Documente papale importante azi(2) – download free

Ioan Paul al II-lea – Fides et ratio – Scrisoare enciclica a papei Ioan Paul al II-lea cu privire la raporturile dintre credinta si ratiune

Enciclica papala este importanta mai ales prin prisma „mutatiilor” post-Vatican II precum „dansul” curtenitor de seducere si impacare cu stiintele practicat de Vatican in ultimele decenii.

Ioan Paul al II-lea – Dominum et vivificantem – Scrisoarea enciclică Dominum et vivificantem a papei Ioan Paul al II-lea despre Duhul Sfânt în viaţa Bisericii şi a lumii (18.05.1986).

O alta enciclica cruciala in mod special din perspectiva „bataii” pe Sfantul Duh: atat penticostalii/harismaticii, cat si ortodocsii si protestantii revendica fiecare pentru propriul „partid” calauzirea (plenara – in varianta cea mai „soft”/toleranta)  a Celei de-a Treia Persoane a Dumnezeirii ( in detrimentul celorlalte „partide” crestine – „printre randuri”  amagite de alte duhuri).

Ioan Paul al II-lea – Ecclesia de Eucharistia – Scrisoarea enciclică Ecclesia de Eucharistia a papei Ioan Paul al II-lea despre Euharistie şi raportul ei cu Biserica (17.04.2003)

Problema euharistiei, paradoxal – destinata sa fortifice marturia unitatii crestine, este in mileniul 3  o piatra/stanca/munte – de poticnire in care se sparg multe eforturi de reconciliere. Catolicismul, de-a lungul istoriei, a inovat copios la acest subiect iritand atat pe ortodocsi cat si pe protestanti. Cu atat mai interesanta devine diplomatia papala cand e vorba de a-si impune suprematia in lumea crestina in ciuda acestui subiect delicat si disputat indarjit.

Documente papale importante azi – download free

Ioan Paul al II-lea – Dies Domini 447 KB

Scrisoarea apostolică Dies Domini a papei Ioan Paul al II-lea, referitoare la sfinţirea duminicii (31.05.1998).

Ioan Paul al II-lea – Pastores dabo vobis 845 KB
Exortaţia apostolică postsinodală Pastores dabo vobis a papei Ioan Paul al II-lea, despre formarea preoţilor în circumstanţele actuale (25.03.1992)

Ioan Paul al II-lea – Ordinatio sacerdotalis 52 KB
Scrisoarea apostolică Ordinatio sacerdotalis a papei Ioan Paul al II-lea, despre hirotonirea preoţească rezervată exclusiv bărbaţilor (22.05.1994).

Ioan Paul al II-lea – Ecclesia in Europa 621.5 KB

Exortaţia apostolică postsinodală Ecclesia in Europa a papei Ioan Paul al II-lea, despre Isus Cristos viu în Biserica sa (28.06.2003)

Ioan Paul al II-lea – Ut unum sint 468.5 KB

Scrisoarea enciclică Ut unum sint a papei Ioan Paul al II-lea, referitoare la angajarea ecumenică  (25.05.1995).

Gasiti mai multe documente, toate traduse in limba romana, pentru download  AICI.

Piotr I. Tchaikovsky – Symphony No.5, Op 64

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Piotr I. TchaikovskySymphony No.5, Op 64

For some reason, possibly the very clear musical exposition of the idea of „ultimate victory through strife”, the Fifth was very popular during World War II, with many new recordings of the work, and many symphonic performances during those years. One of the most notable performances was by the Leningrad Radio Symphony Orchestra during the Siege of Leningrad. City leaders had ordered the orchestra to continue its performances to keep the spirits high in the city. On the night of October 20, 1941 they played Tchaikovsky’s Symphony No. 5 at the city’s Philharmonic Hall and it was broadcast live to London. As the second movement began, bombs started to fall nearby, but the orchestra continued playing until the final note. Since the war it has remained very popular, but has been somewhat eclipsed in popularity by the Fourth and Sixth Symphonies.

Rasul lui Dumnezeu

Dumnezeul Bibliei plânge şi râde. Malcolm Muggeridge a făcut undeva observaţia că dictatorilor nu le place râsul; sfinţilor, pe de altă parte, le place râsul şi, cum s-ar spune, îl aduc din ceruri. In Fericiri, Isus îi pune în opo­ziţie pe cei ce plâng acum, dar vor râde mai târziu (Luca 6:21) cu cei ce râd acum, dar vor fi cei care mai târziu vor plânge şi se vor tângui (Luca 6:25). Poate că printre agoniile cele mai rele ale iadului este şi conştienta faptului ca Dumnezeul cerului, care a încetat să vorbească despre răscumpărare, Se alătură totuşi sfinţilor răscumpăraţi într-un cor de râsete sfinte şi de bucurie, într-o comunitate în care dreptatea domneşte voluntar şi răul nu-şi mai are locul.

Carl F.H. Henry, „Dumnezeu, revelatie si autoritate”, vol 4, p. 650

Se scurtează deopotrivă timpul, rochiile, scrisorile şi viaţa…

untitled3

1900: O birjă opreşte în faţa unui magazin de stofe de pe Lipscani. Cu mişcări măsurate şi graţioase, din birjă coboară o doamnă, strânsă în corset. Din rochia care începe la gât şi se termină la călcâie se poate vedea doar vârful pantofului, „un centimetru pătrat de lac negru”. Doamna intră în magazin să cumpere 6 metri de catifea pentru o rochie. Vânzătorul o primeşte ca pe o veche cunoştinţă şi-i oferă cele mai bune mărfuri. La ieşire, doamna se întâlneşte cu colegului soţului ei. Domnul e în redingotă şi cu un cilindru „cu reflexe de placă de gramofon”, pe care îl scoate ca s-o salute pe doamnă. Apoi se întreţine cu ea timp de 30 de minute „intr-o atitudine de mare deferenţă”. Acasă, doamna găseşte o scrisoare de opt pagini de la amant, care-i propune o întâlnire. Îi răspunde şi ea pe opt pagini că acceptă. Seara, domnul şi stăpânul casei află întâmplător că soţia lui are un amant, dar e prea bine-crescut ca să provoace o scenă. Ridică „înţelepţeşte” din umeri şi se gândeşte la amanta lui.

După 30 de ani: O doamnă cu ţigaretă în gură, în micul ei automobil „de 5 H.P.” (horse – power), în care a făcut un tur la Şosea, se duce la magazin, de unde cumpără, certându-se cu vănzătorul, 80 de centimetri de „ştofă” pentru o rochiţă. Se întâlneşte cu colegul soţului ei la un viraj, unde automobilele stopează „din cauza sensului unic”. Acesta, cu capul gol şi gulerul răsfrânt, îi strigă Hallo! şi-i face o bezea. Acasă doamna găseşte un bileţel „tapat” la maşină de la amant: „Vino la 5. Te iubesc.” Pune mâna pe telefon, se ceartă 10 minute cu duduia de la centrală şi-i spune apoi amantului că acceptă. Seara, aflând că soţul ei are o amantă, îl împuşcă.

Chiar dacă doamna din secvenţa a doua ar putea să fie fiica celei de la 1900, lumile lor sunt fără continuitate. Între ele nu se află numai câteva decenii, ci şi un mare război, iar după acesta nimic nu mai poate fi ca înainte. Se scurtează deopotrivă timpul, rochiile, scrisorile şi viaţa.

Ioana Pârvulescu – Întoarcere în Bucureştiul interbelic, Humanitas, 2003, p.85.86

PS: ”Pe tot cuprinsul Europei, cel mai evident semn al schimbarii a fost infatisarea femeilor. Ele aratau diferit in fuste mai scurte si coafuri mai baietesti, care se dovedisera atat de potrivite pentru munca in fabrica, pe front sau la ferma.” Vyvyen Brendon

”Începutul deceniului 1920 este marcat de o puternică creștere a numărului de divorțuri, consecință a despărțirilor din timpul războiului și a mutațiilor bruște care au loc în moravurile așa zișilor ”ani nebuni”. (…) Sunt numeroși contemporani care au văzut în aceste cifre unul din semnele cele mai concrete ale decăderii unei morale și ale unei civilizații pe cale de dispariție.” Serge Berstein, Pierre Milza

Oxford Biblical Studies Online gratis in Mai

osb

Oxford University Press prezinta o noua resursa pentru studii biblice. Oxford Biblical Studies Online aduce in cateva secunde(in functie de rata de conectare la interent) la varful degetelor informatii pretioase. Baza lor de date contine in prezent 7,691 pasaje sau fragmente din carti, 1074 imagini si harti, calendare, texte Biblice inclusiv apocrife.

Luna Mai poti accesa toate aceste resurse intr-un cont gratis. detalii:

http://www.oxfordbiblicalstudies.com

User: presspass
Password: springtime

Preluat de: AICI . Multumim!

Intors pe dos de…mila

bloch-sermononthemountm

Matei 9:36

„Si vazand multimile, S-a cutremurat de mila, fiindca erau chinuite si imprastiate ca niste oi care nu au pastor.”

9,36-37 „S-a cutremurat de milă”: gr. esplanchnisthe (…), „ I s-au întors măruntaiele de milă, a fost străpuns de milă, a fost cutremurat de milă”. Milă viscerală! Un verb foarte sugestiv, care încearcă să redea starea de sfâşiere lăuntrică a lui Iisus la vederea „turmelor fără păstor”.

♦    „împrăştiate”: gr. errhimmenoi (…), participiu al verbului rhiptein, care înseamnă „a azvârli încolo şi încoace”.

♦    „ca nişte oi…”: cf. Num. 27,17. Citatul trimite la învestirea lui Iisus Nave, ales de Dumnezeu să îi conducă poporul. Starea de disperare şi dispersare a „mulţimilor” îi dictează lui Iisus hotărârea de a-Şi aduna apostolii, de a-i instrui şi a-i trimite urgent în misiune. Secerişul începe, lucrătorii trebuie să se pregătească. In capitolul următor „lucrătorii”/apostolii sunt trimişi în lume pentru „seceriş”. Conotaţiile eshatologice sunt implicite.

Noul Testament. Evanghelia dupa Matei, ( Badilita, Curtea Veche, 2009) p. 223

Tratatele de aderare ale dragostei – video

Portretul european al femeii – seminar sustinut de Conf. Univ. Dr. Iacob Coman la invitatia AMICUS Timisoara, noiembrie 2006.

Cine nu iubeste ca noi sa nu fie iubit – partea a 2-a –– seminar sustinut de Conf. Univ. Dr. Iacob Coman la invitatia AMICUS Timisoara, noiembrie 2006.

Tacerea – dusmanul omului modern sedat

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Nu trebuie să acordăm experienţei religioase inefabile o valoare superioară cunoaşterii mentale sau intelectuale pentru a fi de acord cu Theodore Roszak: „Misticismul oriental… îi oferă un loc de cinste tăcerii, recunoscând cu înţelepciune faptul că în tăcere se confruntă oamenii cu marile momente ale vieţii. Din nefericire, intelectul occidental este înclinat să trateze tăcerea ca pe un simplu zero” (The Making of a Counter Culture, pag. 82).

Carl F.H. Henry, „Dumnezeu, revelatie si autoritate”, vol 4, p. 655

O exceptie occidentala este cea care a inspirat documentarul „Into Great Silence” : viata tacuta a calugarilor ordinului carthusian. Probabil tocmai succesul filmului demonstreaza nevoia occidentalului de tacere intr-o lume asaltata de zgomot  in orice coltisor ai incerca sa te pitesti.

” Muzică şi linişte – cît le detest pe amîndouă! Cît de recunoscători trebuie să fim că, de cînd Tatăl Nostru a intrat în Iad – deşi mai demult decît ar putea spune oamenii socotind în ani-lumină – nici un centimetru pătrat de spaţiu infernal şi nici un moment din timpul infernal nu a fost cedat vreuneia din aceste forţe abomi­nabile şi totul a fost ocupat de Zgomot – zgomotul, măreţul dinamism, expresia sonoră a tot ce exaltă şi e barbar, viril. Zgomotul, singurul ce ne apără de remuşcări prosteşti, scrupule disperate şi dorinţe imposibile. La sfîrşit, vom transforma întregul univers în zgomot. Am făcut deja paşi mari în direcţia asta, în ce priveşte Pămîntul. Melodiile şi tăcerile Cerului vor fi acoperite în cele din urmă, dar recunosc că nu sîntem încă nici pe departe destul de sonori.”

C S Lewis, Scrisorile lui Zgandărila. Scrisorile unui drac bătrîn către un drac tânăr/ Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar

„Europa creştină”

In ultimii ani stirile despre agresarea psihologica a crestinilor in Europa traditional crestina au devenit ingrijorator de dese. Sub pretextul totalei rupturi dintre stat si religie, guvernele Occidentului s-au intrecut in a pune la colt crestinismul. De la scoaterea religiei din programa scoalara sau a rugaciunii „Tatal nostru”  de la posturile de radio, pana la interzicerea afisarii simbolurilor crestine (pana si cruciulita la gatul credinciosului) autoritatile, zis democratic alese, iau constant decizii impotriva credintelor populatiei in favoarea unor minoritati extrem de virulente in revendicarile lor anti-crestine. Activistii gay,cei feministi sau cei ai secularismului radical au ajuns sa faca legea, la propriu, in defavoarea unor majoritati puse la coltul infamiei pentru faptul ca nu le sustine agenda „emanciparilor”.

Simbolurile crestine sunt zgomotos reclamate spre blamare pentru afisarea in public, fie ca ele sunt iesle de Craciun sau icoane aduse de acasa de scolari si puse pe peretii claselor. Sarbatorile crestine sunt renumite pentru a nu mai suna crestin”-ofensator”   pentru necrestini, evolutionismul este impus in scoli in timp ce creationismul este brutal si scandalos expulzat.

Toata aceasta cruciada ,zis anti-religie, de fapt este zdrobitor anti-crestina pentru ca nu cu aceeasi inversunare sunt tratate Iudaismul si Islamul!

„In documentul numit ‘Proclamatia de la Blakenburg’ se evidentiaza faptul ca in Europa contemporana sub lozinca ‘tolerantei’, crestinii sunt supusi numeroaselor represiuni, deloc compatibile cu ‘spiritul tolerantei’. Astazi, savantii care cred in Dumnezeu sunt supusi oprobiului public si stigmatizati, iar crestinii simpli care nu doresc sa renunte la valorile morale sunt injositi si li se creeaza bariere profesionale.” http://chisinau.novopress.info/?p=367

In numele tolerantei (!) crestinii nu mai sunt tolerati in spatiul public daca isi afirma atasamentul fata de valorile credintei lor.  Poti ajunge realtiv usor sa-ti pierzi jobul daca nu-ti pleci capul in fata terorii corectitudinii politice. Se ridica un nou fundamentalis,secularist de asta data, extrem de intolerant cu crestinatatea care nu se retrage in ghetourile proprii si are tupeul de a pretinde sa spuna ceva societatii. Mai ales daca acel „ceva” mai are si pretentia de adevar absolut, exmatricularea de o forma sau alta a imprudentului este ca si garantata.

Un articol (care ar fi fost excelent daca n-ar fi inversat vinovatia )despre substraturile acestei ofensive si despre nulitatea argumentelor invocate puteti citi aici: „Europa creştină” un articol Patapievici.

Tradition/Traditia – de G K Chesterton

Tradition may be defined as an extension of the franchise. Tradition means giving votes to the most obscure of all classes, our ancestors. It is the democracy of the dead. Tradition refuses to submit to the small and arrogant oligarchy of those who merely happen to be walking about. All democrats object to men being disqualified by the accident of birth; tradition objects to their being disqualified by the accident of death. Democracy tells us not to neglect a good man’s opinion, even if he is our groom; tradition asks us not to neglect a good man’s opinion, even if he is our father. I, at any rate, cannot separate the two ideas of democracy and tradition; it seems evident to me that they are the same idea. We will have the dead at our councils. The ancient Greeks voted by stones; these shall vote by tombstones. It is all quite regular and official, for most tombstones, like most ballot papers, are marked with a cross.

G. K. ChestertonOrthodoxy (1908) ch. 4

Traditia ar putea fi definita ca o extindere a drepturilor civile.Traditia inseamna sa dai drept de vot celei mai obscure dintre clase, stramosilor nostri. E democratia celor morti. Traditia refuza sa se supuna  maruntei si arogantei oligarhii a celor care se intampla sa umble pe pamant. Toti democratii obiecteaza la descalificarea oamenilor prin accidentul nasterii; traditia obiecteaza la descalificarea lor prin accidentul mortii. Democratia ne spune sa nu neglijam opinia unui om cumsecade, chiar daca acesta este grajdarul nostru. Traditia ne cere sa nu neglijam opinia unui om cumsecade, chiar daca acesta este strabunul nostru. Eu oricum nu pot separa cele doua idei, democratia si traditia. Mi se pare evident ca reprezinta una si aceeasi idee. Ii vom avea pe cei morti la sfatul nostru. Vechii greci votau cu pietre, ei vor vota cu pietre de mormant. E cat se poate de regulamentar si de oficial, de vreme ce majoritatea pietrelor de mormant, ca si majoritatea buletinelor de vot, sunt marcate cu cruce.

ORTODOXIA SAU DREAPTA-CREDINTA

Despre autor:  „Fericitul” G.K. Chesterton?

%d blogeri au apreciat: