„Preoţia n-ar trebui să fie o profesie, adică preoţii ar trebui să muncească, să aibă o altă ocupaţie” – Alexander Schmemann

Miercuri, 3 iunie 1981

Cred tot mai mult că preoţia n-ar trebui să fie o profesie, adică preoţii ar trebui să muncească, să aibă o altă ocupaţie. Altminteri, ei transformă viaţa bisericească într-o ocupaţie sau, mai degrabă, într-o activitate inutilă. O inventează, deoarece nu au altceva „de făcut” şi este ciudat să fie plătiţi pentru că nu fac nimic. Ce făceau primii creştini între adunările din Biserică? Nu se spune nimic despre aceasta în documentele păstrate până azi. Probabil, îşi întemeiau familii şi încercau să ducă o viaţă creştină, adică să pună totul în legătură cu singurul lucru necesar, cu prezenţa lui Hristos printre ei, cu experienţa împărăţiei lui Dumnezeu. Toate acestea sunt atât de bine înfăţişate în opera lui Cehov – „Bishop”. Bucuria Bisericii, apăsarea, deznădejdea şi lipsa de sens a agitaţiei bisericeşti. Tot ce are Biserica de spus şi de revelat se află în slujbele sale, în adunare, în realizarea de sine a Bisericii. In zilele noastre, în timp ce suntem preocupaţi de activităţile bisericeşti, ne cufundăm în serate dansante – de dragul Bisericii. Ştiu foarte bine că ceea ce scriu va părea imposibil.

Vineri, 29 februarie 1980

Mi-ar place să ştiu ce făceau primii creştini în fiecare zi, de dimineaţa până seara – acei creştini care nu erau ocupaţi cu treburi bisericeşti, teologie, slujbe de dimineaţa şi seara, tipic, discuţii despre vechile icoane, cântări şi multe cărţi de spiritualitate. Ce însemna pentru ei să trăiască „în credinţă” ?

“Biografia unui destin misionar” – jurnalul Parintelui Alexander Schmemann

Am fost destul de surprins – placut – sa aflu la parintele Schmemann acelasi gand care de cativa ani mi s-a clarificat si mie: preotia/pastoratia cand devine „profesiune”/ meserie/job, vocatia/chemarea slujirii turmei lui Dumnezeu tinde sa fie „sufocata” de „religiozitate”,activism (propagandistic) si „jobul” de preot/pastor devine hiper-tentant pentru escroci care lesne pot prelua „rolul” si castiga o paine usor pe spinarea si sudoarea „oilor”… O punere in practica a unei asemenea reforme ar curata masiv Biserica de „capuse” si alti „paraziti” …

Preotia/pastoratia este mai sigura cand ramane un „hobby” serios, o „patima” sfanta pe care o faci in virtutea iubirii de Dumnezeu si semeni; iti castigi painea ca tot muritorul si ramai si „pescar de oameni”; imense sunt implicatiile transformarii preotiei in „job”…

Marţi, 2 februarie 1982

Clericalismul sufocă; el este o parte a  caracterului sacru al Bisericii, îşi transformă puterea pe  care o are într-o putere sacră de a controla, de a  conduce, de a administra; o putere de a săvârşi tainele  şi transformă, în general, orice putere într-o „putere  dată mie”! Clericalismul desparte „sacralitatea” de  mireni: iconostasul, împărtăşirea (doar cu dezlegare),  teologia. Pe scurt, clericalismul este de facto negarea  Bisericii ca Trup al lui Hristos, deoarece, în trup, toate  organele sunt interdependente şi diferite doar în  funcţiunile pe care le îndeplinesc nu şi în esenţă. Şi cu cât clericalismul este mai accentuat (imaginea  tradiţională a episcopului sau a preotului – accentuată  de veşmintele şi părul său, de exemplu episcopul cu  însemnele demnităţii sale) cu atât Biserica însăşi  devine mai lumească; se supune, din punct de vedere  spiritual, acestei lumi. In Noul Testament, preotul apare ca un mirean ideal. Insă aproape imediat, începe  separarea lui radicală de mireni; şi nu doar separarea,  ci chiar opoziţia faţă de ei, contrastul cu aceştia.

Mi-a fost dat sa vizitez repetat o biserica ortodoxa in occident, slujita de un preot ortodox autohton( tara catolica fiind), preot care lucra pe saptamana in asistenta sociala, iar pe weekend slujea la biserica… mai rar asa om

Constat cu deosebita incantare ca autorul jurnalului citat a fost practic un reformator al ortodoxiei si un „profet” care a chemat spre revenirea la crestinismul primar; influenta lui avea sa fie resimtita serios si in afara ortodoxiei, la prezbiterieni de pilda, in domeniul doctrinei despre Taine… iar in sanul ortodoxiei cartile sale au stimulat cereri din partea laicilor pentru o reforma liturgica

„Omilii catehetice” de Teodor al Mopsuestiei


Teodor, episcop al Mopsuestiei sau Teodor din Antiohia – dupa locul unde s-a nascut si a fost preot – este cel mai cunoscut reprezentant al scolii antiohiene de hermeneutica.

Lucrarea de fata reuneste cele 16 omilii catehetice, ce au o importanta deosebita in opera teologica a lui Teodor de Mopsuestia, iar valoarea lor educativa isi pastreaza prospetimea si pentru vremea noastra.

Comanda

Mostra de evolutie a traducerii textului biblic

Biblia de la Bucuresti (1688)

Proverbele 18:22 Carele au aflat muiare buna, aflat-au daruri, si au luat de la Domnul imblanzire.

23 Carele scoate pre muiarea buna, scoate bunatati. Si cela ce tine pre cea preacurva, fara de minte e si necurat.

Biblia de la Blaj (1795)

Proverbele 18:22.  Cel ce au aflat muiare buna aflat-au daruri si au luat de la Dumnezeu desfatare.
23. Cel ce lapada muiarea buna lapada bunatatile, si cel ce tine pre cea prea curva easte nebun si necredincios.

Biblia Sinodala (1914)

Proverbele 18:22 Cel ce a aflat femeia buna, aflat-a daruri, si a luat de la Dumnezeu desfatare.

23 Cel ce leapada femeia buna, leapada bunatatile, si cel ce tine pre cea preacurva, este nebun si necredincios.

Biblia Sinodala Jubiliara ( Anania Bartolomeu 2001)

Proverbele 18:22 Cel ce si-a gasit o femeie buna, bune daruri si-a aflat si desfatare a primit de la Dumnezeu.
23 Cel ce o îndeparteaza pe femeia buna, bunatatile si le îndeparteaza, iar cel ce tine o adultera e nebun si necredincios.

Septuaginta (Polirom IVB  2006)

Proverbe 18:

22   Cine a găsit o femeie bună a găsit haruri, a primit voie bună de la Dumnezeu.

22a Cine alungă o femeie bună îşi alungă binele, iar cine ţine o adulteră e smintit şi necredincios.

………………

18,22a „Plus” LXX. ♦ Constituţiile apostolice îşi întemeiază pe acest verset legislaţia în materie de conduită matrimonială (6,14,4).

„Dezamagit de Dumnezeu” de Philip Yancey

untitled3
ESTE DUMNEZEU NEDREPT?
TACE EL?
SE ASCUNDE EL?
Daca am fi sinceri cu noi insine, am recunoaste ca avem indoieli cu privire la Dumnezeu.
Ne incredem in promisiunile Lui, insa culegem vant. Cautam fata Lui, dar nu-L gasim. Oare exista? Oare Ii pasa de noi?

Philip Yancey ne asigura ca Dumnezeu exista si ca Ii pasa de noi. Fara a minimaliza realitatea durerii si a deziluziei, Yancey ne spune ca nu Dumnezeu este cel care ne dezamageste, ci asteptarile noastre nerealiste.

Dumnezeu nu este nici un djin care ne implineste dorintele la comanda, nici un tata absent pe care nu ne putem bizui la nevoie. El este Dumnezeu, iar Biblia ni-L reveleaza in limbajul propriu ca pe o Persoana care actioneaza conform propriilor prioritati si metode.
„Dezamagit de Dumnezeu” inlatura imaginea eronata pe care ne-am format-o cu privire la Dumnezeu si ne ajuta sa intelegem cum ne vede El pe noi: ce doreste de la noi si ce-Si doreste cel mai mult sa ne dea.
In cartea aceasta, premiata cu Medalia de aur a Evangelical Christian Publishers Association (ECPA), SUA, Yancey discuta intrebari care ne framanta in cele mai adanci colturi ale inimii si sfarseste cu convingerea ferma ca Dragostea este reala, puternica si ne este daruita sa credem in ea acum si pe vecie.

Comanda Cuprins , Prefata si Capitolul 1 – AICI.

Festivalul de Muzica Veche Duminică, 19 octombrie 2008

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

“The Trumpet shall sound” – Baroque Trumpet Ensemble (Berlin) – concert de muzică barocă.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Festivalul de Muzica Veche Joi 16 Octombrie

“Jean Sébastien – Bach şi Barocul francez” Dan Racoveanu (Bucureşti) – recital de orgă – Sala “G. Enescu” a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti

Mai multe AICI

Sfantul Apostol Pavel – omul

Dragul de el…  🙂

” M-a întrebat odată Nae Ionescu ce cred despre evreul acesta, despre Pavel. Stii ce i-am spus? – ăsta nu-i om, domnule, este toată Mediterana. ” (Petre Tutea)

Carti online in pdf – Editura Sapientia, 2002:

Anul Paulin – resurse catolice AICI si  http://www.yearofsaintpaul.com/

Lectio divina cu Sfântul Paul

Ancient Christian Devotional – Lectionary Cycle A

untitled1

In seria lectionarelor semnalez o aparitie fascinanta: Ancient Christian Devotional – Lectionary Cycle A .

Un devotional pe baza scrierile crestine antice, ale vechilor crestini.

” By helping us to read holy writings with ancient eyes, the church fathers help us drink deeply from the only water that can give us true life. This guide to prayer and reflection combines excerpts from the writings of the church fathers as found in the Ancient Christian Commentary on Scripture with a simple structure for daily or weekly reading and prayer.

There are fifty-two weeks of readings following the weekly lectionary cycle A. You can read through them in order or by thematic interest. Each day you will also find a simple opening and closing prayer drawn from the prayers and hymns of the ancient church. ”

Un exemplu:

W e e k 1 N o v e m b e r 2 7 – D e c e m b e r 3

THEME:
Scripture tells us that we are forgiven! It calls us to walk in the light of the Lord (Is 2:1-5), to pray for peace (Ps 122) and to keep watch for Christ’s return (Mt 24:36-44), putting aside our deeds of darkness and living in the light (Rom 13:11-14). In this season of Advent, we celebrate the Child who is the Light. We thank God for forgiveness of sins and reaffirm our desire to walk with the Lord.

OPENING PRAYER:
First Sunday in Advent
God is peace, the principle of all kinds of communion. Let us extol peace with songs of peaceful praise. It is God-who-is-Peace who brings all things into unity, who is the cause of every agreement, who is the author of all harmony. [Amen.] Pseudo-Dionysius the Areopagite
OLD TESTAMENT READING: Isaiah 2:1-5

REFLECTIONS FROM THE CHURCH FATHERS
Christ the Mountain.AUGUSTINE:
The central place they are all coming to is Christ; he is at the center, because he is equally related to all; anything placed in the center is common to all. . . . Approach the mountain, climb up the mountain, and you that climb it, do not go down it. There you will be safe, there you will be protected; Christ is your mountain of refuge. And where is Christ? At the right hand of the Father, since he has ascended into heaven. Sermon 62A.3. (CONTINUAREA)

Google book preview

%d blogeri au apreciat asta: