica decat “parinteasca”, pentru argumentare nu poti sa o impui decat pe considerente subiective.

    Aici nu e vorba despre adventisti, dar nu te-ai putut abtine, desi nu esti nici adventist nici ortodox. Am vobit despre mine, din punctul meu de vedere, nu din al cel al bisericii in care sunt membru. Dar bineinteles in lipsa altor argumente atacul asupra bisericii interlocutorului e oricand la indemana. Ca si cum nu e de ajuns creezi situatii absolut imaginare. Nici eu , si nici biserica din care fac parte nu a afirmat ca Maria a fost o femeie ordinara , comuna la fel ca toate femeile din vremea ei. Ti s-a explicat totusi ca Maria nu a avut merite in sine si ca nu a nascut cu de la sine putere natura Dumnezeiasca, pentru ca pana chiar Biblia iti prezinta miracolul tot prin putere Dumnezeiasca , prin Duhul Sfant. Formula in sine este nepotrivita pentru ca pur si simplu scoate Dumnezeirea din ecuatie ridicand-o pe o treapta unde nu a fost, nu este si nici nu vrea fi niciodata.

    Nu ma intereseaza de ce poti sa nu poti fi tu acuzat. Nici asta nu decizi tu. Eu te acuz unor acuzatii nefondate din punct de vedere biblic. Cine nu va fi de acord cu formula theotokos nu va fi gasit vinovat de nici un pacat care sa traga balanta in prapastie in ce priveste mantuirea. Sunt sigur de asta pentru ca am Biblia de partea mea. Aceasta nu ma indeamna sa atribui o asemenea expresie mamei Domnului, si nici nu imi spune ca neacceptarea acesteia inseamna denigrarea unei persoane deosebite, alese de Dumnezeu pentru o misiune speciala.

    Nu. Daca accept Trinitatea sau ipostasis nu trebuie sa accept si theotokos, exact cu nici tu nu accepti langa theotokos, sau ipostasis si nenemurirea sufletului aflata in aceeasi barca.

  5. Gabi spune:

    Mai degraba ai fi prezentat un articol despre cat de mare este atingerea Mariei ca persoana prin teoria nenemuririi sufletului, pentru ca exact teoria asta a dat nastere si cultului , si formulelor care mai de care ma scandaloase astazi.

    Interesant insa ca o astfel de grozavie o consideri un “pacat” care nu este grav in timp ce neaacceptarea formulei theotokos e denigrare, e …pacat de moarte chiar, e …mai ceva ca blasfemierea lui Dumnezeu Insusi. Asta e mesajul care reiese dintre, intre si pe randurile pe care le scrii.

  6. Gabi spune:

    Daca vrei sa fii obiectiv nu iti mai forma replicile pe speculatii. Referiri la ura , frica sau denigrare, in ce ma priveste sunt simple fantezii care nu tin locul realitatii. Daca nu exista realitati concrete pe care sa le acuzi fii onest si nu acuza bazandu-te pe speculatii.

  7. Gabi spune:

    Tipul asta acuzatii din punctul meu de vedere sunt specifice evului mediu. Neacceptarea unei formule, unei bule, sau unui sfant te ducea direct la rug bineinteles cu posibilitatea marinimoasa de a retracta. Stilul ori esti de acord cu formula asta declarata infailibila ori nu avem ce discuta nu mai merge astazi nici la catolici sau ortodocsi.

    • Liviu spune:

      Calmeaza-te…si apoi mai vorbim.

      PS: Cat de trist e ca musulmanii – care nici macar nu-s crestini – au o mai mare pretuire fata de Maica Domnului decat unii ”neo-crestini”…

  8. CRIST_INA spune:

    De la a respecta si a nu uita ce a facut Dumnezeu prin ea, pana la o venerare aidoma lui Dumnezeu e o diferenta clara.Nici macar Hristos nu i-a zis mama in sens de superioritate sau s-o asculte firesc ca fiu-mama, daca de la ea a primit si dumnezeirea.
    In legatura cu femeia din Apocalips si cei 1260 de ani, nu am facut vreun comentariu azs, ci doar ca fecioara Maria nu a trait inca 1260 de ani…
    Inchei cu o realitate de care putem sa nu tinem cont-Pot fi multi, sau chiar majoritatea de partea Raului, dar exista cel putin, dar e oricum mai mult de atat si unul care e sincer de partea lui Dumnezeu fara sa bata campii.

