Bataia pe VIP-uri : C. S. Lewis – catolic ! Ba nu: ortodox!

Recent am descoperit fenomenul asumarii VIP-urilor de catre partidele religioase . Datorita faimei , unii au incercat sa-l scoata pe Richard Wurmbrand nici mai mult nici mai putin decat convertit in pragul mortii la… ortodoxie. Si asta desi fiul sau neaga vehement o asa traznaie.

Pe Nicolae Steinhardt ar vrea unii sa-l dovedeasca cripto-catolic.

Pe C S Lewis se da mare batalie. Unii il declara mult mai catolic decat protestant, iar altii nici mai mult nici mai putin decat …ortodox.

C S Lewis – „catolic”:

Eşti unul dintre criticii literari care au studiat în profunzime operele lui C.S. Lewis. Care este concluzia ta despre credinţa lui Lewis? Este el un scriitor catolic sau unul protestant (calvinist), după cum au încercat să demonstreze exegeţi ca Daniel Callam?

Am studiat această problemă consistentă în cartea mea C.S. Lewis & the Catholic Church. Spre sfârşitul vieţii sale, şi, într-adevăr, într-o mare parte a vieţii sale creştine, Lewis a îmbrăţişat o perspectivă sacramentală care era predominant catolică şi opusă calvinismului. De exemplu, el frecventa în mod regulat echivalentul anglican al sacramentului pocăinţei, adică Spovedania. El credea în preoţia sacramentală într-un mod profund catolic, fiind convins că preotul care stă în faţa altarului pe durata Sfintei Liturghii slujeşte in Persona Christi. Pentru aceste raţiuni el s-a opus ordinării femeilor pe care a atacat-o vehement în eseul său On Priestesses in the Church. De asemenea credea în purgatoriu, lucru evident în cărţi ale sale precum The Great Divorce şi statuat în mod special în ultima sa operă, Letters to Malcolm. Cu puţin timp înainte de muri i-a scris unei prietene, Sora Penelopa, că se aşteaptă să meargă în Purgatoriu după ce va înceta din viaţă. Într-un cuvânt, şi lăsând deoparte orice alte probleme care ar fi împiedicat primirea lui Lewis în Biserica Catolică, el a fost cu mult mai aproape de poziţia catolică decât faţă de cea calvinistă. Opoziţia sa faţă de calvinism a fost satirizată explicit de el însuşi cu referire la Puritania în The Pilgrim’s Regress.

SURSA: Critica literară fără prejudecăţi Joseph Pearce [1] în di@log cu Robert Lazu [2]

Publicat in „Adevarul literar si artistic” numerele 763/2005, p.12 si 764/2005 p.14.
http://www.adevarulonline.ro/literar/2005-04-12-12.pdf
http://www.adevarulonline.ro/literar/2005-04-19-14.pdf

dar si in limba engleza
www.ignatiusinsight.com/features2005/jpearce_intvw_may05.asp

Dar nu doar catolicii l-ar vrea pe Lewis in tabara lor! Si ortodocsii il vad … ortodox:

Un ortodox necunoscut?

C.S. Lewis a fost un autor foarte iubit de mulţi ortodocşi creştini care se întreabă adesea dacă nu cumva C.S. Lewis era în ascuns ortodox. Viziunea lui teologică despre pocăinţă şi soteriologia pe care o profesa, precum şi modul în care înţelege raiul şi iadul sunt foarte asemănătoare cu cele ortodoxe, distingându-se atât de poziţiile romano-catolice cât şi protestante cu privire la aceste chestiuni. Lewis a rămas în Biserica Angliei întreaga sa viaţă; dar nu putem uita că în acea vreme Biserica Ortodoxă şi cea Anglicană purtau un dialog teologic intens, sperând la unirea între cele două Biserici. Abia târziu în anii ’60 ortodocşii au renunţat la speranţa unei uniri, atunci când a devenit evident că teologia prevalentă în Biserica Angliei avea să devină cea liberală, în detrimentul ortodoxiei.
Credem că Lewis poate fi descris ca un „Ortodox anonim”, căci deşi a aderat la Biserica Anglicană, simpatiile lui teologice erau mai degrabă ortodoxe. Cea mai profundă analiză a relaţiei lui Lewis cu Ortodoxia a fost făcută de P.S. Kallistos Ware, episcop de Diokleia, care predă şi el la Oxford. Într-un articol publicat în revista Sobornost (o revistă ecumenică anglican-ortodoxă) intitulat: „C.S. Lewis: an ‘Anonymous Orthodox’?”, explorează această ipoteză fascinantă. Relatează cu smerenie că Lewis avea tendinţa să ” ne idealizeze pe noi ortodocşii” şi afirmă: „deşi contactele personale ale lui C.S. Lewis cu Biserica Ortodoxă nu au fost multe, gândirea sa este adesea într-un acord profund cu poziţia ortodoxă.”
Deşi nu poate fi considerat un autor ortodox, simpatia lui durabilă pentru Ortodoxie trebuie luată în considerare. După cum îşi amintea unul din biografii săi (în C.S. Lewis and His Times, de George Sayer), după o vacanţă petrecută împreună cu soţia în Grecia, Lewis i-ar fi spus că dintre toate liturghiile la care asistase, prefera Liturghia ortodoxă tuturor celor la care asistase în Occident, fie ele catolice sau protestante. A continuat spunându-i că dintre toţi preoţii şi monhii pe care îi cunoscuse, cei pe care îi întâlnise în timpul sejurului său în Grecia erau oamenii cei mai sfinţi, cei mai duhovniceşti. C.S. Lewis vorbea de un anumit aspect, de un anumit duh. Putem deci vorbi de o anumită simpatie a lui Lewis pentru Ortodoxie, deşi el a rămas toată viaţa în Biserica Anglicană.

Este extraordinara „maleabilitatea” si „flexibilitatea dogmatica” cand poti „boteza” un VIP cu care ulterior sa te poti fali… 😀

Azi in istoria crestinismului: „debutul oficial” al Marii Schisme Est-Vest

Pe 16 iulie 1054 trei legati papali azvarl pe altarul marii biserici Sfanta Sofia din Constantinopol bula papala de excomunicare a Rasaritului crestin.  Acest act avea sa fie debutul oficial al rupturii Est-Vest in crestinatate dupa un mileniu de istorie crestina.

Dupa ruptura dintre greci si orientali – post Calcedon, cca 500 d Hr – o a doua ruptura apare la doar jumatate de mileniu : greci vs latino-germanici. Peste alte 5 secole , Occidentul crestin insusi avea sa fie sfasiat intre latino-germanici si anglo-germanici. Trei mari schisme la intervale de 5 secole. Anul 2000 – timpul celei de-a patra schisme, daca s-ar fi pastrat „ritmul” – gaseste crestinatatea mult mai puverizata decat in primul mileniu si jumatate. In ultimii 500 de ani schismele n-au „asteptat” jumatati de mileniu pentru a se produce, ci adesea nici jumatati de veac. Astazi tabloul crestinatatii este unul de o incredibila fragmentare.

Spunea cineva: soldatii romani nu si-au permis sa sfasie haina lui Christos, cea dintr-o singura bucata. „Urmasii” lui Christos au sfasiat insa mult mai mult decat camasa/haina Lui : i-au sfasiat insusi Trupul (mistic) – Biserica.

Incotro se indreapta crestinatatea? De sfasiat Trupul lui Hristos au facut-o. De sfasiat unii pe altii n-au ramas restanti. Cine urmeaza…?

%d blogeri au apreciat asta: