Se scurtează deopotrivă timpul, rochiile, scrisorile şi viaţa…

untitled3

1900: O birjă opreşte în faţa unui magazin de stofe de pe Lipscani. Cu mişcări măsurate şi graţioase, din birjă coboară o doamnă, strânsă în corset. Din rochia care începe la gât şi se termină la călcâie se poate vedea doar vârful pantofului, „un centimetru pătrat de lac negru”. Doamna intră în magazin să cumpere 6 metri de catifea pentru o rochie. Vânzătorul o primeşte ca pe o veche cunoştinţă şi-i oferă cele mai bune mărfuri. La ieşire, doamna se întâlneşte cu colegului soţului ei. Domnul e în redingotă şi cu un cilindru „cu reflexe de placă de gramofon”, pe care îl scoate ca s-o salute pe doamnă. Apoi se întreţine cu ea timp de 30 de minute „intr-o atitudine de mare deferenţă”. Acasă, doamna găseşte o scrisoare de opt pagini de la amant, care-i propune o întâlnire. Îi răspunde şi ea pe opt pagini că acceptă. Seara, domnul şi stăpânul casei află întâmplător că soţia lui are un amant, dar e prea bine-crescut ca să provoace o scenă. Ridică „înţelepţeşte” din umeri şi se gândeşte la amanta lui.

După 30 de ani: O doamnă cu ţigaretă în gură, în micul ei automobil „de 5 H.P.” (horse – power), în care a făcut un tur la Şosea, se duce la magazin, de unde cumpără, certându-se cu vănzătorul, 80 de centimetri de „ştofă” pentru o rochiţă. Se întâlneşte cu colegul soţului ei la un viraj, unde automobilele stopează „din cauza sensului unic”. Acesta, cu capul gol şi gulerul răsfrânt, îi strigă Hallo! şi-i face o bezea. Acasă doamna găseşte un bileţel „tapat” la maşină de la amant: „Vino la 5. Te iubesc.” Pune mâna pe telefon, se ceartă 10 minute cu duduia de la centrală şi-i spune apoi amantului că acceptă. Seara, aflând că soţul ei are o amantă, îl împuşcă.

Chiar dacă doamna din secvenţa a doua ar putea să fie fiica celei de la 1900, lumile lor sunt fără continuitate. Între ele nu se află numai câteva decenii, ci şi un mare război, iar după acesta nimic nu mai poate fi ca înainte. Se scurtează deopotrivă timpul, rochiile, scrisorile şi viaţa.

Ioana Pârvulescu – Întoarcere în Bucureştiul interbelic, Humanitas, 2003, p.85.86

PS: ”Pe tot cuprinsul Europei, cel mai evident semn al schimbarii a fost infatisarea femeilor. Ele aratau diferit in fuste mai scurte si coafuri mai baietesti, care se dovedisera atat de potrivite pentru munca in fabrica, pe front sau la ferma.” Vyvyen Brendon

”Începutul deceniului 1920 este marcat de o puternică creștere a numărului de divorțuri, consecință a despărțirilor din timpul războiului și a mutațiilor bruște care au loc în moravurile așa zișilor ”ani nebuni”. (…) Sunt numeroși contemporani care au văzut în aceste cifre unul din semnele cele mai concrete ale decăderii unei morale și ale unei civilizații pe cale de dispariție.” Serge Berstein, Pierre Milza

%d blogeri au apreciat asta: