„Preoţia n-ar trebui să fie o profesie, adică preoţii ar trebui să muncească, să aibă o altă ocupaţie” – Alexander Schmemann

Miercuri, 3 iunie 1981

Cred tot mai mult că preoţia n-ar trebui să fie o profesie, adică preoţii ar trebui să muncească, să aibă o altă ocupaţie. Altminteri, ei transformă viaţa bisericească într-o ocupaţie sau, mai degrabă, într-o activitate inutilă. O inventează, deoarece nu au altceva „de făcut” şi este ciudat să fie plătiţi pentru că nu fac nimic. Ce făceau primii creştini între adunările din Biserică? Nu se spune nimic despre aceasta în documentele păstrate până azi. Probabil, îşi întemeiau familii şi încercau să ducă o viaţă creştină, adică să pună totul în legătură cu singurul lucru necesar, cu prezenţa lui Hristos printre ei, cu experienţa împărăţiei lui Dumnezeu. Toate acestea sunt atât de bine înfăţişate în opera lui Cehov – „Bishop”. Bucuria Bisericii, apăsarea, deznădejdea şi lipsa de sens a agitaţiei bisericeşti. Tot ce are Biserica de spus şi de revelat se află în slujbele sale, în adunare, în realizarea de sine a Bisericii. In zilele noastre, în timp ce suntem preocupaţi de activităţile bisericeşti, ne cufundăm în serate dansante – de dragul Bisericii. Ştiu foarte bine că ceea ce scriu va părea imposibil.

Vineri, 29 februarie 1980

Mi-ar place să ştiu ce făceau primii creştini în fiecare zi, de dimineaţa până seara – acei creştini care nu erau ocupaţi cu treburi bisericeşti, teologie, slujbe de dimineaţa şi seara, tipic, discuţii despre vechile icoane, cântări şi multe cărţi de spiritualitate. Ce însemna pentru ei să trăiască „în credinţă” ?

“Biografia unui destin misionar” – jurnalul Parintelui Alexander Schmemann

Am fost destul de surprins – placut – sa aflu la parintele Schmemann acelasi gand care de cativa ani mi s-a clarificat si mie: preotia/pastoratia cand devine „profesiune”/ meserie/job, vocatia/chemarea slujirii turmei lui Dumnezeu tinde sa fie „sufocata” de „religiozitate”,activism (propagandistic) si „jobul” de preot/pastor devine hiper-tentant pentru escroci care lesne pot prelua „rolul” si castiga o paine usor pe spinarea si sudoarea „oilor”… O punere in practica a unei asemenea reforme ar curata masiv Biserica de „capuse” si alti „paraziti” …

Preotia/pastoratia este mai sigura cand ramane un „hobby” serios, o „patima” sfanta pe care o faci in virtutea iubirii de Dumnezeu si semeni; iti castigi painea ca tot muritorul si ramai si „pescar de oameni”; imense sunt implicatiile transformarii preotiei in „job”…

Marţi, 2 februarie 1982

Clericalismul sufocă; el este o parte a  caracterului sacru al Bisericii, îşi transformă puterea pe  care o are într-o putere sacră de a controla, de a  conduce, de a administra; o putere de a săvârşi tainele  şi transformă, în general, orice putere într-o „putere  dată mie”! Clericalismul desparte „sacralitatea” de  mireni: iconostasul, împărtăşirea (doar cu dezlegare),  teologia. Pe scurt, clericalismul este de facto negarea  Bisericii ca Trup al lui Hristos, deoarece, în trup, toate  organele sunt interdependente şi diferite doar în  funcţiunile pe care le îndeplinesc nu şi în esenţă. Şi cu cât clericalismul este mai accentuat (imaginea  tradiţională a episcopului sau a preotului – accentuată  de veşmintele şi părul său, de exemplu episcopul cu  însemnele demnităţii sale) cu atât Biserica însăşi  devine mai lumească; se supune, din punct de vedere  spiritual, acestei lumi. In Noul Testament, preotul apare ca un mirean ideal. Insă aproape imediat, începe  separarea lui radicală de mireni; şi nu doar separarea,  ci chiar opoziţia faţă de ei, contrastul cu aceştia.

Mi-a fost dat sa vizitez repetat o biserica ortodoxa in occident, slujita de un preot ortodox autohton( tara catolica fiind), preot care lucra pe saptamana in asistenta sociala, iar pe weekend slujea la biserica… mai rar asa om

Constat cu deosebita incantare ca autorul jurnalului citat a fost practic un reformator al ortodoxiei si un „profet” care a chemat spre revenirea la crestinismul primar; influenta lui avea sa fie resimtita serios si in afara ortodoxiei, la prezbiterieni de pilda, in domeniul doctrinei despre Taine… iar in sanul ortodoxiei cartile sale au stimulat cereri din partea laicilor pentru o reforma liturgica

„Omilii catehetice” de Teodor al Mopsuestiei

Teodor, episcop al Mopsuestiei sau Teodor din Antiohia – dupa locul unde s-a nascut si a fost preot – este cel mai cunoscut reprezentant al scolii antiohiene de hermeneutica.

Lucrarea de fata reuneste cele 16 omilii catehetice, ce au o importanta deosebita in opera teologica a lui Teodor de Mopsuestia, iar valoarea lor educativa isi pastreaza prospetimea si pentru vremea noastra.

Comanda

Mostra de evolutie a traducerii textului biblic

Biblia de la Bucuresti (1688)

Proverbele 18:22 Carele au aflat muiare buna, aflat-au daruri, si au luat de la Domnul imblanzire.

23 Carele scoate pre muiarea buna, scoate bunatati. Si cela ce tine pre cea preacurva, fara de minte e si necurat.

Biblia de la Blaj (1795)

Proverbele 18:22.  Cel ce au aflat muiare buna aflat-au daruri si au luat de la Dumnezeu desfatare.
23. Cel ce lapada muiarea buna lapada bunatatile, si cel ce tine pre cea prea curva easte nebun si necredincios.

Biblia Sinodala (1914)

Proverbele 18:22 Cel ce a aflat femeia buna, aflat-a daruri, si a luat de la Dumnezeu desfatare.

23 Cel ce leapada femeia buna, leapada bunatatile, si cel ce tine pre cea preacurva, este nebun si necredincios.

Biblia Sinodala Jubiliara ( Anania Bartolomeu 2001)

Proverbele 18:22 Cel ce si-a gasit o femeie buna, bune daruri si-a aflat si desfatare a primit de la Dumnezeu.
23 Cel ce o îndeparteaza pe femeia buna, bunatatile si le îndeparteaza, iar cel ce tine o adultera e nebun si necredincios.

Septuaginta (Polirom IVB  2006)

Proverbe 18:

22   Cine a găsit o femeie bună a găsit haruri, a primit voie bună de la Dumnezeu.

22a Cine alungă o femeie bună îşi alungă binele, iar cine ţine o adulteră e smintit şi necredincios.

………………

18,22a „Plus” LXX. ♦ Constituţiile apostolice îşi întemeiază pe acest verset legislaţia în materie de conduită matrimonială (6,14,4).

„Dezamagit de Dumnezeu” de Philip Yancey

ESTE DUMNEZEU NEDREPT?
TACE EL?
SE ASCUNDE EL?

Daca am fi sinceri cu noi insine, am recunoaste ca avem indoieli cu privire la Dumnezeu.
Ne incredem in promisiunile Lui, insa culegem vant. Cautam fata Lui, dar nu-L gasim. Oare exista? Oare Ii pasa de noi?

Philip Yancey ne asigura ca Dumnezeu exista si ca Ii pasa de noi. Fara a minimaliza realitatea durerii si a deziluziei, Yancey ne spune ca nu Dumnezeu este cel care ne dezamageste, ci asteptarile noastre nerealiste.

Dumnezeu nu este nici un djin care ne implineste dorintele la comanda, nici un tata absent pe care nu ne putem bizui la nevoie. El este Dumnezeu, iar Biblia ni-L reveleaza in limbajul propriu ca pe o Persoana care actioneaza conform propriilor prioritati si metode.

„Dezamagit de Dumnezeu” inlatura imaginea eronata pe care ne-am format-o cu privire la Dumnezeu si ne ajuta sa intelegem cum ne vede El pe noi: ce doreste de la noi si ce-Si doreste cel mai mult sa ne dea.

In cartea aceasta, premiata cu Medalia de aur a Evangelical Christian Publishers Association (ECPA), SUA, Yancey discuta intrebari care ne framanta in cele mai adanci colturi ale inimii si sfarseste cu convingerea ferma ca Dragostea este reala, puternica si ne este daruita sa credem in ea acum si pe vecie.

Comanda Cuprins , Prefata si Capitolul 1 – AICI.

Festivalul de Muzica Veche Duminică, 19 octombrie 2008

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

“The Trumpet shall sound” – Baroque Trumpet Ensemble (Berlin) – concert de muzică barocă.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Festivalul de Muzica Veche Joi 16 Octombrie

“Jean Sébastien – Bach şi Barocul francez” Dan Racoveanu (Bucureşti) – recital de orgă – Sala “G. Enescu” a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

Mai multe AICI

Sfantul Apostol Pavel – omul

Dragul de el…  🙂

” M-a întrebat odată Nae Ionescu ce cred despre evreul acesta, despre Pavel. Stii ce i-am spus? – ăsta nu-i om, domnule, este toată Mediterana. ” (Petre Tutea)

Carti online in pdf – Editura Sapientia, 2002:

• Sfântul Paul, omul sentimentelor adevărate (Pr. Iosif Bisoc)
• Paul din Tars (Josef Holzner)

Anul Paulin – resurse catolice AICI si  http://www.yearofsaintpaul.com/

Lectio divina cu Sfântul Paul

Ancient Christian Devotional – Lectionary Cycle A

In seria lectionarelor semnalez o aparitie fascinanta: Ancient Christian Devotional – Lectionary Cycle A .

Un devotional pe baza scrierile crestine antice, ale vechilor crestini.

” By helping us to read holy writings with ancient eyes, the church fathers help us drink deeply from the only water that can give us true life. This guide to prayer and reflection combines excerpts from the writings of the church fathers as found in the Ancient Christian Commentary on Scripture with a simple structure for daily or weekly reading and prayer.

There are fifty-two weeks of readings following the weekly lectionary cycle A. You can read through them in order or by thematic interest. Each day you will also find a simple opening and closing prayer drawn from the prayers and hymns of the ancient church. ”

Un exemplu:

W e e k 1 N o v e m b e r 2 7 – D e c e m b e r 3

THEME:
Scripture tells us that we are forgiven! It calls us to walk in the light of the Lord (Is 2:1-5), to pray for peace (Ps 122) and to keep watch for Christ’s return (Mt 24:36-44), putting aside our deeds of darkness and living in the light (Rom 13:11-14). In this season of Advent, we celebrate the Child who is the Light. We thank God for forgiveness of sins and reaffirm our desire to walk with the Lord.

OPENING PRAYER:
First Sunday in Advent
God is peace, the principle of all kinds of communion. Let us extol peace with songs of peaceful praise. It is God-who-is-Peace who brings all things into unity, who is the cause of every agreement, who is the author of all harmony. [Amen.] Pseudo-Dionysius the Areopagite
OLD TESTAMENT READING: Isaiah 2:1-5

REFLECTIONS FROM THE CHURCH FATHERS
Christ the Mountain.AUGUSTINE:
The central place they are all coming to is Christ; he is at the center, because he is equally related to all; anything placed in the center is common to all. . . . Approach the mountain, climb up the mountain, and you that climb it, do not go down it. There you will be safe, there you will be protected; Christ is your mountain of refuge. And where is Christ? At the right hand of the Father, since he has ascended into heaven. Sermon 62A.3. (CONTINUAREA)

Google book preview

Lectionarul crestin

” Lecţionar = de la termenul latinesc care înseamnă „culegere, antologie“, colecţie de fragmente din Scriptură care trebuie citite („lecţiuni“) şi de alte materiale liturgice, folosite în închinarea publică şi în devoţiunea personală. Lecţionarele, aranjate şi folosite adesea după calendarele ecleziastice sau seculare, îşi au originea în Biserica Primară. Printre altele, lecţionarele creştine timpurii constituie dovezi utile cercetătorilor care încearcă să reconstituie textul grecesc timpuriu al Bibliei.” Dicţionar de studii biblice

In limba romana:

Varianta ortodoxa: Lecţionar – din Biblia Sinodala Jubiliara 2001 ( Anania Bartolomeu)

Varianta catolica:  Lectionarul roman,5 vol. , in format Pdf, cu tehnoredactarea originală, publicat de Editura Presa Buna, Iasi 2000 sau INDICE LITURGIC DE LECTURI anexa la Noul Testament – versiunea catolica a editurii Sapientia

Alte lectionare:

• The Revised Common Lectionary
• The Roman Catholic Lectionary – based on the New American Bible, as approved by the United States Conference of Catholic Bishops (also used in the Philippines)
• Lectionary of the Byzantine (Eastern Orthodox) Church

Azi in istoria crestinismului

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

(19 aprilie ) 1529 – In Germania la Dieta de la Speier, a fost semnat de catre liderii luterani  un document-protest care a reusit sa impuna si consfinteasca libertatea de constiinta si drepturile minoritatilor religioase. De la acest document ulterior a fost derivat si impamantenit numele celei de-a treia mari ramuri a crestinatatii: protestantismul.

” Doar câţiva ani trecuseră de când călugărul din Wittenberg a stat singur la Worms în faţa consiliului naţional. Acum, în locul lui stăteau cei mai nobili şi mai puternici prinţi ai imperiului. Lui Luther îi fusese interzis să apară la Augsburg, dar fusese prezent prin cuvintele şi prin rugăciunile lui. „Sunt peste măsură de bucuros”, scria el, „că am trăit până în ceasul acesta în care Hristos a fost înălţat în mod public de aceşti mărturisitori atât de iluştri şi într-o adunare atât de măreaţă.”

Principiile cuprinse în acest protest celebru … constituie însăşi esenţa protestantismului. Acest protest se împotriveşte celor două mari abuzuri ale omului în materie de credinţă; primul este amestecul puterii lumeşti, iar al doilea este autoritatea arbitrară a bisericii. În locul acestor abuzuri, protestantismul aşează puterea conştiinţei mai presus de autoritatea lumească, iar autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu mai presus de biserica vizibilă. Mai întâi, el respinge puterea civilă în lucrurile sfinte şi spune ca şi profeţii şi apostolii: ‘Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni’. În prezenţa coroanei lui Carol al V-lea, protestul lor înălţa coroana lui Isus Hristos. Dar el a mers mai departe şi a stabilit principiul că orice învăţătură omenească trebuie să fie supusă cerinţelor lui Dumnezeu.” (Merle d’Aubigné, The History of the Reformation in the Sixteenth Century, London: Blackie and Son, 1885).

Martin Luther – cateva repere

” (…) că tu L‑ai chinuit astfel pe Hristos, căci păcatele tale au făcut‑o cu siguranţă. Aşa i‑a bătut şi i‑a înspăimîntat Sf. Petru, în Fapte 2, pe iudei, la fel ca un trăsnet, căci le‑a spus tuturor, în graiul obişnuit: „Voi L‑aţi răstignit“, aşa că trei mii, în aceeaşi zi, s‑au înspăimîntat şi i‑au spus fără zăbavă apostolului: „O, fraţilor dragi, ce să facem“11 etc. De aceea, cînd vezi cuiele pătrunzînd prin palmele lui Hristos, crede cu tărie că aceasta este lucrarea ta, iar cînd vezi cununa de spini, gîndeşte‑te la răutatea ta etc.”            Predica: Despre Sfintele Patimi ale lui Hristos (1520)

Despre libertatea crestinului — Scrisoare deschisã Papei Leon al X-lea –  o exceptionala scrisoare in care Luther cauta (iluzoriu si idealist) sa-si castige in insusi Papa un aliat contra coruptiei al carui sef si administrator era … acelasi papa. Luther da dovada de o critica foarte dura la adresa mizeriilor scaunului papal, cautand totusi sa-l disocieze pe papa.

„Cele 95 de teze” – celebrul document care a pus pe jar Germania apoi intreaga Europa.

Azi in istoria crestinismului

(18 aprilie) 1521 – Reformatorul german Martin Luther, in Dieta de la Worms, a dat celebrul sau raspuns: „Pana ce nu sunt convins de Scriptura si de simpla ratiune, constiinta mea este captiva Cuvantului lui Dumnezeu. Nu pot si nu voi retrage nimic, caci a ma impotrivi constiintei nu ar fi nici drept si nici sanatos. Aici stau! Nu pot face altfel! Dumnezeu sa-mi ajute! Amin.” Aceste cuvinte au constituit piatra de fundatie a unei reforme a crestinatatii care a schimbat fundamental si ireversibil istoria lumii intregi. De acel raspuns ferm, umil si statornic a depins spargerea autoritatii abuzive a Romei,candva doar unul dintre scaunele patriarhale ale crestinismului, intre timp devenit un cuib de autoritarism aberant, de coruptie abjecta si un focar de teroare,despotism si ignoranta.

Prin acel raspuns imens de curajos, Luther a redeschis portile dreptului la libertatea constiintei in materie de religie ( si nu numai). Roma a fost silita sa recunoasca dreptul individului de a gandi liber. Statornicia acelui calugar german a fost cheia cu care lacatul bine ferecat al inrobirii omului a fost deschis.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

„In loc să cauţi a pune stăpînire asupra oamenilor, îngrădindu-le libertatea, Tu Te-ai străduit să-i desfăşori cît mai larg fruntariile! Ai uitat, se vede, că omul preferă liniştea şi chiar moartea libertăţii de a alege singur între bine şi rău! Fiindcă nu există ceva mai ademenitor pentru el decît libertatea conştiinţei, dar în acelaşi timp nu există ceva mai cumplit! Iar Tu, în locul unor principii temeinice, care ar fi statornicit o dată pentru totdeauna liniştea în conştiinţa umană, ai ales tot ce poate fi mai ciudat, mai nedesluşit şi mai vag, tot ce depăşeşte puterile oamenilor, procedînd aşa ca şi cum nu i-ai fi iubit cîtuşi de puţin. Cine? Tocmai Tu, care ai pogorît pe pămînt ca să-Ţi jertfeşti viaţa pentru ei! In loc de a căuta să le zălogeşti libertatea, Tu le-ai sporit-o şi mai mult, aruncînd pe veci chinuitoarea ei povară asupra împărăţiei sufletului omenesc. Ai vrut să ai parte de dragostea liber consimţită a omului, ai dorit ca el să Te urmeze de bunăvoie, ademenit şi subjugat de Tine, de ideea Ta. In locul legii străbune, pe care se putea bizui din momentul acela, omul trebuia să aleagă cu inima slobodă ce este rău şi ce este bine, avînd înaintea ochilor doar chipul Tău drept călăuză menită să-i îndrumeze paşii…” F. Dostoievski, Fratii Karamazov ( „Marele Inchizitor” )

Pretul platit pentru libertatea omului:

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

CD-uri(audio) cu Scrisorile Sfântului Paul

A apărut setul de CD-uri audio intitulat „Scrisorile sfântului Paul”, proiect iniţiat de Episcopia Romano-Catolică de Iaşi prin Oficiul pentru Comunicaţii Sociale şi www.pastoratie.ro.

În cadrul Anului Paulin 2008-2009, a fost realizat acest proiect, compus din şase cd-uri audio, grupate în două volume (câte trei discuri în carcasă).

Volumul I cuprinde: CD 1. Prolog + Romani 1-11; CD 2. Romani 12-16 + 1Corinteni 1,1-11; CD 3. 1Corinteni 12-16 & 2Corinteni 1-9.

Volumul II cuprinde: CD 4. 2Corinteni 10-13 + Galateni + Efeseni; CD 5. Efeseni 3-6 + Filipeni + Coloseni + 1Tesaloniceni 1-3; CD 6. 1Tesaloniceni 4-5 + 1 şi 2 Timotei + Tit + Filemon.

Textele sunt din Noul Testament, Ed. „Sapientia”, Iaşi, 2008, traducere, introducere şi note: pr. Alois Bulai, pr. Anton Budău. Prologul este realizat de pr. Petru Tamaş, iar lecturile, însoţite de fundal muzical, sunt realizate de Aurel Brumă.

Preţul de vânzare al acestui set (volumele 1 şi 2) este de 20 lei.

Proiectul audio „Scrisorile sfântului Paul” cuprinde şi un singur cd cu aceste texte în format mp3, la preţul de 10 lei.

* * *

CD audio „Scrisorile sfântului Paul”
Episcopia Romano-Catolică de Iaşi prin Oficiul pentru Comunicaţii Sociale şi http://www.pastoratie.ro, 2009, 6 cd-uri audio, 20 lei

CD mp3 „Scrisorile sfântului Paul”
Episcopia Romano-Catolică de Iaşi prin Oficiul pentru Comunicaţii Sociale şi http://www.pastoratie.ro, 2009, 1 cd mp3, 10 lei

Update: Ediţia bilingvă a volumului Noul Testament. Evanghelia după Matei

„Nu e o traducere in sens confesional, ci in sens stiintific”, insa, a considerat arhiepiscopul, „daca traducerea merge pe linia logica si pe fidelitate fata de text, atunci e o traducere ortodoxa”. IPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului

AICI – articolul integral (din „Romania Libera”) despre lansare.

PS: in aceeasi idee a valorilor si recunoasterii lor, un alt articol „Romania Libera” despre un experiment interesant: Concert Stradivarius la statia de metrou Piata Victoriei (video)

De ce n-are ursu coada… si Biserica institutionala aplomb

8	Diavolul L-a mai dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor Iz 40:2 Mt 16:26 Lc 4:5-8
9	şi I-a zis: „Pe acestea toate ţi le voi da ţie dacă vei cădea înaintea mea şi mi te vei închina“. Dn 3:5 Dn 3:10 Dn 3:15 Mt 2:11 Mt 16:26 Lc 4:5-8 1Co 14:25 Ap 4:10 Ap 5:14 Ap 7:11 Ap 11:16 Ap 19:4 Ap 19:10 Ap 22:8 :
10	Atunci Iisus i-a zis: „Mergi înapoia Mea, Satano, că scris este: Domnului Dumnezeului tău să I te închini şi numai Lui să-I slujeşti!“ Dt 6:13 Dt 10:20 Ios 24:14 1Rg 7:3 Epist 6: Mt 16:23 Lc 4:5-8

In aceasta scena, tupeul diavolului este fara limite. Dupa ce se travesteste in exeget pios al Scripturilor, dezbatand probleme adanci de teologie cu Tamplarul din Galileea, vazand ca nu-i iese pasenta si i se topeste masca falsa , Necuratul isi da arama pe fata , dezvelindu-se privirii gol-pusca: un ahtiat dupa bogatii si putere. Ca unul care le uzurpase si confiscase de la nemintosii Adam si Eva, acum are imensa neobrazare sa ii ceara lui Dumnezeu sa devina nici mai mult nici mai putin decat … satanist: inchina-Te mie, dracului, Tu, Fiul lui Dumnezeu. Si nu se sfieste sa recurga si la mita – „una deloc mica!”(credea el :D) – doar doar Dumnezeu, Creatorul vazutelor si nevazutelor, i se va inchina lui,unui „impielitat” decazut. Raspunsul primit este unul cum nu se putea mai nimerit: „mars, diavole!”, „piei din ochii mei satana”! Dumnezeu, desi imbracat in vulnerabilitatea unui fiu al lui Adam, ii „da peste bot” zanaticului tupeist care isi luase rau de tot nasul la purtare. Si  Sarpele isi va lua talpasita, pentru o vreme, revenind turbat la Golgota pentru a uza de toata „munitia” din dotare, in acelasi scop: obtinerea puterii. Geaba. Christos avea sa nu cedeze ci sa invinga si invieze. Ce nu a cedat Christos? Christos nu a cedat puterea de a nu ceda tentatiei puterii!

O aplicatie pentru azi? Diavolul foloseste aceleasi tertipuri: averi si putere in schimbul inchinarii la el. Banul ( nu degeaba zis „ochiul dracului”,ca expresie a puterii) si puterea, pentru a deveni nici mai mult, nici mai putin, decat satanist: inchinator la diavol. Christos a rezistat tentatiei, dar cati urmasi auto-intitulati ai Sai nu se dau dracului , la propriu, pentru mult mai putin decat „toate imparatiile pamantului si slava lor” ? Adesea crestinatatea se cruceste de proliferarea cultelor satanice, cu ritualuri deochiate in cimitire, etc Tare mi-i insa teama ca Necuratul isi rade in hohote de Biserica,vazand-o cum se prostitueaza pentru bani si putere dar se da de ceasu mortii datorita cultelor satanice fatise. Mi se pare mie, sau dracul in sutana, la altar, este mult mai perfid decat zapacind gastile de adolescenti dezaxati care incearca printre droguri si ceva senzatii tari avandu-l drept DJ pe Scaraoschi?

Esecul istetilor

Matei 11:25,26

” In vremea aceea Iisus, cuvantand din nou, a grait:  ” Te slavesc Tata, Domn al cerului si al pamantului, pentru ca ai ascuns acestea de cei intelepti si isteti si le-ai dezvaluit pruncilor. Da, Tata, caci asa Ti-a bineplacut.”

Noul Testament, Evanghelia dupa Matei( editie bilingva, Cristian Badilita) Curtea Veche, Bucuresti, 2009

Ca unul care sunt cumva impatimit de studiul Bibliei folosind cele mai noi si mai performante versiuni, comentarii si alte unelte de studiu biblic, sunt evident  impotriva studiului superficial si „spiritual”-mistic anti-intelectual. Imi repugna plafonarea si „conservatorismul” fanaticilor „KJV” cum ma scarbesc si inovatiile „inalt(ei)” critice(/-i) gen aggiornamento a la „Biblia feminista” si alte nebunii mondene. Sunt prin urmare unul dintre fanii intelegerii credintei crestine  via „aurea mediocritas” (aurita cale de mijloc): uzitand de cele mai competente autoritati in materie de exegeza, fara a le transfera infailibilitatea pontifului roman, si in acelasi timp respingand „emanciparea” -ismelor veacului. Insa ce ma pune pe ganduri este cuvantul Domnului conform caruia intelegerea celor revelate nu tine atat de mult de istetimea exegetului, de dexteritatea lucrului in Bible Works sau Libronix. Eruditiei si indemanarii in sondarea misterelor credintei le poate scapa „cu brio” ceea ce „pruncilor”, amatorilor sau „analfabetilor” in ale manuscriselor Sinaiticus et co, le „rasare” in intelegere cat se poate de natural si limpede. Dumnezeu adesea pare sa treaca surazand ironic pe langa exegeti, rabini si celebritati in ale hermeneuticii, si sa merga la „gradinita” unde sa ofere „prichindeilor” „doctorate” „summa cum laude” in intelegerea simpla, curata si sanatoasa a Evangheliei.

„Se pare” ca Ii bineplace Tatalui, dupa cum ne spune Fiul,sa lase repetenti expertii, „autoritatile” in materie… , si sa isi aleaga masteranzii si doctoranzii dintre „boboci”. Oare pentru ca bobocii sunt mult mai „vulnerabili” si ascultatori de vocea Stapanului? Oare pentru ca istetii s-au molipsit de la „sarpele” istet al Genezei cu mult prea multe subtilitati fie suspecte, fie inutile si prea rar relevante? Copiii au un dar innascut (si neasteptat de istet…) de detectare a explicatiilor mult prea sofisticate… Pacat ca odata cu maturizarea, se erodeaza acest dar.

1 Corinteni 1: 19 Fiindcă este scris:

„Voi distruge înţelepciunea celor înţelepţi şi voi respinge priceperea celor pricepuţi.“4 20 Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul5? Unde este polemistul6 acestui veac? N-a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii? 21 Întrucât, în înţelepciunea lui Dumnezeu, lumea nu L-a cunoscut pe Dumnezeu prin înţelepciune, Dumnezeu a găsit de cuviinţă ca prin nebunia predicării să-i mântuiască pe cei care cred. 22 Iudeii cer semne, iar grecii caută înţelepciune, 23 însă noi Îl predicăm pe Cristos cel răstignit, o pricină de poticnire pentru iudei şi o nebunie pentru neamuri. 24 Dar pentru cei chemaţi, atât iudei, cât şi greci, Cristos este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. 25 Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puternică decât oamenii. 26 Fraţilor, uitaţi-vă la voi, cei care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul oamenilor7, nici mulţi puternici, nici mulţi de viţă nobilă. 27 Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele înţelepte; şi Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele tari. 28 Dumnezeu a ales lucrurile de jos ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba chiar lucrurile care nu sunt, ca să anuleze lucrurile care sunt. 29 Astfel, nimeni nu se poate lăuda înaintea lui Dumnezeu.

Departe de mine de a face apologia ignorantei sau a neseriozitatii apropierii „dupa ureche” de Cuvantul lui Dumnezeu. Nu pot insa sa nu iau in cat se poate de serios vorba Domnlui care ma pune in garda nu cumva sa fac din metodele si eforturile mele de a intelege Revelatia un inlocuitor nociv pentru ascultarea inteligenta dar de „oaie” smerita a vocii Pastorului.

„(…) oile îl urmează, pentru că îi cunosc glasul.” (Ioan 10:4 b)

Isus în închisoarea duhurilor

Isus în închisoarea duhurilor

AICI – un studiu bunicel despre un text dificil –  1 Petru 3:18-20:

18 Căci şi Cristos a suferit o dată pentru totdeauna pentru păcate – El, Cel Drept, pentru cei nedrepţi – ca să vă aducă la Dumnezeu. El a fost dat la moarte în trup, dar a fost făcut viu prin Duhul, 19 în Care, de asemenea, S-a dus şi le-a predicat duhurilor din închisoare, 20 care odinioară nu ascultaseră, atunci când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când era construită arca, în care numai puţini, şi anume opt suflete, au fost salvate prin apă;

Note din studiul meu:

Textul este greu de interpretat. Exista doua posibilitati de traducere: 1. daca v 19 este o propozitie relativa care se refera la sufletul lui Cristos,inseamna ca intre moarte si inviere sufletul lui Cristos a mers intre sufletele mortilor, interpretare conditionata de mentalitatea antropologica greaca; 2. daca v 19 este o propozitie temporala, expresia en ho, insemnand “atunci”,predica lui Cristos catre cei morti este in relatie cu misterul pascal in totalitate. Intre textele indicate in sec al IV-lea pentru definirea dogmei de credinta “s-a coborat in iad”, textul din 1 Petru nu este citat, desi se refera la aceeasi traditie crestina.
Noul Testament (catolic – tradus de Alois Budau, Sapientia, Iasi, 2002) p. 550, Note de studiu la text

Aceasta a doua jumatate a v 18 este greu de interpretat. Unii autori vad in ea interventia Spiritului Sfant in invierea lui Isus Hristos. In acest caz insa e greu de inteles inceputul versetului 19, care ar trebui sa se refere la Spiritul Sfant. Pentru alti autori “spiritul” este sufletul lui Isus Hristos, care nu a cunoscut moartea si in momentul invierii a contribuit, in unire cu dumnezeirea, la readucerea la viata a trupului. Intre moarte si inviere sufletul lui Isus Hristos a coborat sa le predice “spiritelor din inchisoare“
Noul Testament(catolic – tradus si adnotat de Emil Pascal, Paris, 1992) p. 701

Deci:
1. “textul este greu de interpretat” – precizeaza ambele comentarii catolice (!) la textul NT.
2. varianta traditionala ortodoxo-catolica este o “interpretare conditionata de mentalitatea antropologica greaca” NU biblica
3. al doilea comentariu catolic  prezinta posibilitatea ca expresia: “in spirit” sa se refere la “prin Duhul [Sfant]“ ;
desi pentru catolici aceasta posibilitate ii face sa li se para (de ce oare?!):  “greu de inteles inceputul versetului 19, care ar trebui sa se refere la Spiritul Sfant”, traducerea este nu numai posibila ci si probabila tinand cont de invatatura biblica de ansamblu a Scripturii.

O  traducere  ceva mai clara:

18 Și Cristos a suferit o dată pentru totdeauna pentru păcate – Cel drept pentru cei nedrepți – ca să vă aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost adus la viață prin Duhul – 19 prin care, de asemenea, s-a dus și le-a predicat duhurilor din închisoare, 20 care nu ascultaseră când, cu mult timp în urmă, Dumnezeu aștepta cu răbdare, în zilele când Noe construia o corabie. Numai puțini – doar opt persoane – au fost salvați prin apă

Nota de subsol in Biblia Sinodala (Anania Bartolomeu – 2001):

” Text care fundamentează teologia „pogorârii în iad“ a lui Hristos, eveniment cu care, de fapt, „a început învierea“ (cf. Stăniloae). Iconografia ortodoxă a promovat această teologie – în paralel cu imnografia – prin cea mai autentică icoană a Învierii Domnului, aceea care-L înfăţişează „sfărâmând porţile iadului“ şi „dezlegându-i pe cei legaţi din veac“.”

Din pacate pentru teologia „pogorarii in iad” textul petrin nu vorbeste despre vreo coborare a lui Hristos in iad, decat fortat. Teologia cu pricina este de data relativ tarzie si de sorginte mai degraba tributara mentalitatii antropologice grecesti decat Bibliei. Interesanta nota catolica:  „Intre textele indicate in sec al IV-lea pentru definirea dogmei de credinta “s-a coborat in iad”, textul din 1 Petru nu este citat, desi se refera la aceeasi traditie crestina.”

Paradoxal este, conform informatiei din studiul indicat , ca interpretarea corecta are o lunga istorie in chiar traditia catolica.

„Interpretarea conform careia Christosul pre-incarnat a predicat prin Noe celor din generatia lui Noe are o lunga si venerabila traditie in istoria interpretarii. Ea a fost propusa initial de Augustin, a fost apoi reafirmata de catre Toma d’Aquino(Dalton 1965: 35) si a fost interpretarea comuna întâlnita în perioada Reformei(Feinberg 1986: 311)(…) Ideea ca Christos a vorbit prin Noe este in concordanta deplina cu 1 Petru 1:11, in care se spune ca Spiritul lui Christos dinainte de intrupare a predicat in vremurile trecute prin profeti. „. (Jobes, K. H. (2005). 1 Peter. Baker exegetical commentary on the New Testament (239). Grand Rapids, MI: Baker Academic. )

Cum atunci este insa contrazisa de dogma catolico-ortodoxa?!?

Corul Madrigal: Colinda de Florii

Ediţia bilingvă a volumului Noul Testament. Evanghelia după Matei

Bucureşti, 9 aprilie 2009 – Curtea Veche Publishing şi Cristian Bădiliţă au deosebita plăcere de a vă invita la evenimentul de lansare a volumului Noul Testament. Evanghelia după Matei, ce va avea loc marţi, 14 aprilie, începând cu ora 18:00, la clubul Ţăranului de la Muzeul Ţăranului Român.
La eveniment vor fi prezenţi, alături de Cristian Bădiliţă, şi Theodor Paleologu – Ministrul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, ÎPS Teodosie Arhiepiscopul Tomisului şi Victor Rebengiuc.

Traducerea comentată a Evangheliei după Matei pe care o propune Cristian Bădiliţă, specialist în creştinismul timpuriu, este primul dintre cele şapte volume ale seriei Noului Testament. Această ediţie bilingvă, ce include atât traducerea în limba română, cât şi textul în limba greacă veche, urmează cu fidelitate ediţia stabilită de Nestle-Aland, adusă la zi de cei mai reputaţi savanţi internaţionali.

Traducerea, destinată atât preoţilor, studenţilor în teologie, credincioşilor de toate confesiunile, cât şi celor interesaţi pur şi simplu de cuvântul lui Iisus Hristos nu reprezintă doar o realizare ştiinţifică riguroasă, ci şi o mărturisire a credinţei creştine.

„Noul Testament nu s-a scris la Fălticeni”, cum atrăgea atenţia, cu umor exasperat, un filozof român creştin. De aceea, trebuie tradus cu precizie de ceasornicar, comentat în contextul epocii sale, interpretat prin prisma înţelegerii patristice. Volumul de faţă încearcă să restituie Cuvântul Evangheliei în forma lui cea mai apropiată de original şi cea mai adecvată pentru sufletul unui creştin modern.

Volumul a beneficiat de lectura de specialitate a Franciscăi Băltăceanu şi a Monicăi Broşteanu.

În amplul comentariu din partea a doua se discută variantele de manuscrise, cititorului oferindu-i-se, de asemenea, informaţiile necesare la nivel filologic, istoric şi teologic pentru o înţelegere mai adâncă a sensului. Câteva zeci de pagini sunt dedicate comentariilor Părinţilor Bisericii, punţi de legătură între autorii textelor Noului Testament, pe de o parte, şi exegeză, liturghie, spiritualitate, pe de altă parte. 

Sursa 1 & 2

PS: la lansari vor fi disponibile exemplare de vinzare la pret redus.

Tendinte in crestinismul mileniului 3 – Biserici-de-casă

Biserică-de-casă e un termen neoficial care desemnează un grup de creştini care se întâlnesc în mod regulat sau spontan într-o locuinţă sau în alte spaţii care nu sunt normal văzute ca potrivite pentru „serviciile divine”, şi nu într-o clădire dedicată acestui scop.

Respectivii se întâlnesc prin case pentru că preferă să se întrunească într-un cadru lejer şi neoficial, având convingerea că acesta e un mod eficient de a crea o comunitate şi de a se angaja în lucrarea de slujire, şi pentru că există credinţa că bisericile de tip familial au fost un model apostolic clar prescris în primul secol şi intenţionat create de Mesia.

(Unele biserici se întrunesc şi ele în case doar din cauză că încă nu deţin o clădire de biserică).

Bisericile-de-casă nu trebuie confundate cu „bisericile celulare” (cell churches). În mod normal, o biserică-de-casă nu face parte dintr-o organizaţie mai mare care să o supervizeze, cu toate că grupul respectiv se poate asocia la modul neoficial cu alţi creştini şi cu alte biserici-de-casă în reţele care să reflecte egalitatea lor, nu o anumită ierarhie. Cei care se întâlnesc în biserici-de-casă se consideră că aparţin Bisericii universale (atenţie, nu catolice), dar sunt autonome şi independente, în general fără relaţii formale de supervizare cu „bisericile instituţionale” existente.

Origini şi istoric

Originile trendului nord-american al bisericilor-de-casă sunt diverse. Unii o consideră o variantă a mişcării Plymouth Brethren, alţii îi recunosc relaţia cu Anabaptiştii, cu Quakerii, Amish, cu Hutteriţii, Mennoniţii, Moravienii, Methodiştii, şi cu mult mai vechile mişcări ale Waldenzilor şi Priscillienilor. Un alt punct de vedere e cel care consideră mişcarea bisericilor-de-casă ca o reapariţie în forţă a mişcării iniţiate de Spiritul Sfânt în perioada Jesus Movement a anilor ’70 din SUA ( http://www.one-way.org ) sau cu reînnoirea spirituală adusă prin mişcarea charismatică de la sfârşitul anilor ’60 şi ’70. Alţii o văd ca pe o întoarcere la paradigma bisericii nou-testamentale ( http://ntrf.org ), o restaurare a ţelurilor eterne ale lui Dumnezeu şi la expresia lui Christ pe pământ ( http://ptmin.org), chemând creştinii să se întoarcă de la ierarhii şi ranguri la practicile descrise şi încurajate în Scriptură ( http://century-one.co.uk ). În ultimii ani a fost susţinută de iniţiativele plantării de biserici şi de cărţile publicate de scriitori precum Robert Fitts, Frank Viola, Wolfgang Simson şi Gene Edwards. În SUA, unele dintre cele mai cunoscute mişcări de biserici-de-casă sunt Eternal Grace, care îşi are originile în Hollywood fiind fondată de Richard Rossi, Dove Fellowship din Lancaster, PA., şi Big Fish Chapels, cu originile în Phoenix, Arizona. Şi Internetul a contribuit la creşterea exponenţială a fenomenului în ultimul deceniu, punând în legătură mulţi credincioşi. Mişcarea bisericilor-de-casă e înrudită cu mişcarea Biserica emergentă. Nu există un factor unic care să poată pretinde că e singur responsabil de reapariţia acestei ecleziologii străvechi şi de viitor, dar confluenţa tuturor firelor indicate mai sus a contribuit la creşterea numărului de biserici-de-casă în Occident.

În zilele noastre, bisericile-de-casă sunt cel mai răspândite în China, Vietnam, India, Cuba, Brazilia şi naţiunile africane, dar se întâlnesc în număr mai mic, dar în creştere, în Filipine, Europa şi în America de Nord. Bisericile-de-casă din Arabia Saudită au avut parte de raiduri ale poliţiei religioase, şi deseori liderii adunării au fost arestaţi.

Continuarea AICI.

Tendinte in crestinismul mileniului 3 – Paleo-Ortodoxia

Paleo-ortodoxia ( din greaca: paleo = antic si orthos + doxa = corecta/dreapta + credinta) este o miscare teologica crestina a sfarsitului de secol 20 si a inceputului de secol 21, care priveste intelegerea consensuala a credintei la Parintii Bisericii ca baza a interpretarii biblice si a fondarii Bisericii in secolul 20. Pe cand intelege acest consens al Parintilor Bisericii ca ortodoxia adevarata, se numeste paleo-ortodoxie pentru a se distinge de neo-ortodoxie.

Paleo-ortodoxia intelege fundamentele teologiei crestine ca fiind consensul bisericii antice inainte de schisma dintre Biserica Ortodoxa si Biserica Romano-Catolica ( schisma Est-Vest din 1054) si inainte de separarea dintre Biserica Romano-Catolica si Bisericile Protestante( Reforma protestanta de la 1517), [fundamente ale teologiei] descrise in exprimarea canonului dupa Vicentiu de Lerin ca „Quod ubique, quod semper, quod ab omnibus” („Ceea ce (s-a crezut) universal, intotdeauna si de catre toti(crestinii) ).

Nu se accentueaza invataturile ori interpretarile caracteristice fiecarui parinte bisericesc, ci acele invataturi si interpretari biblice asupra carora parintii bisericesti atat din Rasarit cat si din Apus au cazut de acord.

In afara de invataturile doctrinare ale parintilor bisericii, paleo-ortodoxia este de asemeni caracterizata prin reinoirea interesului fata de liturgia (orthodoxa) si ingrijirea pastorala.

Paleo-ortodoxia nu este interesata in diferentele denominationale. Cea mai mare parte din teologii paleo-ortodoxiei provin din aripa conservatoare a protestantismului clasic ori din bisericile evanghelice. Unii asociaza paleo-ortodoxia cu evanghelicalismul american contemporan.

Reprezentantul cel mai proeminent al miscarii este pastorul metodist unit Thomas C. Oden de la Drew University, care a publicat o serie de carti care nu doar cheama la reintoarcerea spre „crestinismul clasic” dar de asemeni furnizeaza si instrumentele pentru acest proces. Oden, care a inventat termenul de „paleo-ortodoxie”, crede cu tarie ca crestinii au nevoie sa se reconecteze la intelepciunea Bisericii istorice, in special la Biserica Timpurie, mai mult decat la eruditia si teologia moderna, care sunt adesea,in opinia sa, contaminate de agende politice. Oden spuna ca dorinta lui este ” sa inceapa sa pregateasca comunitatea crestina postmoderna pentru al treilea mileniu spre reintoarcerea iarasi la studiu atent si respect in ce priveste miezul traditiei crestinismului clasic” . Oden spera ” sa nu aduca noi contributii teologiei”.

Alti teologi care se poate spune ca lucreaza in interiorul paleo-ortodoxiei, deliberat sau nu, includ in lista pe : Marva Dawn, Richard Foster, Alister McGrath, Andrew Purves, si Christopher Hall.

SURSA