    • Liviu spune:

      Unde am sustinut eu ”o venerare aidoma lui Dumnezeu”? Cat de puternice prejudecati puteti avea… Reactii de aversiune vulcanice cand nu e cazul…

      Nici macar Hristos nu i-a zis mama in sens de superioritate sau s-o asculte firesc ca fiu-mama, daca de la ea a primit si dumnezeirea.

      Mantuitorul a respectat porunca a 5-a data tot de El. Unde am spus eu ca ”si-a primit dumnezeirea de la ea”? ”Cititi” ce nu am scris niciodata…

      „48. Când L-au văzut, părinţii Lui au rămas înmărmuriţi. Mama Lui i-a zis: – Copile, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată că tatăl Tău şi cu mine Te-am căutat cu îngrijorare!
      49. El le-a răspuns: – De ce M-aţi căutat? Nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?
      50. Ei n-au înţeles ceea ce le-a zis El.
      51. Apoi S-a coborât împreună cu ei, a venit în Nazaret şi le era supus. Mama Lui păstra toate aceste lucruri în inima ei.”
      (Luca 2:48-51, NTR)

      In Apocalips 12 nu scrie nimic de 1260 de ani. Asta ”scrie” doar in mintea azs si asa ”citesc” ei indiferent ca textul e negru pe alb altul… Daca timpul cat Fecioara a fost refugiata in Egipt a fost 1260 de zile…?

    • Florin Laiu spune:

      Domniţă Crist_ina, referitor la cele scrise de tine:

      Crist_ina: „Mantuitorul a respectat porunca a 5-a data tot de El…. (Luca 2:48-51)”
      “…In Apocalips 12 nu scrie nimic de 1260 de Crist_ina: ani. Asta ”scrie” doar in mintea azs si asa ”citesc” ei indiferent ca textul e negru pe alb altul… Daca timpul cat Fecioara a fost refugiata in Egipt a fost 1260 de zile…?”

      am formulat o replică pe saitul meu la adresa http://www.florinlaiu.com/replici/domnitei-crist-ina-modesta-replica.php

  9. CRIST_INA spune:

    Imi cer scuze, posibil prejudecatile ne impiedica sa ne vedem in aceeasi barca a bunei credinte, a rspectului si a echilibrului emotional.
    Cred de un real folos sa stiu mai clar cum pot sa fiu mantuita si cum sa fiu o binecuvantare spre mantuire pentru altii.
    La ce foloseste o religie, mai ales crestina, daca nu indeplineste dezideratul dumnezeesc?
    Poate ca, considerati, ca despre cum putem fi mantuiti si cum poti trai o viata fara pacat, sfanta, totul e clar si chiar realizat in dreptul dvs si au mai ramas de rezolvat problemele de intelegere teologica. Ar fi bine.
    Eu una, nu ma vad in pozitia asta. Si pe aceeasi idee am mers cand am scris cateceva aici si acum.
    Un ultim gand-ucenicii, mai buni, mai rai, mai luminati sau mai simpli, mai..si mai….n au realizat nimic pana nu au ajuns in camera de sus si printr o cercetare de sine, marturisirea pacatelor si iertarea fratelui, nu au primit Duhul Sfant.
    In loc sa fie o forta a lui Dumnezeu, crestinismul este o dezonoare, in loc sa dea viata, ucide, in loc sa scape baag in puscarie, la propriu sau figurat, in loc sa iubeasca uraste etc.
    Ce minunat va fi si ce slavit va fi Domnul cand va fi o turma a Lui, reflectandu L fidel, dupa puterea Duhului Sau care va fi in fiecare copil al Sau…

  10. Gabi spune:

    Tu reduci pretuirea la acceptarea unei expresii exact cum se intampla in cazul multor dogme nebiblice in bisericile traditionale. Poti sa faci ce vrei tu(ma rog, sa se pastreze aparentele), daca vii la biserica si accepti tot ce spune preotul e ok. Numai sa incerci sa faci niste schimbari in viata ta si lumea sa observe ca nu te mai intereseaza formulele, tablourile si frazele infailibile si esti cel mai mare denigrator.

    Pretuirea persoanelor care au murit nu poate fi mai mare decat admiratie si meditatie la viata si faptele lor, acelea care le-au facut candidati pentru misiuni mari pentru Dumnezeu. Etichetarea intr-un fel sau altul , mai ales cu expresii la limita acceptabilului(ba cu un picior in prapastia mariolatriei) nu ajuta pe nimeni, doar provoaca discordie si disensiuni.

  11. Florin Laiu, simt nevoia să-ți atrag atenția asupra unei afirmații eronate pe care ai făcut-o. Cred că tu susții și crezi erezia modalistă (condamnată de mult de câtre Biserică), sau cel puțin așa reiese din textul tău de aici:

    “Christos este Dumnezeu din veşnicie, una cu Tatăl din veşnicie, iar titlurile de Fiu şi Tată sunt denumiri metaforice ale rolurilor diferit asumate în planul Creaţiei şi al Mântuirii.”

    Tu Îl identifici aici pe Fiul cu Tatal, spunând că “titlurile de Fiu şi Tată sunt denumiri metaforice ale rolurilor diferit asumate în planul Creaţiei şi al Mântuirii”.

    Fiul și Tatăl sunt două Persoane divine distincte una de cealaltă, deși Fiul e în toate aspectele egal cu Tatăl. El [Hristos] e Dumnezeu adevărat și Viața veșnică ca și Tatăl. Hristos e chipul desăvârșit al Dumnezeului Cel nevâzut, dar distinct de El. Natura divină pe care o are El întreagă, o are și Tatăl întreagă; de-asta putem spune că Fiul este Dumnezeu desăvârșit, că Fiul este Dumnezeu desăvârșit și că Duhul Sfânt este Dumnezeu desăvârșit. Sunt trei Persoane distincte, ele nu se confundă, deși sunt egale în toate aspectele, pentru că natura divină este una, având-o întreagă Tatăl, având-o întreagă Fiul și având-o întreagă Duhul Sfânt.

    Cred că a nega această dogmă fundamentală a credinței creștine înseamnă a nulifica creștinismul.

  12. Liviu spune:

    A se vedea si postarea lui Marius Cruceru pe acelasi subiect: http://mariuscruceru.ro/2010/03/25/bunavestire-si-buna-ingerire-p/

  13. În ultimul paragraf din comentariul meu precedent am făcut o gravă eroare, datorită neatenției. În loc de “[..] putem spune că Fiul este Dumnezeu desăvârșit, că Fiul este Dumnezeu desăvârșit și că Duhul Sfânt este Dumnezeu desăvârșit” trebuia să scriu “[..] putem spune că Tatăl este Dumnezeu desăvârșit, că Fiul este Dumnezeu desăvârșit și că Duhul Sfânt este Dumnezeu desăvârșit”.

    Îmi cer scuze pentru asta.

  14. Forin Lăiu spune:

    Dragă Cătălin,

    Mulţumesc pentru că mi-ai atras atenţia asupra exprimării mele neclare. Am răspuns târziu pentru că în mod cu totul ocazional intru să comentez pe alte bloguri. Am saiturile mele şi îmi ocupă destul timp.

    Nu, nu susţin modalismul. Cred că cei Trei sunt individualităţi divine distincte, deşi sunt una în natură (fire), caracter, acţiune etc. Probabil nici modelul trinitar nu este uniform în toate confesiunile sau la toţi teologi trinitari, dar nu acesta este subiectul discutat aici. Ai dreptate însă că exprimarea mea nu a fost suficient de explicită şi unora le-ar putea sugera modalism. Am s-o reiau acum, cu precizările de rigoare:
    “Christos este Dumnezeu (=fiinţă dumnezeiască) din veşnicie (=dintotdeauna), una cu Tatăl din veşnicie, iar titlurile de Fiu şi Tată [purtate de Christos şi respectiv de Tatăl, ca personalităţi distincte] sunt denumiri metaforice ale rolurilor diferite, [care au fost] asumate în planul Creaţiei şi al Mântuirii.”

    Sunt în totul de acord cu afirmaţia ta: “Natura divină pe care o are El întreagă, o are și Tatăl întreagă; de-asta putem spune că Tatăl este Dumnezeu desăvârșit, că Fiul este Dumnezeu desăvârșit și că Duhul Sfânt este Dumnezeu desăvârșit. Sunt trei Persoane distincte, ele nu se confundă, deși sunt egale în toate aspectele, pentru că natura divină este una, având-o întreagă Tatăl, având-o întreagă Fiul și având-o întreagă Duhul Sfânt.”

    Referitor la afirmaţia ta: „Cred că a nega această dogmă fundamentală a credinței creștine înseamnă a nulifica creștinismul,” simt nevoia să-mi exprim şi eu opinia. Cred că este foarte important ceea ce credem şi că adesea, credinţa ne influenţează caracterul, viaţa şi purtarea. Eu însă fac distincţie între eroare teologică şi erezie. Erorile pot fi minore sau majore, dar ele sunt specifice naturii umane. În mod deosebit când ne referim la concepte foarte dificile de studiat şi de înţeles, cum ar fi cele teologice şi cristologice – care s-au impus mai degrabă prin forţa sinodal-dogmatică şi politică, decât prin virtuţi intelectuale – cred că este înţelept să atenuăm cât mai mult conflictele şi să promovăm o exegeză biblică corectă şi unitară, fără a condamna ca erezie ceea ce este de fapt o simplă theologumenă, o heterodoxie. Doar când cineva condamnă mărturisirea de credinţă fundamentală şi unanimă a Bisericii, în numele unei înţelegeri personale, tulburând pacea Bisericii printr-o atitudine arogantă şi rebelă faţă de comunitatea de credinţă, atunci putem vorbi de erezie. Erezia are caracter turbulent şi schismatic. Faptul că un credincios sincer are dubii cu privire la corectitudinea biblică a unei dogme, sau că are o înţelegere privată, fără să facă propagandă neonestă pentru propria opinie, fără să încerce să-şi facă şcoală filosofică proprie în Biserică, nu trebuie etichetat ca erezie. De fapt, lucrurile se agravează când ortodoxia caută să se impună pe cale disciplinară şi politică, mai mult decât prin persuasiunea evidenţei scripturale. Istoria secolelor IV-VI, a disputelor cristologice şi teologice dovedeşte că toate partidele implicate, “orto” sau “hetero” s-au comportat lamentabil şi au atras şi forţele civile şi politice în dispută — ceea ce a fost mai rău decât orice erezie. Faptul că “ereziile” au fost tradiţional combătute cu sabia şi cu banca de tortură le-a creat o aură de eroism şi sanctitate. De aceea nu-mi place să folosesc termenul “erezie” în sensul tradiţional, de abatere de la dogmele Bisericii.
    De asemenea, în ce priveşte consecinţele unei erori teologice, chiar dacă există într-adevăr consecinţe şi riscuri, este evident că fiecare confesiune se consideră şi se afimă ca ortodoxă. Ereticii sunt întotdeauna ceilalţi, sau unii disidenţi care nu acceptă dogmele moştenite. Se înţelege că nu poate fi adevărat şi trinitarismul şi antitrinitarismul în acelaşi timp. Dar când cele două curente s-au confruntat în arena religioasă şi politică a secolelor IV-VI, atât ortodoxo-catolicii, cât şi antitrinitarienii au dovedit că crezul partidei corecte (oricare din ele) nu i-a făcut mai buni decât pe ceilalţi. Toţi au dat năvală în politică pentru scopuri materialiste şi acces la putere, toţi au ucis şi au persecutat. Nici măcar împăraţii romani creştinaţi n-au fost mai diferiţi. Cezarii trinitarieni nu au fost cu nimic mai sensibili şi mai umani decât cezarii şi principii arieni (romani sau barbari).
    Sper să fiu bineînţeles. Militez pentru ortodoxia biblică. Cred că este important să înţelegem corect credinţa, dar mult mai important este să înţelegem poruncile şi principiile morale ale lui Dumnezeu, spiritul Evangheliei, trăirea în dragoste şi promovarea toleranţei, decât victoria unei dogme trecând peste cadavre. Bunul samaritean, pe care Iisus l-a dat ca exemplul celor corecţi teologic, era cu siguranţă “eretic” după criteriile noastre, dar şi după ale evreilor. Nu doar că îi lipsea credinţa trinitară, dar mai avea şi nişte păgânisme moştenite, în ciuda credinţei în Pentateuc. Iisus însă a lăudat faptele lui, adică ortopraxia. Ortodoxia nu este un merit salvator, este un avantaj că îţi oferă mai multă lumină, făcându-te mai responsabil şi mai capabil de a înţelege caracterul lui Dumnezeu. Dar în ce priveşte caracterul şi faptele, din nefericire, nu crezul are ultimul cuvânt, ci sănătatea conştiinţei şi a caracterului, în mod special dacă ai Spiritul lui Dumnezeu, care este iubire.

  15. Pingback: Maica Domnului: si mama a Bisericii sau doar o ”sora mai mare”? « Pro(-)scris

  16. Liviu spune:

    Florin Laiu:

    ”Maica Domnului este pur şi simplu naţia care a născut pe Iisus, adică Evreimea.”

    Inseamna ca si mama dvs nu este cea care v-a nascut si de care ati fost legat ombilical, ci mama dvs este brava natie romana…
    Daca cineva mi-ar spune mie asta( ca mama mea nu e mama, ci ca mama mea e norodul romanesc) i-as spune ca e o metafora draguta. Daca ar insista ca vorbeste la propriu, in caz ca as fi intr-o buna dispozitie, cea mai eleganta reactie ar fi sa-l trimit la plimbare.

  17. Iorest spune:

    Nu pot să înţeleg de ce îi e atât de greu unui creştin să accepte calitatea de Theotokos a Fecioarei Maria. Din păcate neoprotestanţii nu pun bază pe tradiţia Bisericii Creştine (căci tocmai asta e neoprotestantismul, rupere de tradiţie, deci rătăcire în voia valurilor – de unde şi mulţimea confesiunilor neoprotestante), dar voi aminti totuşi o frumoasă cântare bizantină (condacul Naşterii Domnului):

    „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte, şi pământul peştera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slăvesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci”

    1. Magistral. 2. Tainic. 3. Heidegger ar fi invidios pe Roman Melodul.

    Susţinerea ideii că Maria a fost fecioară toată viaţa nu diminuează valoric statutul de mamă. Dar neamul omenesc se propagă prin chemarea cărnii, iar Feciara Maria nu a mai răspuns chemării cărnii, cam acesta cred că ar trebui să fie raţionamentul care legitimează formula “Preacurata”. Este Preacurată nu pentru că o mamă ar fi necurată, ci pentru că ea s-a născut prin minune şi toată viaţa a răspuns chemării sale de fiinţă sfântă. Citiţi, recitiţi şi răscitiţi cântarea Mariei de la Luca şi vedeţi smerenia, ascultarea şi curăţia ei, motive pentru care Dumnezeu a ales-o să fie Bogorodica, Theotokos.

  18. Liviu spune:

    ” Consecintele separarii celor doua naturi alu lui Iisus Hristos ii face pe nestorieni sa elaboreze o hristologie de tip antiohian(Dumnezeu coboara in omul Iisus, la fel cum coboara in profeti) si o mariologie ”saraca”, deoarece ei cred ca Maria nu L-a nascut pe Dumnezeu, ci numai pe Iisus-omul. Prin urmare,ei nu-i recunosc titlul de Theotokos (Dei genitrix), ci numai pe acela de Christotokos (cea care l-a nascut pe Hristos). ” – M. Eliade & I.P. Culianu, Dictionar al religiilor, Humanitas, 1993, p.119

    Pe undeva prin ”mlastinile” astea tulburi pare ca se regaseste domnul profesor…

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 105 other followers

%d bloggers like this: