Staulul Domnului Isus si „oile” mincinoase

Ioan 10:16

Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta glasul Meu şi vor fi o turmă şi un Păstor.

Am ales acest text al Evangheliei pentru ca este unul dintre cele mai manipulate in crestinatate. Mantuitorul vorbeste despre Sine ca Marele Pastor al oilor in contrast cu falsii pastori (platiti) care dau bir cu fugitii in loc sa-si apere  oile de moarte chiar si cu pretul vietii.

In acest context vine afirmatia despre (celel)alte oi din afara staulului „acesta”. Care este acest staul la care se refera Domnul?

Comentariul Biblic al Credinciosului

10:16 Versetul 16 constituie cheia înţele­gerii întregului capitol. Celelalte oi la care Se referă Domnul aici sunt Neamurile (ne-evreii). Venirea Sa în lume a fost legată în special de oile Israelului, dar El a avut în vedere şi mântuirea neamurilor. Oile nea­muri nu făceau parte din staulul iudaic. Dar iubirea şi compasiunea inimii Domnului Isus le-a cuprins şi pe aceste oi, El aflându-se sub imperativul divin de a le aduce la Sine. El ştia că acestea vor fi mai dispuse decât iudeii să-I audă glasul.

In ultima parte a acestui verset observăm importanta tranziţie de la staulul iudaismului la turma creştinismului. Versetul acesta ne oferă o avanpremieră a faptului că în Cristos, iudeii şi neamurile vor fi una şi că deosebi­rile anterioare dintre aceştia vor dispare.

CBAZS:

16. Alte oi. Acestea erau Neamurile. Isaia prezisese că Mesia urma să fie „o lumină a Neamurilor” (Isaia 42,6; cf. Isaia 49,6). Isus S-a declarat că este lumina aceea (Matei 12,16-21). El nu era numai lumina a naţiunii iudaice, dar şi a lumii (Ioan 8,12). „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat” pe Isus (cap. 3,16). La data când Neamurile urmau să-şi ia locul în împărăţia spirituală mulţi din iudei urmau să fie îndepărtaţi (Matei 8,11.12; Romani 11,1-26). Învăţătura lui Isus era explicită asupra acestui subiect, deşi nu era clar înţeleasă. Adevărata poziţie a Neamurilor în biserica primară era un punct mult discutat (vezi la Fapte 15,1).

Vor asculta de glasul Meu. Ca şi celelalte oi (v. 3).

O turmă. [„Un staul”, KJV]. Literal, „o turmă”. Exprimarea „staul” n-are nici un temei în nici un manuscris grec şi a fost introdusă de Ieronim care a tradus atât pe aule (staul) cât şi pe poimne (turmă) prin latinescul ovile (staul). Expresia lui Ieronim este în acord cu susţinerea Romano-Catolică că biserica aceea este singurul staul adevărat. Pe de altă parte, interpretarea dată pasajului acestuia de mulţi comentatori protestanţi că sunt multe staule în care este adăpostită acea unică turmă nu este indicată în pasajul acesta.

Dupa cum se poate preabine vedea din (doar) aceste doua comentarii disponibile online in limba romana, „staulul” (care nu-i „staul” – decat de la Ieronim catolicul – ci „turma”!), nu este nici pe departe vreo denominatie crestina la care „oile risipite” prin alte pseudo-staule trebuie sa ceara „certificat de membru”. Nici vorba in cuvintele Mantuitorului de vreo nota de sectarism ingust gen: „unicul staul acceptat de Dumnezeu este biserica mea/noastra in care trebuie sa vina toate oile ratacite care ies din Babilon(ul crestinatatii! – culmea…!)”. Unele oi erau in alta turma decat cea a Israelului adevarat – diferit de cel etnic! – si urmau sa vina acasa, in turma Marelui Pastor caruia ii cunosc glasul:

1 Petru 2: 25 Căci eraţi ca nişte oi rătăcite, dar acum v-aţi întors la Păstorul7 şi Supraveghetorul8 sufletelor voastre.

Cui scria apostolul Petru aceste cuvinte, in continuarea si completarea evidenta a ideii Domnului?

1Petru 1:1 Petru, apostol al lui Isus Cristos, către cei aleşi – care locuiesc ca peregrini, împrăştiaţi1 în Pont, Galatia, Capadocia, Asia2 şi Bitinia3

Acestea dar sunt oile ratacite si imprastiate prin lume, care odata ce vor fi auzit glasul Pastorului se vor fi alipit turmei Lui ( turma nu-i tot una cu staulul – turma este „delimitata” de  „baricada” spirituala a glasului Pastorului, staulul/stana de „baricade” spatiale)

Aceia care folosesc textul pentru activism propagandistic denominational se fac vinovati de rastalmacirea si distorsionarea grosolana a sensului textului biblic si intra sub sentinta data de apostolul Petru (macar ca versetul in cauza nu e chiar deloc „greu de inteles” pentru o minte/inima onesta…):

2Petru 3:

16 (…) În ele sunt lucruri greu de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le interpretează greşit, ca şi pe celelalte Scripturi, spre propria lor distrugere. 17 Voi deci, preaiubiţilor, pentru că ştiţi mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă, ca să nu fiţi duşi de rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să cădeţi din fermitatea voastră, 18 ci creşteţi în harul şi în cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos! A Lui să fie slava acum şi în ziua veşniciei! Amin.

Din aceast gen de manipulare si deturnare  (barbara/”lupeasca”: „numai noi suntem staulul, veniti la noi…”) a textului biblic se nasc problemele pentru care crestinatatea este departe de a fi o buna marturie tocmai pentru oile pierdute in afara staulului (crestinilor, fie ei si doar nominali). Cand esti „in pana” de ratiuni existentiale si in lipsa de identitate, si-ti scornesti ratiuni identitare (pentru interese particulare) din cuvintele Domnului(!) , primejduind astfel mantuirea oilor ratacite, esti aproape de un pacat care tinde sa devina de neiertat.

Crestinism pur si simplu

Poziţia mea faţă de Ortodoxie constă într-o atitudine de înţelegere, dar nu este lipsită de critică. Nu împărtăşesc fascinaţia cu care unii din vest se raportează la Ortodoxie (după ce am trăit atât în Grecia, cât şi în Rusia, este dificil să percept în mod idealist Biserica Ortodoxă), dar împărtăşesc din plin preocupările fundamentale ale Ortodoxiei şi cred că în relaţia cu evanghelicii protestanţi (şi desigur cu alţii) există un amplu spaţiu comun, pe care trebuie să îl explorăm. Presupun că s-ar putea spune că eu aparţin tradiţiei redate prin expresia folosită lui C. S. Lewis „creştinism pur şi simplu”, căutând ceea ce ne uneşte dincolo de diferenţele culturale şi istorice, şi concentrându-mă asupra acestui aspect. (Gerald Bray, evanghelic britanic)

În „Agenda for Theology” (1979) propuneam un program de paleo-ortodoxie postmodernă menit să aşeze din nou rădăcinile teologiei contemporane în consensul izvoarelor creştine clasice. Tot ce am întreprins de atunci încoace a urmărit să dezvolte acea premisă. Fără îndoială, cele trei volume ale mele de teologie sistematică fac trimitere în mod constant la surse patristice, după cum se întâmplă în lucrarea de teologie pastorală şi în studiul cuprins în cele patru volume intitulate Classical Pastoral Care. ( Thomas Oden, pastor metodist,  exponentul paleo-ortodoxiei si initiatorul proiectului „Ancient Christian Commentary on Scripture” )

Ancient Christian Commentary on Scripture are ca scop revitalizarea învăţăturii creştine bazate pe exegeza creştină clasică… Această serie îi oferă pastorului, exegetului, studentului şi cititorului laic mijloacele necesare pentru a cunoaşte ce anume au spus Sf. Atanasie sau Sf. Ioan Hrisostomul sau Părinţii pustiei despre un anume text, în vederea predicării, studiului sau meditaţiei. În rândurile laicilor catolici, protestanţi şi ortodocşi se conturează tot mai puternic convingerea că aspectele vitale date de predicarea biblică şi devenirea spirituală necesită rădăcini mult mai profunde, dincolo de orizontul orientărilor istorico-critice care au dictat direcţia studiilor biblice din zilele noastre. Drept urmare, această lucrare se adresează unei audienţe cu mult mai largi decât o fac studiile specializate consacrate Patristicii.

“Inceputurile unui dialog global ortodox – evanghelic” , Bradley Nassif

Azi in istoria crestinismului: 29 mai 1453 – caderea Constantinopolului

Evenimentul a fost unul cu impact colosal asupra istoriei omenirii. Implicatiile caderii au fost subliniate de istorici, eu amintind aici doar de „drojdia” invatatilor greci care, fortati sa emigreze in Occident, au „fermentat”- alimentat Renasterea, si de consecintele nefaste ale ramanerii Romei ca unic pol al crestinatatii europene.

Insa lectia caderii Bizantului este cea a „porta kerka” – micii portite  lasata descuiata si nepazita. Kerka porta a reprezentat „calcaiul lui Ahile” al cetatii – punctul vulnerabil care, odata descoperit, a permis „vulpii” otomane sa termine „ariciul” bizantin.

Calul troian, kerka porta, calcaiul lui Ahile – vulnerabilitati umane foarte scump platite la timp de criza. Oameni suntem, deci vulnerabili. Insa ca soldati ai lui Dumnezeu ( 2 Timotei 2:3,4 ) trebuie cu atat mai mult sa ne veghem vulnerabilitatile. Armura crestinului ( Efeseni 6:13-16) este una redutabila, insa crestinul este carne si Insusi Domnul concluziona: ” Duhul într-adevăr este doritor, dar carnea este neputincioasă!” (Matei 26:41).

Remarcabil: Inceputurile unui dialog global ortodox – evanghelic

„Revista teologica” a Mitropoliei Ardealului in numarul 1 din 2009 publica inceputul unui articol foarte interesant: „Inceputurile unui dialog global ortodox – evanghelic” . Autorul textului, Bradley Nassif a lansat in luna mai la Cluj cartea Ortodoxie şi Evanghelism .

Articolul integral poate fi descarcat in format pdf de la adresa gasita pe blogul d-lui Dănuţ Mănăstireanu, director pentru credinţă şi dezvoltare al World Vision pentru Orientul Mijlociu şi Europa de Est. Tot pe blogul dansului se gasesc mai multe date despre articol si surse.

Fara indoiala, ecumenismul fortat de interese politice la nivel inalt este sortit esecului la nivelul ameliorarii relatiilor interconfesionale a maselor. Dialogul interconfesional insa, sustinut serios si fara eludarea diferentelor si in spirit irenic si dornic de a intelege corect pozitia „adversarului”, nu poate fi decat benefic mai bunei intelegeri si apropieri reciproce. Din pacate interesele pungii si mandrirea gen „noi avem adevarul complet” sunt impedimente serioase pentru dialogul real si util intre confesiuni. O abordare smerita si sincer interesata de gasirea impreuna a adevarului indiferent daca acesta coincide sau nu cu pozitia „alor mei” reprezinta „formula magica” pentru deschiderea „Sesamului”.

„Ortodoxie si evanghelism”

Preţ: 28,00 RON

Cuprins ->

S-au scris multe carti cu privire la Biserica Ortodoxa, acoperind toate aspectele legate de credinta si viata. Bisericile evanghelice au fost analizate, cuantificate si descrise in numeroase publicatii. Evanghelicii redescopera valoarea patristicii, care sta la baza traditiei ortodoxe. Exista carti care raspund obiectiilor evanghelice fata de Biserica Ortodoxa si altele care inregistreaza date despre calatoria protestantilor inspre ortodoxie. Exista cateva dialoguri publicate intre ortodocsi si celelalte traditii crestine. Cu toate acestea, ceea ce lipseste este un volum care sa aduca impreuna aparatori ai fiecarei pozitii pentru o interactiune reciproca. In aceasta carte, fiecare autor a scris un capitol despre propria lui perspectiva cu privire la compatibilitatea evanghelismului cu ortodoxia. Fiecare capitol este urmat de reactii ale celorlalti autori la opinia autorului respectiv si apoi raspunsul acestuia din urma la reactiile lor. Acest schimb de perspective face posibila atingerea unui nivel mai adanc al discutiei teologice.

Ceea ce face ca aceasta interactiune sa fie cu adevarat interesanta este faptul ca autorii sunt personali in scrierile lor. Unul dintre acestia a crescut in Biserica Ortodoxa, a fost convertit la o cruciada a lui Billy Graham, a studiat in seminarii evanghelice si ortodoxe si este acum diacon ortodox. Doi dintre autori s-au convertit, parasind traditia parintilor lor. Unul dintre acestia, crescut intr-un mediu evanghelic, a devenit, ulterior, preot ortodox. Celalalt s-a nascut ortodox si s-a convertit la evanghelici in timp ce studia intr-o universitate.

Dar aceasta este o carte teologica si pentru ca autorii, care au cu totii studii teologice, au adus argumente solide pentru convingerile lor. Daca sunteti in cautarea unor argumente teologice care sa sustina fiecare pozitie, nu veti fi dezamagiti.
James J. Stamoolis

Free audio download: „Crestinismul redus la esente” de CS Lewis!

Nu mica mi-a fost bucuria si surpriza sa descopar disponibila pentru descarcare in format audio-book super-cartea lui C S Lewis: „Crestinismul redus la esente”(/ Mere Christianity” in original). Este una din cartile de capatai ale crestinismului ultimului veac, si o carte de referinta in intreaga literatura crestina.

Una dintre capodoperele literaturii crestine moderne. O stralucita si profunda prezentare a credintelor fundamentale ale crestinismului, o carte care produce delectare pentru intelect si o tonica inaripare a credintei.

Cartea lui C. S. Lewis se „limiteaza”  tocmai la ce anunta in titlu: prezentarea crestinsmului dincolo de confesionalisme denominationale, crestinismul esential, „in nuce”. Contextul conceperii cartii a fost unul care a demonstrat valabilitatea si valoarea prezentarii lui C. S. Lewis:

„C.S. Lewis a trecut în tinereţea lui printr-o perioadă de ateism, în anii de liceu, de studenţie şi în primii ani de profesorat la Oxford. Prin cercetările sale filozofice, prin lecturile sale şi prin convorbiri cu prieteni credincioşi, trecînd prin stadii de gîndire ca romantism, idealism şi apoi teism, Lewis a revenit în 1929 în biserică, îmbrăţişînd credinţa creştină în forma ei anglicană.Diferenţele dintre diferitele forme de creştinism l-au preocupat o vreme, dar apoi el i-a scris unui prieten al său: „Cînd s-a spus totul (şi s-a spus cu adevărat) despre diviziunile din creştinism, încă rămîne, prin mila lui Dumnezeu, un enorm teritoriu comun”. De la acea dată, C.S. Lewis a început să se concentreze asupra acestui „enorm teritoriu comun” tuturor credinţelor creştine, şi rezultatul final al acestor meditaţii ale sale a fost seria de 29 de emisiuni la radio Londra în 1941 despre credinţele care formează această esenţă a creştinismului. Aceste emisiuni au fost apoi publicate în cartea pe care v-o prezentăm aici, intitulată în englezeşte Mere Christianity, în traducere mot-a-mot, „Doar creştinism”. Ideea autorului a fost aceea de a lăsa la o parte ceea ce este tipic, să zicem, anglicanismului sau catolicismului sau ortodoxiei, şi să capteze ceea ce este comun tuturor şi astfel formează „teritoriul comun” al tuturora.

In 1943, intr-un rastimp cind pina si cele mai ferme sperante si convingeri in valorea fiintei umane fusesera zdruncinate, C. S. Lewis a fost invitat de postul de radio BBC sa tina o serie de conferinte pe teme crestine, adresate publicului larg. Reprezentind una din cele mai stralucite introduceri in spiritualitatea crestina, conferintele lui Lewis au fost adunate intr-o carte sub titlul Crestinism, pur si simplu.
Citite astazi, textele de atunci si-au pastrat in intregime valabilitatea, ele confirmind reputatia pe care C. S. Lewis si-a cistigat-o de timpuriu: aceea de reprezentant clasic al viziunii crestine asupra lumii.

Cat despre autor, nu cred sa mai aiba nevoie de prezentare. Cum spunea un amic american protestant: „C. S. Lewis este papa al protestantilor” :). Si totusi:

Clive Staples Lewis (1898-1963) este unul dintre cei mai mari scriitori de origine irlandeza si cunoscut cadru didactic universitar. Dovedind o inteligenta remarcabila, obtine cea mai mare distinctie de absolvire acordata de Universitatea Oxford (triple First), devenind ulterior, in 1954, profesor de literatura medievala si renascentista la Universitatea Cambridge. Ateu pana la maturitate, C.S. Lewis isi descrie convertirea in „Surprised by Joy” (trad. rom. „Surprins de bucurie„, Ed. Humanitas, 2008): „In 1919, pe la Rusalii, m-am dat batut si am admis ca Dumnezeu este Dumnezeu… eram, poate, cel mai descurajat si mai nehotarat convertit din toata Anglia”. Aceasta experienta a fost cea care l-a facut sa inteleaga nu doar apatia, ci si refuzul sau activ de pana atunci de a accepta religia. „The Problem of Pain” („Problema durerii”), „Mere Christianity” („Crestinism. Pur si simplu”), „The Four Loves” („Cele patru iubiri”), precum si postuma „Prayer: Letters to Malcom” („Rugaciune: Scrisori catre Malcom”) nu sunt decat o parte din operele sale cele mai vandute. A scris si carti pentru copii si science-fiction, in paralel cu multele sale lucrari de critica literara. A fost unul dintre cei mai buni prieteni ai lui J.R.R. Tolkien, autorul celebrului roman Stapanul inelelor, facand parte din acelasi grup literar.

C.S. Lewis nu a fost un teolog, ci un laic, un om de cultură care a gîndit îndelung asupra crezului său creştin şi care a vrut să prezinte acest crez semenilor săi într-o formă elevată, cu o logică de fier, şi totuşi într-un mod accesibil omului de pe stradă.

Cartea aceasta nu este o carte de teologie ca atare, ci o carte de teologie popularizată. Fiind însă scrisă de un filozof, de un om de ştiinţă şi de un literat cu o imaginaţie excepţională, cartea dă atît satisfacţii intelectuale, cît şi avînt al spiritului şi o reconfortantă înaripare a credinţei.

Linkuri de download (pe capitole): http://radiounison.ro/Resurse/Emisiuni/Carti%20audio/Crestinismul%20redus%20la%20esente/

Cateva reviste si articole teologice ce merita semnalate

De ceva timp am gasit pe internet nou lansata „Revista de studii si cercetari teologice” (penticostale) – Pleroma.

Este lesne de inteles ca initiativa de a pune materiale teologice de valoare, disponibile in format digital, utilizatorului de limba romana este o initiativa laudabila, mai ales ca mediul protestant nu s-a foarte straduit pana acum in acest sens. Catolicii au fost mai harnici, cu Studia theologica – revista electronică a Departamentului Cluj al Facultăţii de Teologie Greco-Catolică din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai. Ortodocsii au preferat(inspirat) sa se prezinte online cu monumentala serie  Parinti si Scriitori Bisericesti ( care face cat munti de reviste…)

Iata insa ca si penticostalii „vin” online si as vrea sa semnalez (doar) doua articole din numarul pe septembrie 2007 (desi articolele interesante sunt mult mai multe) : Iacob Coman Dumnezeu – fiinţa şi persoana , Iacob Coman Teologia şi filosofia persoanei – În perspectiva lui Dumitru Stăniloae şi Constantin Rădulescu-Motru .

De asemeni,foarte interesant este articolul din revista  „Theologia Orthodoxa”  nr 2/2008, pp. 53-73 :

Am atasat si o mica mostra numai buna de deschis „apetitul”…

Celor incantati de materiale le revine datoria de a „divulga”, la randu-le , sursele valoroase de informare disponibile online.  🙂

PS: cineva mi-a semnalat si o revista ortodoxa online din care supun atentiei articolul

„Eshatologia Părinţilor Apostolici şi a apologeţilor” de Pr. Drd. Laurenţiu NISTOR

Alte diferente semnificative intre Septuaginta(LXX) si Textul Masoretic(TM) – 2

In seria diferentelor LXX-TM: Geneza/Facerea 2:2  – „în ziua a şaptea”, sau „a şasea” ?

1. LXX (urmata de versiunile ortodoxe ale Bibliei):

A. Versiunea Sinodala Anania Bartolomeu (2001):

Şi’n ziua a şasea Şi-a împlinit ^b Dumnezeu lucrarea pe care o făcuse; iar în ziua a şaptea S’a odihnit de toate lucrurile Sale pe care le făcuse.

b: Verbul synteléo (folosit şi în versetul precedent) înseamnă a împlini (a rotunji, a desăvârşi), dar nu singur, ci în cooperare (teléo precedat de syn), nuanţă care cuprinde ideea embrionară (ca şi în 1, 26) a unui Dumnezeu treimic, sau cel puţin pe aceea a participării Cuvântului la actul creaţiei (In 1, 1-3).

B. LXX Polirom (vol 1, 2004)

2 în ziua a şasea Dumnezeu şi-a desăvârşit lucrările pe care le făcuse, iar în ziua a şaptea s-a odihnit, după toate lucrările pe care le făcuse.

2. Diferenţă între LXX (Dumnezeu şi-a terminat creaţia în a şasea zi) şi TM (a şaptea zi). Nu exista contradicţie, dacă înţelegem că Dumnezeu îşi terminase deja creaţia în a şaptea zi, după TM.

2. TM (urmat de versiunile protestante, si partial catolice)

A. Noua Traducere in Limba Romana(2007)

2 În ziua a şaptea, Dumnezeu Îşi terminase lucrarea pe care a făcut-o; El s-a odihnit în ziua a şaptea de toată lucrarea pe care a făcut-o.

B. Traducerea Literală Nouă (2001 – traducerea Dumitru Cornilescu revizuită):

Şi, în ziua a şaptea*, Dumnezeu Şi-a terminat lucrarea pe care o făcuse; şi, în ziua a şaptea, S-a odihnit** de toată lucrarea Sa pe care o făcuse.

Nota:

A. Biblia de la Blaj(1795 – greco-catolica) concorda cu textele ortodoxe ce urmeaza LXX:

Si au sfarsit Dumnezeu in zioa a seasa lucrurile Sale, care au facut,* si s-au odihnit in zioa a seaptea
de toate lucrurile Sale, care au facut.

Aici diferenta pare a fi minora: ca si-a sfarsit Dumnezeu lucrarea creatiei in ziua a sasea(vineri) sau a saptea(sambata) pare nu foarte important. Si totusi… daca tinem cont de acribia atribuita masoretilor in tratarea textului biblic, si de controversele redate in Noul Testament (NT) privitoare la pazirea sabatului (Ioan 5 in special pentru cazul de fata) atunci situatia „parca” se mai schimba „putin”.

Si daca se ia in calcul  si ca porunca a 4-a din Decalog – atat de controversata in istoria confruntarilor iudeo-crestine cat si inter-crestine – spune:

Exod/Iesirea 20:11 : „ Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul, marea şi tot ce este în ele, dar în ziua a şaptea s-a odihnit.„

este chiar de mirare de ce textul evreiesc retine ziua a saptea ca desavarsitoarea creatiei in ciuda LXX si a Exod 20:11(care se armonizeaza perfect). In virtutea caror ratiuni masoretii, in ciuda controverselor cu Isus din Nazaret ( Ioan 5) legate de autoritatea Lui de a „calca” sabatul, au schimbat, se pare, ziua a saptea cu a sasea in text ? Mai ales ca Domnul Christos leaga lucrarile Lui din sabat de faptul ca nu face decat sa-Si imite Tatal care la randu-I „lucreaza in sabat”. Situatia este cu atat mai bizara , dat fiindca pozitia LXX (care se armonizeaza si cu celebra porunca a 4-a) avantaja aparent pozitia iudeilor in disputele cu Isus: in ziua a sasea Creatia s-a terminat iar a saptea zi este pentru odihna- vezi Ioan 5! Avantajul era aparent pentru ca de fapt  „rabinii erau de acord că Dumnezeu nu-Şi înceta activitatea în ziua de Sabat, însă activitatea în Sabat era privilegiul exclusiv al lui Dumnezeu; prin cuvintele Sale, Isus a afirmat că şi El are acest privilegiu, făcându-se, aşadar, deopotrivă cu Dumnezeu” ( Nota NTR la Ioan 5:18).

Totusi finul dezacord dintre LXX(+ porunca a 4-a) si TM la Gen 2:2 ramane ciudat si de aprofundat. Remarcabile sunt insa implicatiile textului cu o alta problema de cristologie din Ioan 5.

PS: un raspuns documentat din partea prof. Florin Laiu la dilema se poate citi AICI.

Alte diferente semnificative intre Septuaginta(LXX) si Textul Masoretic(TM) – 1

O alta diferenta  LXX-TM cu impact teologic semnificativ, tot in domeniul cristologiei (! – nu degeaba acuza adeptii LXX pe masoreti de manipularea textelor la profetii mesianice… ) este cea pe care am semnalat-o cu mai multi ani in urma:

Psalmul 110:3 (TM) /109:3 (LXX)

1. LXX (urmata de versiunile ortodoxe ale Bibliei):

A. Versiunea Sinodala Anania Bartolomeu (2001):

„Cu Tine este înstăpânirea*d în ziua puterii Tale, întru strălucirea sfinţilor Tăi; din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut.”

d) Autorul foloseşte aici cuvântul arhe, ale cărui prime sensuri sunt „început”, „principiu”, „origine”, dar al cărui ultim înţeles este acela de „ceea ce este supus unei autorităţi”, „imperiu”, „regat”, „ţară”, „dominion”. Versiunea de faţă preferă echivalentul „înstăpânire”, cu nuanţa că e vorba de o autoritate pe care Fiul o are de la început, de când Se născuse din Tatăl „mai înainte de luceafăr”, adică mai înainte de aşezarea lumii (vezi stihul al treilea din acest verset).

B. LXX Polirom (vol 4a, 2006)

3. Cu tine e stăpânirea în ziua puterii Tale,
în strălucirile sfinţilor;
din pântece, mai înainte de luceafăr, te-am născut.

Note: 109 Unul dintre psalmii cei mai comentaţi, dar şi mai dificili. Dificultatea poate proveni din faptul că un vechi psalm de înscăunare regală a fost reutilizat în perioade ulterioare în cheie sacerdotală. După Exil, speranţa în reinstaurarea monarhiei se stinge treptat şi conducătorul efectiv al comunităţii „restauraţiei” este marele preot, iar în epoca posterioară răscoalei Macabeilor, regii hasmonei cumulează şi funcţia de mari preoţi. Există, poate, aluzii la rituri din ceremonialele de înscăunare care nu mai sunt cunoscute. Importanţa aparte a psalmului e dată de interpretarea lui în cheie mesianică şi raportarea lui la Hristos încă din Epistola către evrei. In Hristos, funcţia regală, preoţească şi profetică se întâlnesc. Părinţii au folosit mult psalmul în disputele împotriva arienilor, argumentând cu ajutorul lui dumnezeirea lui Iisus.

3. „stăpânirea”: gr. αρχη poate însemna şi „început”, ceea ce ar trimite la Gen, 1,1 şi In. 1,1. ♦ „ziua puterii Taie”: pentru majoritatea Părinţilor, este ziua învierii, dar şi a Judecăţii. ♦ 3c: după majoritatea Părinţilor, versetul vorbeşte despre naşterea din veş­nicie a Cuvântului. ♦ „din pântece”: se afirmă unitatea de natură cu Tatăl (Theodoret). ♦ în TM, versetul e corupt şi toate traducerile sunt conjecturale; litt. „poporul tău e numai bunăvoinţă în ziua puterii tale în strălucirile sfinţeniei din pântece, din zori pentru tine roua tinereţilor tale/tineretului tău”, ceea ce a fost interpretat felurit: „Poporul tău e plin de bunăvoinţă în ziua când se arată puterea ta. Cu o sfântă strălucire, din sânul zorilor a ta este roua tineretului (i.e. cei mai buni dintre tineri)” (TOB); „Poporul tău ţi se va oferi de bunăvoie, în ziua în care îţi conduci oştirea pe munţii sfinţi. Din sânul dimineţii, ca roua va veni la tine tineretul tău” (RSVj etc. ♦ „mai înainte de luceafăr”: aplicat de Părinţi la naşterea Fiului lui Dumnezeu. Totuşi, în NT versetul nu e folosit hristologic.

2. TM (urmat de versiunile protestante, si partial catolice)

A. Noua Traducere in Limba Romana(2007)

3 Poporul Tău este dornic de luptă, când se adună oştirea Ta. Cu podoabe sfinte din tainiţa zorilor vei primi roua tineretului Tău.

(nota : „sau tinerii tai vor veni la tine ca roua”)

B. Traducerea Literală Nouă (2001 – traducerea Dumitru Cornilescu revizuită):

„ În ziua puterii*f Tale, poporul Tău va fi*g un dar de bunăvoie în sfântă splendoare*h; din sânul aurorei va veni la Tine roua tinerilor Tăi.”

(note: * f sau „oştirii” ; g sau „se va oferi” ; h sau „în splendorile sfinţeniei”)

Nota:

A. Biblia de la Blaj(1795 – greco-catolica) concorda cu textele ortodoxe ce urmeaza LXX:

„Cu Tine easte incepatura in zioa puterii Tale,intru stralucirile sfintilor Tai; din pântece mai nainte de luceafar Te-am nascut.”

B. La fel procedeaza si noua traducere romano-catolica (Sapientia, 2006) a „Psalmilor” (desi – pe linia traditionala a catolicilor de a armoniza LXX cu TM cuplata cu adoptarea inaltei critici in premize – se lasa cumva in „coada de peste” „transarea” dilemei)

3 În ziua puterii tale,
tu domneşti strãlucind de sfinţenie;
din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscut.g

Note/comentarii: Versetul 3 este obscur şi se preteazã la interpretãri diferite. Dupã LXX şi Vg, avem aici un oracol nou, referitor la filiatiunea adoptivã divinã a regelui, conform protocolului regal ca în Ps 2 si pe linia oracolului lui Natan (cf. 2Sam 7,14; Ps 89,27).

Mulţi exegeţi vãd aici cel puţin o aluzie la predestinarea regelui Mesia încã din sânul mamei. Probabil cã versetul intrã în contextul ceremoniei de încoronare a suveranului. Astfel, în faţa armatei, tot poporul proclamã angajamentul de a lupta pentru rege şi pentru naţiune. O traducere apropiatã de TM ar putea fi aceasta: Poporul tãu este generos (se angajeazã cu plãcere) în ziua în care apare puterea ta militarã, în splendorile sfinţeniei. Din sânul aurorei, pentru tine este roua tinereţii tale (adicã, tinerii tãi soldaţi). Aşadar, v. 2-3 ar descrie forţa şi abnegaţia poporului şi a tinerilor militari pe care Domnul îi pune la dispoziţia regelui pentru a stãpâni asupra duşmanilor.

Din sânul aurorei, ca roua… Este un simbolism care face apel la tradiţiile vechi. Este semn al fecunditãţii, al forţei şi al vieţii. Dupã LXX, expresia poeticã ar face aluzie la originea misterioasã a lui Mesia.

… te-am nãscut. În timp ce în Ps 2,7 expresia indicã filiaţiunea adoptivã a regelui în ziua încoronãrii, aici expresia pare sã indice, într-un anumit fel, filiaţiunea divinã în sens strict.

Textul are o contributie importanta la cristologia orthodoxa (pastrez distinctia „orthodox”= conceptia corecta acceptata in crestinatate vs. „ortodox”=pozitia confesionala a crestinatatii rasaritene „patronata” de patriarhul de Constantinopol) , fiind „aproape geaman” celui din Psalmul 2:7

LXX Polirom (vol 4a, 2006):

7    ca să vestesc porunca Domnului: Domnul mi-a spus: „Fiul Meu eşti tu, Eu astăzi te-am născut;

NOTA:
Pornind de la făgăduinţa mesianică din 2Rg. 7,13-14, versetul i-a fost aplicat prin excelenţă lui Iisus Hristos, începând cu Fp. 13,30-33, unde Pavel îl citează ca pe o profeţie despre învierea lui Iisus; acelaşi verset este citat şi în Evr. 1,5 şi 5,5 despre preoţia lui Hristos derivând din filiaţia Iui divină; tradiţia şi liturgia creştină au înţeles mai apoi acel „astăzi te-am născut” ca referindu-se la naşterea din veşnicie a Cuvântului.

Folosirea textului in disputele crestino-iudaice si orthodoxo-heterodoxe demonstreaza inca o data importanta versiunii biblice si pericolul alterarii/modificarii textului, cat timp religia este una a Cartii.

Un studiu exegetic (pe textele ebraice si grecesti) remarcabil  al psalmului  a facut si postat online prof. Florin Laiu.

De ce este Septuaginta indispensabila

Am mai scris in trecut pe blogul de pe yahoo360 despre „descoperirea” necesitatii studiului Vechiului Testament avand in fata atat textul masoretic(TM)/evreiesc cat si cel al septuagintei/grecesc.

Acum nu-mi propun decat sa exemplific cu texte ale Noului Testament carora nu le-am putea gasi talcul fara ajutorul Septuagintei(LXX).

Evrei 1:6 Si, cand duce iarasi in lume pe Cel intai nascut, zice: „Toti ingerii lui Dumnezeu sa I se inchine!”

Pentru cei care folosesc versiunea Cornilescu sau alte versiuni protestante bazate pe TM, textul urmand trimiterile vor duce cititorul la Deuteronom 32:43 unde insa nu va gasi textul de unde se citeaza:

⁶Şi, când duce iarăşi în lume pe Cel întâi născut, zice: „Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!”

Rom 8.29;Col 1.18;Apoc 1.5;Deut 32.43;Ps 97.7;1Pet 3.22;

^Deut32:43Neamuri, cântaţi laudele poporului Lui! Căci Domnul răzbună sângele robilor Săi, El Se răzbună împotriva potrivnicilor Săi, Şi face ispăşire pentru ţara Lui, pentru poporul Lui.”

Rom 15.10;Apoc 6.10;Apoc 19.2;Deut 32.41;Ps 85.1;

Daca insa veti citi acelasi verset dintr-o traducere bazata pe LXX, veti avea o mica surpriza:

43Veseliţi-vă, voi, ceruri, împreună cu El,
Lui să I se’nchine toţi fiii lui Dumnezeu!
Veseliţi-vă, voi, neamuri, împreună cu poporul Său,
întărească-se pentru El toţi îngerii lui Dumnezeu!
Că El va răzbuna sângele fiilor Săi
şi cu răzbunare le va plăti vrăjmaşilor Săi,
şi celor ce-L urăsc le va plăti
şi va curăţi Domnul pământul poporului Său“. ^a

Ps 9:12 Ps 96:7 Is 11:14 Ioil 4:21 1 2: 2Mac 7:6 Rm 15:10 Evr 1:6 Ap 6:10 Ap 18:20 Ap 19:2

Versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania – Arhiepiscopul Clujului

In versiunea ortodoxa ( Bartolomeu aici) bazata pe LXX, veti regasi textul citat in Evrei 1:6! Cum asa? Simplu: in textul masoretic pur si simplu nu exista textul care exista in LXX si care apare citat in Evrei 1:6. Care sa fie explicatia? LXX este cea citata in Evrei in favoarea argumentarii superioritatii Fiului fata de ingeri, text care in TM nu apare, fiind pierdut.

” Versiunea Septuagintei este atestată de manuscrisele de la Qumran, ceea ce i-a făcut, probabil, pe traducătorii BJ [Biblia de la Ierusalim] s’o adopte ca atare.”

– precizeaza o nota de subsol a Versiunii Sinodale Jubiliare.

Punand in paralel acelasi text – Deut. 32:43 – in versiunea TM si cea LXX putem vedea diferentele:

^{TM: 43}Neamuri, cântaţi laudele poporului Lui

Căci Domnul răzbună sângele robilor Săi,

El Se răzbună împotriva potrivnicilor Săi,

Şi face ispăşire pentru ţara Lui, pentru poporul Lui.”

LXX: 43Veseliţi-vă, voi, ceruri, împreună cu El,
Lui să I se’nchine toţi fiii lui Dumnezeu!
Veseliţi-vă, voi, neamuri, împreună cu poporul Său,
întărească-se pentru El toţi îngerii lui Dumnezeu!
Că El va răzbuna sângele fiilor Săi
şi cu răzbunare le va plăti vrăjmaşilor Săi,
şi celor ce-L urăsc le va plăti
şi va curăţi Domnul pământul poporului Său“.

Sa vedem si LXX Poliromului:

Deci, conform notei din LXX Poliromului, versurile 1,2 si 4 apar doar in LXX si textele de la Qumran.

Diferenta apare semnalata in cea mai noua traducere protestanta in limba romana – Noua Traducere in Limba Romana:

43 Bucuraţi-vă7, neamuri8, împreună cu poporul Lui, pentru că El va răzbuna sângele slujitorilor Lui, se va răzbuna pe duşmanii Lui şi va face ispăşire pentru ţara şi poporul Lui.“

32:43 TM; Q şi LXX: Bucuraţi-vă, ceruri, împreună cu El / şi toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine

Epistola catre Evrei citeaza din LXX (si confirmata de sulurile de la Marea Moarta) care este baza textului din Evrei 1:6. Textul evreiesc/ masoretic? Nu este singura data cand ramane „in offside”. Tocmai de aceea Biblia trebuie studiata in paralel.

„eu, Femeia” de John & Stasi Eldredge

Revelaţii despre tainele sufletului feminin

Plină de taine, captivantă, frumoasă, dătătoare de viaţă, cunună a Creaţiei. Cum ar arăta lumea noastră fără ea, Femeia? Hotărât lucru, doar vorbind despre ea păşim pe un tărâm sfânt. De ce? Pentru că Eva, cireaşa de pe tortul Creaţiei, poartă cu sine imaginea unui Dumnezeu fascinant, plin de pasiune şi romantism. Aşa cum Cenuşăreasa este, pe nepusă masă, invitată la bal, tot astfel, Femeia este invitată să-şi trăiască marea aventură a dragostei alături de Regele Însuşi, care însetează după Frumoasa din povestea anume creată pentru ea. În absenţa ei, orice bal îşi pierde strălucirea.

Privim însă azi în jur şi ce vedem? Un alt tablou. Societatea ne propune femei de succes, femei-obiect posesoare ale cifrei magice 90-60-90, iar Biserica ne sugerează femei supuse, gospodine ideale şi mame perfecte. Adevărul este că majoritatea femeilor de azi sunt de fapt nişte fiinţe obosite, neînţelese şi copleşite de treburi.

Undeva între fetiţa dulce de ieri, care se credea prinţesă şi femeia modernă de azi s-a pierdut pe drum ceva esenţial. Dorinţele ascunse din inima femeii şi realităţile zilnice de care i se face parte par a fi la ani lumină distanţă unele de altele. În locul aventurii romantice, femeii i se propune aventura eficienţei şi refugiul în universul paralel al telenovelelor, romanelor de amor şi revistelor sclipicioase înţesate de modă, sex, bârfe şi sentimentalisme ieftine.

Cum îşi va regăsi Femeia noastră inima? Ce rol joacă Prinţul în această poveste? Soţii Eldredge vă propun aici o aventură spirituală unică, menită să trezească la viaţă Frumoasa adormită.

PS: n-am citit cartea, dar prezentarea suna bine… 🙂

Apologia monogamiei – G K Chesteron

Nu m-as putea niciodata alatura murmurului obisnuit al acestei generatii  in crestere impotriva monogamiei, fiindca nici o restrictie in legatura cu sexul nu pare atat de stranie si neasteptata ca sexul insusi. Sa tii la o singura femeie e un pret mic pentru darul de a vedea o femeie. Sa ma plang ca m-am putut insura doar o singura data e ca si cum m-as plange ca m-am nascut o singura data. Nu se poate compara cu teribila incantare despre care se vorbeste. Asta arata nu o sensibilitate exagerata vis-a-vis de sex, ci o curioasa insensibilitate fata de sex. Omul e un nebun care se plange ca nu poate intra in Eden prin cinci porti deodata. Poligamia e o lipsa de realizare a sexului – e asemeni unui om care cojeste cinci pere cu mintea dusa aiurea.

Oamenii (cred eu) ar trebui sa posteasca patruzeci de zile de dragul de a auzi o mierla cantand. Ar trebui sa treaca prin foc pentru a gasi o ciubotica-cucului. Insa iubitorii acestia de frumos n-ar putea nici macar sa stea treji pentru o mierla. N-ar putea sa se supuna casatoriei crestine obisnuite pentru a rasplati o ciubotica-cucului.

G.K. Chesterton, Ortodoxia

Despre Francis Schaeffer la 25 de ani de la moartea lui

Doug Groothuis: “În 1960, revista Time l-a numit un “misionar al intelectualilor.” Schaeffer a scris peste douăzeci de cărţi de apologetică, teologie şi etică. Cele mai multe dintre acestea au fost elaborate din transcrierile prelegerilor sau au fost ajutate de o considerabilă asistenţă editorială. Punctele forte ale lui Schaeffer erau discuţiile şi prelegerile, nu crearea manuscriselors academice. De fapt, în ceea ce priveşte statusul său de intelectual creştin, Schaeffer nu a deţinut sau câştigat un doctorat şi nu a deţinut niciodată un post academic cu normă întreagă, cu toate că a predat periodic în calitate de adjunct la Seminarul Covenant.”

Citeste mai departe:

Francis Schaeffer şi modelarea Americii Evanghelice şi Francis Schaeffer: o viaţă autentică. O recenzie de Doug Groothuis

Ganduri pentru zilele ce vin – Vladimir Ghika

http://www.vladimirghika.ro/

Sta prost Biblia cu matematica?

( Pictura lui Rembrandt (1661) „Evangelist Matthew and the Angel” – gazduita de Musée Du Louvre, Paris, France – si reprezentand modul in care Biblia a fost scrisa: prin inspiratie divina.)

Cu ani in urma am avut o disputa publica cu un „specialist” in ale Bibliei.Dansul se credea expert in probleme dificile in Biblie si ii merge buhul ca are raspuns „beton” la orice intrebare. Insa domnia sa nu era decat un rationalist deghizat in vajnic aparator al inspiratiei Bibliei. Deghizat zic, pentru ca un rationalist cand da de ceva in Biblie si acel ceva nu incape in cerebelul/ratiunea lui , textul biblic este „reformulat”/”corectat”/”ajustat” asa incat, in final, prapadita ratiune umana sa poata „digera” (fara sa faca „indigestie”) Cuvantul divin.
Cazul in disputa atunci a fost o cifra din Biblie. O cifra care se repeta nu doar o data si nu doar intr-o singura carte din Biblie:

Exodul 38:25,26 : Argintul celor iesiti la numaratoare, din adunare, se suia la o suta de talanti si o mie sapte sute saptezeci si cinci de sicli, dupa siclul Sfantului Locas: cate o jumatate de siclu de cap, o jumatate de siclu, dupa siclul Sfantului Locas, pentru fiecare om cuprins in numaratoare, de la varsta de douazeci de ani in sus, adica pentru sase sute trei mii cinci sute cincizeci de oameni.

Numeri 1:46 : toti cei iesiti la numaratoare, au fost sase sute trei mii cinci sute cincizeci.

Numeri 2:32 : Acestia sunt copiii lui Israel, iesiti la numaratoare, dupa casele parintilor lor. Toti cei iesiti la numaratoare si care au alcatuit taberele, dupa ostirile lor, au fost sase sute trei mii cinci sute cincizeci.

Era vorba asadar despre recensamantul facut barbatilor evrei de dupa iesirea din Egipt. In Numeri se afirma de doua ori aceeasi cifra (ca suma a barbatilor adunati din toate cele 12 triburi!), iar in Exod se precizeaza si despre un impozit platit de fiecare barbat (peste 20 de ani), cat trebuia platit pe fiecare cap si la cat s-a ridicat suma finala corespondenta. Pentru orice om cu scaun la cap care chiar crede ca Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu demn de incredere, o tripla afirmare in doua carti diferite a unei cifre (suma a unor alte cifre) confirmata de relatarea unui impozit (care confirma numarul de platitori), o asemenea „constructie” ar fi suficienta pentru a lua numarul respectiv de bun, indiferent de eventualele dificultati aferente. Insa acest rationament cat se poate de rezonabil nu poate fi acceptat de un rationalist pentru care autoritate finala nu este Biblia si logica ei ci logica lui umana care este mai presus orice, inclusiv mai presus de Biblie.
Si cand respectivul mai are si pretentia de a-i fi recunoscuta si proslavita fidelitatea fata de interpretarea Bibliei( in ciuda ciuntirii textului ei pentru a incapea in ratiunea lui) situatia devine hilar-tensionanta „hiper-arterial”. Pentru ca in baza aceleasi „logici”, individul ar trebui sa respinga si „irationala” dogma a Sfintei Treimi ( care dupa elementara aritmetica umana este inacceptabila : 1+1+1=3), si irationala „fecundare din senin” a Fecioarei Maria, ca si alte duzini de „irationalitati” miraculoase prezente in Scripturi.
Celor ce simpatizeaza cu rationalismul fostului meu oponent le amintesc doar ca „matematica” lui Dumnezeu este superioara celei a lui Adam – de pilda Trinitatea : 1x1x1=1! Si cand pana si matematica umana elementara ( suma a 12 adunari, confirmata de o impartire, in doua texte concordante si inspirate divin!) este corecta, ea ramane corecta indiferent de ce parere are un elev „istet” care are impresia ca un Profesor infailibil a dictat gresit unui „elev din clasele superioare” scrierea „pe tabla”/suluri a unor cifre…

PS: mai pe larg – AICI, AICI si AICI

Vlad Tepes – domnitor crestin si bun teolog :)

Desi film, deci probabil regie si scenariu, discutia dintre Tepes si ierarh este una …tare, si nu mi-e greu sa mi-l imaginez pe domnitor gandind chiar asa. Tepes nu manuie doar sabia ci si Biblia. Cum ca n-ar fi fost crestin in trai, este o acuza nu chiar usor de dovedit…

Duritatea lui Tepes a fost insa cea care a facut dintr-o tarisoara mica, aflata la mana smekerilor ( „baronii locali” au vechime pe meleagurile astea…) o tara capabila sa se opuna agresorului, desi tremurand de frica nelegiuirii. Ordinea mi se pare logica: iti curatesti „casa” de hoti, apoi  poti primi „cum se cuvine” talharii la drumul mare… Daca altfel nu s-a putut… Vorba lui Tepes: degeaba il rogi pe hot sa nu fure,pe ucigas sa nu ucida… Cu rugamintile nu faci nimic.

Petre Tutea despre Vlad Tepes 😀 : http://www.trilulilu.ro/alonewolf/78c7df5a033e2f

„(Vlad Tepes) are meritul de a fi pus pe tronul Moldovei pe cel mai mare voievod român, pe Stefan cel Mare. Cu armele! Are meritul că l-a si bătut. Si are mai ales meritul că a coborît morala absolută prin tepele puse în cur la nivel absolut. Dormeai cu punga de aur la cap si ti-era frică să n-o furi tu de la tine. Asta-i voivod absolut, Vlad Tepes. Păi fără ăsta istoria românilor e o pajiste cu miei!” ( „Cugetari memorabile„)

PS: Vadim este doar o gluma proasta, oricat ar poza el in Tepes modern. Tepes ar avea o teapa si pe masura minciunilor lui…

PPS: „democratilor” care vor tipa ca din gura de sarpe despre pericolul despotismului le amintesc textele biblice despre democratie:

Judecatorii 17:6 : In vremea aceea, nu era imparat in Israel. Fiecare facea ce-i placea.

Judecatorii 21:25 : Pe vremea aceea, nu era imparat in Israel, fiecare facea ce-i placea.

„Plagiatorul” Lapusneanu Voda

Alexandru Lapusneanu Voda a ramas in memoria romanilor ca „replica” moldoveana a lui Vlad Tepes. Daca Tepes s-a inspirat in pedepsirea tradatorilor din Germania, nu din Turcia (de unde cred unii ca vine trasul in teapa) Alexandru Lapusneanu a avut un model „mai biblic” in ce priveste „rasplatirea”  celor „vrednici” de pedeapsa.

Filmul inspirat de celebra nuvela a lui Costache Negruzzi, a fost considerat de critica drept o „replica” la Ivan cel groaznic, pe nedrept zic eu. Scena aparitiei umbrei lui Stefan cel Mare este cheia severitatii lui Lapusneanu.

Putini stiu insa de „mentorul” din Biblie al lui Lapusneanu Voda: Iehu – un ofiter evreu uns rege de catre profetul lui Dumnezeu cu o misiune urgenta si cat se poate de „barbara”: executarea fara drept de apel a intregii case regale a lui Ahab – regele apostat devenit punct de reper al stricaciunii alaturi de consoarta sa Izabela, „demni” predecesori ai cuplului prezidential ceausist de trista amintire.

Iehu este cel care executa pedeapsa capitala ca un calau profesionist: cu sange rece, fara multe palavre. Scena din care probabil Lapusneanu s-a inspirat se gaseste in a 2-a (/4-a) carte a Regilor ( versiunea Septuagintei/ortodoxa – cartea a 4-a) la capitolul 10. Cele 70 de progenituri regale nelegiuite sunt scurtate de capete, iar din capatanile lor sunt construite doua „opere de arta” :  „piramidele odoarelor lui Ahab”. Apoi le vine randul preotilor pagani ai lui Baal, care sunt stransi pentru o mare festivitate intr-o sala unde sunt apoi macelariti sistematic. Lapusneanu n-a vrut sa inovenze catusi de putin; el n-a facut altceva decat sa copieze „la indigo” scenariul: strangerea „gunoiului” pentru chef, urmat de strivirea „sacalilor” si expunerea lor pilduitoare. Boierii lui insa nu stiau ca au a face cu un asiduu cercetator al Bibliei. 😀

„Sadismul” lui Iehu sau al lui Lapusneanu pare o barbarie demna de Tribunalul Penal de la Haga. Din nefericire pentru adeptii „drepturilor omului” in „versiunea”: am dreptul sa fiu nemernic , n-ai dreptul sa-mi gasesti „ac de cojoc”, procedurile „ne-ortodoxe” Iehu/Lapusneanu nu sunt decat palide „anticipari” ale finalei „trageri in tepe”/ decapitari apocaliptice  cand toti „puii de lele”, smekerii si marlanii acestei lumi vor primi binemeritata „rasplata”: judecata divina a Celui care a ordonat lui Iehu executarea spurcaciunilor umane.

Pentru cei care nu vor sa-L vada pe Dumnezeu intr-o asa „umbra”, de Executor „sadic” a nemernicilor, le reamintesc satisfactia exprimata de Dumnezeu pentru misiunea indeplinita cu brio de Iehu precum si rasplata generoasa cu care a fost recompensat:

2/4 Regi 10: 30. Şi a zis Domnul către Iehu: „Pentru că tu cu plăcere ai făcut ceea ce era drept în ochii Mei şi ai îndeplinit împotriva casei lui Ahab tot ceea ce aveam la inima Mea, feciorii tăi până la al patrulea neam vor şedea pe tronul lui Israel”.

Scena ultimei  executii poate fi citita in Apocalipsa la capitolul 19 incepand de la versetul 10. In cuvintele lui Lapusneanu suntem toti avertizati de Unul infinit  mai sever decat Lapusneanu: „Ai să dai sama, doamnă! „/domnule & „De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu!” Sa ne fereasca Dumnezeu sa fim printre cei ce vor bea din cupa maniei Lui!

PS:

„Biserica frustrare si implinire” – Philip Yancey

Deşi poate că mulţi cred că acest titlu nu ar trebui să existe, el exprimă totuşi o realitate. Biserica ne creează şi frustrări, dar, în cele din urmă tot ea ne aduce adevărata împlinire. Poate că şi tu te-ai întrebat dacă merită efortul şi deranjul să fii activ într-o biserică locală, sau poate că te-ai retras din cauza unor aspecte care te-au deranjat. Rămâne, deci, întrebarea: de ce să ne deranjăm cu biserica?

Cunoscutul autor Philip Yancey răspunde acestei întrebări împărtăşindu-ne câteva episoade din propria lui experienţă legată de biserică, nemulţumirile şi, după un timp, împlinirea pe care a găsit-o devenind membru activ al unei biserici locale.

În această relatare candidă, care ne face să ne gândim cu toată seriozitatea la relaţia noastră cu biserica locală, Yancey prezintă motivele care l-au determinat să renunţe la scepticism şi să participe din toată inima la viaţa unei biserici locale. Cu toată sinceritatea şi obiectivitatea, el face un echilibru între erorile umane şi caracterul unic al bisericii ca trup al lui Cristos.

http://www.kerigma.ro/carti.php?detalii=21093

Free Audio Bible Download

Software gratuit pentru descărcarea Bibliei Audio

Software-ul pentru descărcarea Bibliei Audio oferă peste 396 limbi

„Acest software trebuie instalat pentru a putea descărca propria Biblie Audio. După ce terminați prima descărcare, va fi posibil să cereți mai multe Biblii Audio gratuite.”

Sistem de Operare:

Microsoft® Windows™ 2000, XP, Vista 32 or 64-bit; Mac OS X10.4 sau versiuni mai noi

Noaptea Muzeelor – 16 spre 17 mai

Unsprezece muzee bucurestene isi asteapta vizitatorii in noaptea de 16 spre 17 mai, in cadrul unei noi editii a Noptii Muzeelor. Publicul va putea beneficia de expozitiile consacrate, dar si de spectacole de muzica, dans, teatru, film, proiectii in aer liber si alte evenimente interactive. Vizitatorii pot utiliza linia speciala RATB care face legatura intre muzee si va circula in intervalul 21:00-04:00.

Iata lista muzeelor participante si a programelor : vezi  SURSA

Rugaciunea: Are ea puterea de a schimba ceva? Philip Yancey

Pe cine schimbă rugăciunea: pe noi sau pe Dumnezeu? Sau şi pe noi şi pe Dumnezeu?

În cea mai impresionantă carte pe care a scris-o de la „Isus pe care nu L-am cunoscut” şi „Tulburătoarele descoperiri ale Harului” încoace, Philip Yancey sondează însăşi esenţa relaţiei noastre cu Dumnezeu, în aspectele ei fundamentale, fascinante, uimitoare şi împlinitoare.

Cum acţionează rugăciunea? Sau, pentru a da o notă personală întrebării: acţionează rugăciunea conform aşteptărilor noastre?

Scrisă de unul dintre cei mai reprezentativi gânditori creştini ai generaţiei noastre, Rugăciunea: Are ea puterea de a schimba ceva? încearcă să găsească răspunsuri la întrebările care gravitează în jurul rugăciunii, întrebări care îi frământă pe mulţi dintre noi, dar pe care puţini ştiu să le exprime.

Despre autor

Philip Yancey colaborează ca editor la revista Christianity Today. A scris douăsprezece cărţi premiate cu distincţia Gold Medallion, dintre care două, Isus pe care nu L-am cunoscut şi Tulburătoarele descoperiri ale Harului, au câştigat şi titlul de Cartea Anului, acordat de Evangelical Christian Publishers Association. Patru dintre cărţile Iui s-au vândut în peste un milion de exemplare fiecare. Locuieşte cu soţia sa în Colorado, SUA.

Fragmente din carte

Prezentare, cuprins si capitolul 1