Intre „Ion”(Wesley) metodistul si Nicolae (Steinhardt) ortodoxul


NS JW

De ce „Ion” metodistul? Pentru ca Wesley este protestantul echilibrat prin excelenta. Departe de obsesiile lui Luther, strain de excentricitatile lui Calvin, neatins de radicalismele anabaptiste, Wesley este protestant sadea, insa unul moderat,echilibrat, un demn reprezentant al virtutii supreme a „dreptei socotinte” elogiata de Nicolae. Wesley nu se sfieste sa pastreze mostenirea crestinismului antic, patristica, crezurile, istoria Bisericii, desi respinge anomaliile acestei istorii si e liber de pretentiile traditiei crestine pe nedrept numite astfel.

De ce Nicolae ortodoxitul? Pentru ca este ortodoxul cuminte si nastrusnic, neinjugat la fanatisme de Ferapont, intelectual „de rasa” si totusi credincios „sadea”. Nicolae, jidanul, a cunoscut botezul focului crestin in iadul rosu ateu, chiar acolo, in „pustiu parjolit”, el  a dat nas cu (si nu s-a mai dezlipit de)  Apa Vietii ,cu fericirea nebuna de a fi urmas la Rastignitului. Nicolae nu se sfieste sa-l citeze pe Barth, sa-l admire pe Bach , sa-i aprecieze pe sfintii catolici. Nicolae nu e ingust la minte ci onest in a  recunoaste valoarea chiar si la „ereticii” catolici sau protestanti, ba chiar si in afara „granitelor” recunoscute ale crestinismului.

Cei doi, Ion metodistul si Nicolae ortodoxul, reprezinta ,probabil, cele doua „borne” de siguranta intre care ai sanse de „navigare” crestina sigura. Ca sunt „borne” bune o arata testele la care au fost supusi: ambii au suferit pentru credinta, ambii au avut o devotiune fierbinte fata de Domnul, amandoi au lasat in urma modele de fidelitate demne de urmat.

Din nefericire, actualmente ambii sunt exceptii in chiar traditiile pe care le-au reprezentat: Ion a fost demult „depasit” de urmasii lui in emanciparea si acomodarea la lumea asta, Nicolae a fost si ramane „suspect” in sanul ortodoxiei datorita marii lui flexibilitati… ecumenice. De fapt amandoi au fost oameni ai eclectismului, fara ca asta sa insemne abandonarea identitatii lor de fond. Insa amandoi au avut curajul sa culeaga ce e bun si de la „adversari”, cat timp „polenul” lor „heterodox/strain” putea fi ulterior transformat in „mierea” cea mai pura.

Ion si Nicolae – la secole distanta intre ei, si la extremitatile Europei – sunt doua modele de crestinism nebigot, de credinta deschisa spre celalalt fara a se trada pe sine. Un preot anglican „prea” pietist si un calugar ortodox „prea” ecumenic – doua cai , diferite totusi, si – paradoxal – acelasi spirit.

Despre Liviu
Crestin, absolvent al unei facultati de teologie (protestanta). Pasionat de Biblie, carte buna, muzica buna, film bun,alte bunatati... si teologie comparata si istoria Bisericii. De orientare teologica Wesley-ana, simpatizant al paleo-ortodoxiei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: