Crestinism dulce-amarui

A fost odată un sfânt despre care se spunea că de fiecare dată când pleca de acasă ca să-şi împlinească îndatoririle religioase, spunea: „Şi acum, Doamne, la revedere! Am plecat la biserică”.

……….

Un mistic creştin obişnuia să afirme despre Biblie: Oricât de util ar fi un meniu, el nu poate înlocui mâncarea.

…………

Lamentarea unui episcop:

– Oriunde s-a dus Iisus, s-a petrecut o revoluţie.

Oriunde mă duc eu, lumea mă serveşte cu ceai!

………………

Un predicator către prietenul său:

– Biserica noastră a renăscut recent, după foarte mulţi ani.

– Dar câţi oameni s-au adăugat congregaţiei?

– Nici unul. În schimb, au plecat 500.

Iisus ar fi aplaudat!

Experienţa ne arată, vai, că legătura dintre convingerile noastre religioase şi sfinţenia noastră individuală este similară cu haina pe care o poartă omul la un dineu de gală şi digestia 1ui.

……………

Un episcop şi-a propus să testeze cât de potriviţi erau candidaţii pentru botez.

– După ce semne vor recunoaşte cei din jur că sunteţi catolici? i-a întrebat el.

Nimeni nu a răspuns nimic. În mod evident, nimeni nu se aşteptase la această întrebare. De aceea, episcopul a repetat din nou întrebarea, de această dată făcându-şi semnul crucii, ca să le dea candidaţilor un indiciu. Subit, unul dintre candidaţi a avut o revelaţie:

– După iubirea noastră.

Episcopul a rămas dezamăgit. Era chiar pe punctul de a spune: „Greşit!”, dar şi-a dat seama ce era să facă şi a tăcut.

Rugaciunea broastei Volum I

de Anthony de Mello