Vorbe grele

Scripturile si viata ne arata cat de „nedrept” de greu cantaresc  uneori cuvintele. Uneori in bine, dar cel mai adesea in rau. Uneori parca iti vine sa te revolti: chiar asa/atat pentru…o vorba?

Moise rabda zi de zi , an dupa an, 40 de ani un popor de sclavi mereu pus pe razmelite si gasit tapi ispasitori in Moise si Aron. Ba chiar si Aron se rascoala impotriva lui Moise. Si dupa atata amar de ani de pelin, dupa ce Moise isi pune pielea la bataie numa sa-i scape pe pacatosi de ceea ce meritau pe drept, Moise scapa o vorba. Si pentru acea vorba, doar o vorba, Dumnezeu se arata neinduplecat : Moise nu va vedea  tara binecuvantata decat de departe , fara sa paseasca in ea. Dupa atatia ani de truda , pentru o vorba, Dumnezeu nici nu vrea sa auda indiferent cata cainta ar fi aratat Moise:

„12. Dar Domnul le-a spus lui Moise şi Aaron: „Pentru că nu v-aţi încrezut în Mine ca să arătaţi sfinţenia Mea înaintea ochilor israeliţilor, nu voi veţi duce această adunare în ţara pe care i-o dau.” ”(Nu. 20:12, NTR)

David „isi da in petec” cand cu petrecerea chivotului si aducerea lui in Ierusalim. Pe Mical, sotia lui, n-o rabda limba sa-i arunce in fata o ironie usturatoare sotului ei. Si Mical va ramane o simpla colega de apartament cu sotul ei. Caci de mangaierea unui copil de la David si-a luat pe veci adio. Pentru o vorba, doar o vorba. Cat va fi suferit pentru ca nu si-a muscat limba in loc sa si-o suiere inveninand sufletul omului caruia ii promisese ca-l va face fericit. Cat de amar si cumplit suna sentinta de care Mical a avut parte:

Mihal, fiica lui Saul, n-a mai avut copii până în ziua morţii ei. ( 2 Samuel TM/Regi LXX 6:23)

O vorba. Cica vorba zboara. Da de unde. Uneori o vorba e atat de grea, incat trage in fundul marii si pe cel mai teribil Samson. O vorba „usoara” poate fi mai grea decat o piatra de moara.

Parca nu-i drept. Si totusi este. Doar cu o vorba voiau sa-l prinda fariseii in cursa pe Domnul. Le era de ajuns… Pentru o vorba: „Da sunt” se ajunge pe Cruce.

O vorba spusa unde, cand, cum, cui nu trebuie si poate insemna pieirea ta, a familiei sau poporului tau. Chiar pentru mai putin de o vorba, pentru un gest sau lipsa lui, pentru o privire, pentru o spranceana „tradatoare” sau pentru un zambet ne-bun, un Mardoheu sau Daniel sau Ezra puteau plati cu viata.

Aparentele sunt inselatoare – zice o vorba. O vorba poate parea usoara ca fulgul luat de vant. O vorba insa poate fi  mult mai grea decat o stanca. O vorba… doar o vorba.

Si ca este drept asa, o dovedeste faptul ca o vorba buna poate cantari la fel de mult, cu sens pozitiv insa. Pentru o vorba Dumnezeu ii exorcizeaza copila unei femei amarate

29. Atunci Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiica ta.”
(Mc. 7:29, VDCC)

Tot pentru o vorba, talharului (po)cait i se promite dumnezeieste nici mai mult nici mai putin decat viata vesnica.

L-a mângâiat anume pe Răstignitul nevinovat cu o vorbă bună!

Da, sintagma aceasta simplă, bătrânească, locuţiunea aceasta sumară specifică graiului ţărănesc ancestral constituie explicaţia cea mai plauzibilă a făgăduinţei facute de Domnul, a plinătăţii, imediatităţii şi urgenţei ei.

O vorbă bună şi a fost deajuns!

Ca un balsam tămăduitor, ca leac absolut, un orvietan, un miracol.

Acele câteva cuvinte de respect, de afecţiune, de luare de apărare, de încredere, de compătimire au schimbat dintr-o dată totul şi au prefăcut sinistrul maidan, imunda Golgotă, spaţiul otrăvit, de nedreptate, cruzime şi răzbunare, în colţ de omenie, în anticameră de paradis.

A se citi AICI intreaga predica superba a parintelui Steinhardt.

„Icoana” căsătoriei

În filme şi reviste „icoana” căsătoriei o constituie întotdeauna un cuplu tânăr. Însă, odată, în lumina şi căldura unei după-amieze de toamnă, autorul rândurilor de fată a văzut pe o bancă dintr-o piaţă publică doi soti, bătrâni şi săraci. Stăteau mână în mână, tăcuţi, bucurându-se în lumina blândă, de ultima căldură a anotimpului. Tăcuţi, căci toate cuvintele fuseseră spuse, pasiunea stinsă, furtunile se liniştiseră. Întreaga lor viată trecută era, totuşi, în întregime prezentă în această tăcere, în această lumină, în această căldură, în această paşnică împletire a mâinilor. Prezentă – şi gata pentru eternitate, gata pentru bucurie. Pentru mine, aceasta este imaginea căsătoriei, a frumuseţii ei cereşti.

Alexander Schmemann, Taina iubirii – preluat de AICI.

%d blogeri au apreciat asta: