Dumnezeul homeless

Matei 8:20

Isus i-a răspuns: – Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Şi odihnească capul.

Doamne… ce mila mi-e de Tine… Tu, Dumnezeu… homeless? Pana si vulpile si pasarile au vizuini si cuiburi…si Tu sa n-ai unde-Ti odihni capul! Cand patriarhul Iacov si-a pus drept perna o piatra, nu facea decat sa Te anticipeze…

Si Tu , Dumnezeul homeless spui totusi:

Matei 11:28 Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă!

Tu, Cel ce n-ai unde-Ti odihni capul, chemi sa dai odihna truditilor si impovaratilor. Dai ce si Tu duci lipsa…

Pe de alta parte Iti selectezi la sange ucenicii: nici unul nu trebuie sa Te urmeze daca nu-i dispus sa-ti impartaseasca pribegirea. Orice discipol al Tau trebuie sa stie  ca poate ajunge si el/ea sa nu aiba unde-si odihni capul.

Mai mult, poate fi chiar scurtat de cap, daca si-l pleaca doar inaintea Ta. Rivalii Tai vor promite loc de odihnit capul contra cap plecat, promitand ca sabia lor nu-l va taia.  Ucenicul Tau trebuie sa stie insa ca n-ar fi primul scurtat de cap pentru ca nu si l-a plecat decat Tie…

Dumnezeul homeless – Dumnezeul homeless-ilor! Nu degeaba Se identifica El cu toti cei ce n-au unde-si pleca spre odihna capetele.  Imparatul  homeless-ilor va spune la judecata:  „Ori de cate ori… Mie Mi-ati facut” . Nu s-o fi „deghizat” Imparatul in home-less-ul pe langa care treci?

Despre casatorie – „Sfaturile unui drac bătrîn către un drac tânăr”

Ceea ce Vrăjmaşul le cere oamenilor ia forma unei dileme: fie abstinenţă totală, fie monogamie absolută. De la prima mare victorie a Tatălui Nostru, am făcut-o foarte dificilă pe prima. Pe a doua am blocat-o în ultimele secole, ca mijloc de scăpare. Am făcut-o prin poeţi şi romancieri, convingîndu-i pe oameni că o experienţă neobişnuită şi de obicei de scurtă durată pe care ei o numesc „a fi îndrăgostit” este singurul motiv onorabil pentru căsătorie. Mariajul poate şi trebuie să facă permanentă această exaltare şi o căsnicie care nu o face nu-i mai leagă. Ideea asta e parodia noastră după o idee primită de la Vrăjmaş.

(…) Acum urmează poanta. Vrăjmaşul a descris perechea căsătorită ca „un singur trup”. El nu a spus „un cuplu fericit în căsătorie” sau „o pereche care s-a unit pentru că s-a «îndrăgostit»”, dar tu poţi face ca oamenii să ignore asta.

Poţi să-i faci să uite şi că omul pe care ei îl numesc Pavel nu a restrîns aceasta la perechile căsătorite. Pentru el, simpla împreunare face „un singur trup”. Astfel îi poţi face pe oameni să accepte ca elogii retorice ale „îndrăgostirii” ceea ce erau, de fapt, simple descrieri ale adevăratei semnificaţii ale relaţiei sexuale.

Adevărul e că oricînd un bărbat se culcă cu o femeie, fie că le convine sau nu, acolo se formează o relaţie transcendentală de care trebuie să se bucure veşnic sau s-o îndure veşnic.

Pornind de la afirmaţia adevărată că această relaţie transcendentală a fost destinată să producă afecţiune şi familie şi, dacă se intră în ea cu ascultare, aşa va fi de cele mai multe ori, oamenii pot fi făcuţi să aibă falsa convingere că amestecul de afecţiune, teamă şi dorinţă pe are ei îl numesc „a fi îndrăgostit” e singurul lucru care face căsătoria fericită sau sfîntă.

Greşeala e uşor de făcut pentru că deseori „îndrăgostirea” precede, în Europa Occidentală, căsătoriile care se fac urmînd planurile Vrăjmaşului, adică în vederea fidelităţii, fertilităţii şi a bunelor intenţii, exact aşa cum de foarte multe ori, dar nu întotdeauna, emoţia religioasă însoţeşte convertirea.

Cu alte cuvinte, oamenii trebuie încurajaţi să considere ca bază a căsătoriei versiunea viu colorată şi deformată a ceva ce Vrăjmaşul le-a promis de fapt ca rezultat al ei.

Decurg de aici două avantaje: în primul rînd, oamenii care nu au darul înfrînării pot fi împiedicaţi să vadă căsătoria ca o soluţie, deoarece nu se „îndrăgostesc” şi, mulţumită nouă, ideea de a se căsători din oricare alt motiv li se pare josnică şi cinică. Da, aşa cred ei. Ei consideră intenţia de loialitate pentru o relaţie de ajutor reciproc, pentru păstrarea castităţii şi pentru transmiterea vieţii ca ceva mai prejos unei furtuni de emoţii. (Nu neglija să-l faci pe omul tău să considere foarte jignitoare slujirea în căsătorie).

În al doilea rînd, orice înflăcărare sexuală, cît timp urmăreşte căsătoria, va fi considerată „dragoste” şi „dragostea” va fi folosită ca să scuze bărbatul de orice vină şi ca să–l protejeze de toate consecinţele unei căsătorii cu o păgînă, o nebună sau o femeie uşoară. Dar despre aceasta îţi vei scrie mai pe larg în scrisoarea următoare.

(…)

Te plîngi că ultima mea scrisoare nu arată clar dacă consider sau nu îndrăgostirea ca o stare de dorit pentru oameni.

Dar bine, Pelinişor, asta e o întrebare pe care ne aşteptam să o pună ei! Lasă-i pe ei să discute dacă „Dragostea”, patriotismul, celibatul, luminările de pe altar, abstinenţa sau educaţia sînt „bune” sau „rele”.

Nu vezi că nu există nici un răspuns? Nimic nu contează, afară de tendinţa unei anumite stări de suflet, în anumite situaţii, de a aduce un anumit pacient, într-un anumit moment mai aproape de Vrăjmaş  sau  mai aproape de noi.

Aşa că ar fi foarte bine să–l faci pe pacient să decidă dacă „Dragostea” e „bună” sau „rea”.

Dacă e un om arogant şi are pentru trup un dispreţ bazat de fapt pe scrupule, dar considerate de el drept puritate – şi unul care-şi găseşte plăcerea în a dispreţui ceea ce majoritatea prietenilor săi aprobă – lasă–l neapărat  să hotărască contra  dragostei.   Inoculează-i  un ascetism nemăsurat şi apoi, cînd i-ai desprins sexualitatea de tot ce ar putea să umanizeze, copleşeşte–l cu ea într-o formă mult mai brutală şi mai cinică.

Dacă, pe de altă parte, e un om sentimental, credul, hrăneşte–l cu poeţi minori şi cu scriitori de mîna a treia, de şcoală veche,  pînă ce–l faci să creadă că „Dragostea”  este irezistibilă şi, într-un fel intrinsec, meritorie.

Îţi garantez că părerea asta nu e de prea mare ajutor pentru producerea întinării accidentale, dar e o reţetă nemaipomenită pentru adultere prelungite, „nobile”, romantice şi tragice ce sfîrşesc, dacă totul merge bine, în crime şi sinucideri.

Dacă asta nu reuşeşte, poate fi folosită pentru a–l conduce spre o căsătorie folositoare, deoarece căsătoria, deşi invenţia Vrăjmaşului, are foloasele ei.

Trebuie să fie prin vecinătatea pacientului tău cîteva tinere care i-ar face viaţa de creştin grozav de grea dacă l-ai putea convinge să o ia în căsătorie pe una din ele. Te rog să-mi trimiţi un raport despre asta cînd îmi mai scrii.

Între timp, reţine că starea asta de îndrăgostit  nu e, în ea însăşi, nici în favoarea noastră, nici în a celeilalte părţi. E doar o ocazie pe care şi noi şi Vrăjmaşul încercăm să o exploatăm. La fel ca cele mai multe lucruri pentru care se agită oamenii, ca sănătatea şi boala, tinereţea sau bătrîneţea, războiul şi pacea, din punctul de vedere al vieţii spirituale este în primul rînd materie primă.

Din “Scrisorile lui Zgîndărila. Scrisorile unui drac bătrîn către un drac tânăr” de C. S. Lewis

„O fotografie veche de 14 ani” – Eliade interpretat de Steinhardt. Superb!

Cînd Dugay-Martin afirmă (pe urmele „teologilor morţii lui Dum­nezeu”: Hamilton, Von Buren, Alitzer, Robinson, Cox ori Vahanian) moartea ori retragerea lui Dumnezeu – („Dumnezeu s-a retras din lume, a dispărut.Pentru noi, oamenii, e ca şi mort. Putem spune, fără urmă de nelegiuire, că Dumnezeu a murit pur şi simplu pentru că nu mai e cu noi, nu ne mai este accesibil. S-a retras, s-a ascuns undeva. Acel „un­deva” nu face parte din lumea noastră, e ceva pe care filosofii îl numesc transcendent. Dar pentru noi, oamenii, transcendenţa e o formă a morţii. Dumnezeu nu intervine în lume. Aş mai spune ceva, dar nu îndrăznesc s-o spun: că bine face că nu intervine, pentru că lunga lui absenţă, politica lui de neintervenţie în istorie, mai poate însemna şi altceva: că pur şi simplu Dumnezeu s-a retras definitiv, adică, într-un cuvînt: a murit”) — ce face Dumitru? Se porneşte pe contra-argumente? Protes­tează? Incearcă să-l convingă pe interlocutor? Cîtuşi de puţin. In cel mai pitoresc, mai cald, mai dulce stil ţărănesc îi trînteşte un neaşteptat: Să vă dea Dumnezeu noroc, doctore Martin. Noroc şi sănătate! (Nici Creangă n-ar fi găsit răspuns mai isteţ, mai sfătos, mai plin de savoare şi nici Brătescu-Voineşti mai drept mergător la inimă.)

Şi-i dă mai departe: Dar degeaba încercaţi să mă speriaţi dum­neavoastră cum că Dumnezeu ar trage să moară.

Acest speriaţi e vrednic de toată lauda şi spune mai mult decît mii de vorbe; a încerca să-l faci pe cineva să creadă că Dumnezeu nu există sau că a murit înseamnă a voi să-l „bagi în sperieţi”. Şi „degeaba” se împerechează de minune cu „speriaţi”, amîndurora adăugîndu-li-se şugubăţul condiţional ar ce încheie fraza cu un brio de opera buffa. Ar trage are toată faconda – are însă şi arierplanurile – unei întorsături caragialeşti — nu ţine stimabile! — căreia i s-ar alătura şi dulcea naivitate a reacţiunii unui personaj din N. Gane, Em. Gîrleanu, Hogaş ori Bră­tescu-Voineşti.

Nu mă las eu aşa uşor păcălit, dus şi îmbrobodit de o trăznaie de intelectual ţăcănit, are aerul de a spune Dumitru cu bunul simţ al ţăranului sau tîrgoveţului a cărui credinţă — dincolo de isteţimea şi năstruşnicia răspunsurilor ce se pricepe a da – e tare ca stînca (şi pentru el ein feste Burg ist unser Gott).

Că Dumnezeu nu există – n-ar exista, mai bine zis, nuanţa, modală, e de importanţă majoră — nu poate fi în ochii unui om întreg la minte decît o şotie, o păcăleală. Iată că indianistul a dus cu el la Chicago esenţele credinţei ţărăneşti ce-şi rîde de teologumenele filosofiei ateiste şi-n care mioriticul înfringe dintr-o singură lovitură (ca voinicul pe spîn, pe balaur) – pe calea derizoriului (ce spui dom’le! ia mai pleacă cu ursu de-aici că sperii copiii) — vaticinaţiile unui nietzscheism de duzină. La ce-s bune semiologia, sociologia, spiritul absolut şi limba universală dacă vin să îndruge că Dumnezeu nu există şi că nu face minuni?

Să fie sănătoşi acolo la ei domnii care le dau crezare. Iar dumitale, domnule doctor Martin, care mi-ai vindecat nevasta prin credinţa dumi­tale şi darul pe care ţi l-a dat Dumnezeu, atît îţi spun: noroc şi sănătate să-ţi dea acel Dumnezeu despre care încerci să-ţi baţi joc de mine spunîndu-mi că nu există.

Rezultatul final: Dugay-Martin se dă învins.

Dar degeaba încercaţi să mă speriaţi dumneavoastră cum că Dum­nezeu ar trage să moară e de la Neculce, Anton Pann şi Creangă, un Creangă de zile mari, în vreme ce reacţia omului pe care-i greu să-l amăgeşti pentru că ştie el ce ştie, care-i legat de mai străvechi şi tainice adevăruri decît ale vremelnicelor ştiinţe şi filosofii, vine de-a dreptul de la fonduri tracice, de la Creanga de aur, de la Petrea Dascălul, de la Cuminţenia pămintului.

Valorile româneşti şi creştine mărturisite occidentului: fără de ele orice cultură şi civilizaţie se află în pericol de moarte.

Dispus să cred: că demonetizatul cuvînt „deşteptăciune” – atît de folosit în sens pejorativ pentru a caracteriza poporul român – e reînviat în cel mai înalt înţeles. Şi aş merge mai departe, mult mai departe: aş spune că numai în stare de har a putut glăsui eroul cu atîta răbdare, bonomie, îngăduinţă şi înţelepciune cînd i s-a spus că nu există Dum­nezeu şi nici minuni: nu mă las eu păcălit cu astfel de fleacuri; nu cred că pe lume sunt numai escroci; nu cred că totul e farsă şi hazard orb, idiot ‘s delight. Cînd Dumitru îi răspunde lui Dugay-Martin, cel căruia nu-i vine a crede că poţi face binele şi că Dumnezeu îşi ocroteşte făp­turile, care se îndoieşte de el însuşi şi de toţi şi de toate, de bine, de nădejde şi de minuni (mai ales), cînd îi răspunde noroc şi sănătate să vă dea Dumnezeu, singura concluzie ce poate fi trasă este citarea textului de la Filipeni 4, 4: „Bucuraţi-vă pururea întru Dumnezeu. Şi iarăşi zic: bucuraţi-vă.”

– Cu cît Dugay-Martin se recuză mai hotărît, mai temător, cu cît deznădejdea se afirmă sfruntat mai incurabilă, cu cît moartea lui Dum­nezeu e înfăţişată mai dezolantă şi mai de netăgăduit, surîsul lui Dumitru – nuanţat de o foarte uşoară supărare – devine mai calmant şi mai binevoitor. Nu sunteţi un escroc, îi arată Dumitru fostului pastor ajuns barman (şi i se adresează pe un ton oarecum patern, ca un vîrstnic unui ţînc neştiutor): sunteţi cu adevărat un om al lui Dumnezeu, lumea e cu adevărat a Sa, Dumnezeu există, minunile sunt reale, bucuraţi-vă! Aşa vorbeşte un om simplu de la Dunăre, nu excepţional de cult, pe care nici cele mai strălucite formulări literare şi nici cele mai concludente for­mulări filosofice nu-l pot scoate din credinţa sa în bine. El, Dumitru, Românul, ştie mai mult decît toţi fercheşii nietzscheeni şi savanţii structuralişti ai lumii occidentale (ştiu nu numai cine l-a moşit pe Mahomet, dar au şi numărat toate cuvintele şi toate literele din toate cărţile scrise vreodată), ştie una şi bună: că Dumnezeu există şi poate lucra prin oricare din făpturile sale, oricît de păcătoasă şi mişelă ar fi, dacă o alege.

Şi iată că încrederea lui e contagioasă!

Isteţ, înţelept şi sfătos, Dumitru e însăşi ortodoxia şi însuşi românis­mul. Dar am greşi fundamental dacă am crede că din O fotografie rezultă vreun exclusivism geografic. Dumitru nu numai că mărturiseşte pe Dumnezeu dar îl şi revelă pe Dugay-Martin sieşi. Ii dovedeşte deznădăjduitul D.M. că nu e pierdut şi că nu trebuie să-l renege pe Dumnezeu pentru că – deşi el, Dugay-Martin, n-o ştie – Dumnezeu e cu el, îi dă puteri, îl vrea.

O fotografie, aşadar, nu înseamnă numai Cu noi este Dumnezeu ci şi, întru totul deopotrivă, şi cu voi este Dumnezeu. Atîta doar că -deocamdată cel puţin – n-o ştiţi, nu vă vine a crede.

Nicolae Steinhardt, Jurnalul Fericirii – fragment

« La Passion selon saint Matthieu » par Mgr Hilarion (Alfeyev)

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.


Le 6 avril dernier, la chaîne de télévision russe Kultura a diffusé la représentation de l’œuvre musicale « La Passion selon saint Matthieu » composée par Mgr Hilarion (Alfeyev).

UNE PASSION RUSSE OECUMENIQUE DU 21e SIECLE

Mgr Hilarion Alfeyev a composé en 2007 une oeuvre qui fera date dans l’histoire de la musique du 21ème siècle: une Passion selon Saint Matthieu, pour choeur, solistes et orchestre à corde, exemplaire à de nombreux titres: il s’agit d’un chef-d’oeuvre artistique. Elle est aussi un pont jeté entre l’Orient et l’Occident, une oeuvre oecuménique tant sur le plan musical que confessionnel. Elle puise en effet son inspiration musicale chez celui qui reste le modèle inégalé de la Passion: J.-S. Bach, dans la filiation duquel Alfeyev se place consciemment, ainsi que chez ses successeurs jusqu’au 20ème siècle, et dans la musique traditionnelle russe, non seulement l’univers liturgique de ces deux derniers siècles, mais aussi dans l’âme de la Russie, l’antique chant znamenny, équivalent slavon de notre chant grégorien, et les mélodies populaires russes. Cette fusion de styles si nombreux est réalisée de manière magistrale et très personnelle, aboutissant à une étonnante unité. Elle suscite un ouvrage à la fois original et de tradition. L’oecuménisme s’exprime aussi par le fait que la forme liturgique employée est occidentale, la passion luthérienne – elle même inspirée d’un modèle catholique – alors que les textes glosant le récit évangélique sont pris, eux, dans le trésor de la liturgie orientale pour la Semaine Sainte, qui unit la Croix et la Résurrection. Les chants sont en slavon. Mgr Hilarion est aussi privat-docent de l’Université de Fribourg. C’est selon son voeu que nous montons cette oeuvre en 1ère suisse avec cette Univesité.

OPERA INTEGRALA IN FORMAT MP3 SE POATE DESCARCA DE AICI

RoBible 3.1 – pentru studierea Bibliei cu Modul Biblic NTR!!!

robiblentr2

RoBible 3.1 – pentru studierea Bibliei
Aceasta versiune vine cu urmatoarele noutati:

– a fost creat modulul biblic NTR (Noua Traducere in limba Romana) care trebuie instalat separat, nefiind inclus in pachetul de instalare RoBible;
– au fost adaugate noi caracteristici specifice Bibliei NTR: paragrafe/alineate, titluri la pasaje, note de subsol, s.a.;
– in pagina de informatii ale traducerilor biblice a fost adaugata prefata editiei tiparite dar si alte detalii legate de copyright, mesaje promotionale etc.;
– a mai fost introdusa inca o optiune de formatare a textului copiat in Clipboard: „Pastrare culori”;
– diverse alte corectii si imbunatatiri care sa usureze utilizarea programului.

http://biblia.pentruviata.ro/robible.php

Modul biblic NTR – pentru RoBible 3.1
Acesta contine texul biblic complet, inclusiv titlurile de paragraf, notele de subsol si formatarea texului. Modulul trebuie descarcat si instalat separat de RoBible. Obtinerea fisierului se face printr-o simpla inregistrare din pagina:

http://biblia.pentruviata.ro/ntr.php

FELICITARI SI MULTE MULTUMIRI TRUDITORILOR!

De ce nu pot coexista “casatoriile” homosexuale si libertatea religioasa – de Chuck Colson

Anti_Gay_and_Lesbian_movements_sign

Pe măsură ce tot mai multe state legiferează “căsătoriile” între homosexuali, tradiţionaliştii avertizează că libertatea religioasă este în pericol. De cealaltă parte, “liberalii” îi acuză că nu fac altceva decât să nască alarme false. Cine spune adevărul?

Am să vă relatez câteva cazuri, preluate din ştirile de la radio. Concluzia o trageţi dumneavoastră.

Două femei au decis să-şi organizeze ceremonia de uniune civilă într-o sală deţinută de o asociaţie religioasă metodistă. Asociaţia le-a spus celor două femei că nu se pot “căsători” într-o clădire folosită în scopuri religioase. Pastorul le-a spus că este vorba de un principiu teologic – căsătoria nu poate exista decât între un bărbat şi o femeie.

Femeile au înaintat o plângere de discriminare la Divizia din New Jersey pentru Drepturile Omului. Metodiştii au arătat că Primul Amendament la Constituţia SUA le protejează dreptul de a-şi exercita credinţa fără a fi pedepsiţi de guvern. Însă New Jersey tocmai asta a făcut. Le-a anulat scutirea de impozite de care beneficiază bisericile din SUA – o mutare care îi costă 20.000 de dolari.
Avem apoi cazul unor medici creştini care au refuzat să realizeze o fertilizare in vitro pentru o femeie aflată într-o relaţie lesbiană. Doctorii le-au direcţionat către alţi doctori, dispuşi să acorde acel tratament. Nu a fost însă destul. Femeia i-a dat în judecată. Curtea Supremă din California i-a dat dreptate femei, arătând că credinţa religioasă a medicilor nu le dă dreptul de a refuza să acorde acel tratament controversat.

În Massachusetts, autorităţile au informat asociaţia Catholic Charities că trebuie să accepte să încredinţeze copii spre adopţie şi perechilor de homosexuali, în caz contrar fiind nevoite să-şi închidă porţile. Asociaţia a luat decizia corectă – şi-au închis porţile.

În Mississippi, un psiholog a fost dat în judecată pentru că a refuzat să acorde terapie unei femei care voia să-şi îmbunătăţească o relaţie lesbiană. Angajatorul l-a concediat pe psiholog – decizie validată şi de Curtea de Apel.

În New York, Colegiul de Medicină Albert Einstein de la Universitatea Yeshiva a refuzat, în conformitate cu regulile acestei instituţii evreieşti, să permită perechilor homosexuale să locuiască împreună în camerele pentru studenţii căsătoriţi. În 2001 însă, Curtea Supremă din New York i-a forţat însă să accepte acest lucru, deşi New York nu legiferase “căsătoriile” homosexuale.

În Albuquerque, o pereche de homosexuali i-au solicitat unui fotograf creştin să filmeze ceremonia lor de uniune civilă şi l-au dat în judecată pe fotograf când acesta a refuzat.

O agenţie online de adopţii a fost forţată să-şi înceteze activitatea în California atunci când o pereche de homosexuali au înaintat o reclamaţie pentru că agenţia a refuzat să-i servească, din motive religioase.

Este destul? În mod clar, “căsătoriile” homosexuale nu pot coexista alături de libertatea religioasă, pentru că activiştii homosexuali nu permit aceasta. Aşa cum afirma expertul pe probleme de căsătorie Maggie Gallagher, susţinătorii “căsătoriilor” între homosexuali declară că orice credinţă religioasă este “în sine o formă de bigotism”.

Ce se poate face? Dacă nu luăm atitudine astăzi, mâine vom fi vânaţi la serviciu, la şcoală şi chiar în biserici, asemenea celor din cazurile de mai sus, de cei ce vor să ne forţeze să acceptăm ca normale faptele lor, pe care Dumnezeu le numeşte rele.

Sursa: www.christianpost.com – traducere si adaptare www.homosexualitate.ro

“Familia sub asediu” – impreuna cu prof.univ.dr. Paul Negrut

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

O excelenta emisiune a Sperantei TV despre familie, rolul de barbat si cel de femeie, iubire si autoritate.

Invitatul  – prof.univ.dr. Paul Negrut, Rector – Universitatea „Emanuel” Oradea – este un duhovnic cat se poate de nimerit pentru un asemenea subiect. Abordarea biblica, de bun simt, si totodata pragmatica face din emisiune una de exceptie care ar merita rulata in toate bisericile.

Dr Negrut pune degetul pe rani, cu tact insa, si ofera solutii de vindecare a lor.

Recomand cat se poate de calduros emisiunea.

%d blogeri au apreciat asta: