Atlas De Mitocanie Urbana

[ Jilava 1961 şi fabrica Stăruinţa din Vitan (1965—1968) ]

” Printre ţigani. Rasismul este o demenţă, dar — cum să spun? — nerasismul, contestarea unor rase deosebite, fiecare cu însuşirile ei, este o nerozie. Sunt mai ales certăreţi, rostul vieţii lor e gâlceava, harţa: gălăgioşi; fără de larmă şi tărăboi se asfixiază şi pier; pângăritori, au un dar neîntrecut de a terfeli totul; mincinoşi, minţim cu toţii, dar idealizăm realul, la ei e altfel, ca la antimaterie. Şi găsesc de cuviinţă să-şi întărească minciunile cu jurăminte grele: să-mi sară ochii, să-mi moară mama, să fiu nebun.Dacă ar fi să-i iau în serios, ar trebui să se înalţe maldăre de ochi, ca cele atribuite lui Ante Pavelic de Malaparte în Kaputt; să se perinde în faţa fabricii nesfârşite convoaie de dricuri, întrerupând orice trafic; să fie balamucurile pline până la refuz.Şi nu le poţi intra în voie. Oricât de frumos le vorbeşti: orice umilinţă, orice făţărnicie: deopotrivă de inutile. Leneşi, urăsc pe cine le cere un efort, o lene îndărătnică, violentă ca instinctul de conservare. Şi nu pot bea în cârciumi, numai afară pe stradă, cu sticlele înşirate alături şi puradeii roată; o maidanofilie, un exhibiţionism, o nostalgie a bâlciului; şi un jind al ocării, ţipetelor, poalelor date peste cap. Spurcăciunea. Dracul sordid, dracul poltron, dracul ţopăitor. Cărora Coşbuc le-a găsit nume atât de potrivite şi care-n infern îşi fac din cur o goarnă.” ( Jurnalul Fericirii)

PS: pe baza acestei pagini a „Jurnalului Fericirii” unii l-au acuzat pe Steinhardt de rasism. Este insa limpede ca nu avem de-a face decat cu inregistrarea „jurnalistica”, obiectiva, a unei stari de fapt. Din pacate, societatea romaneasca mai sus descrisa in „atlasul de mitocanie urbana” incepe sa se „inspire” copios din atmosfera descrisa de avocatul-scriitor evreu-crestinat. Sigur ca sunt si reprezentanti ai etniei care sunt mai onorabili decat destui „rumani”. Si fara doar si poate ca exista o rezistenta (prea pasiva insa) la becalizare si vanghelizare, dovada initiativa Radio Guerrilla. Insa nesimtirea a ajuns o molima aproape de neeradicat, mai ales datorita pasivitatii civice. A ne preda in fata corectitudinii politice si a discriminarii pozitive inseamna a permite non-valorilor sa dicteze in tara asta . Pana cand?

%d blogeri au apreciat asta: