Sfârşitul anului

din „O colecţie de rugăciuni şi devoţiuni puritane”

Revista INTER – ONLINE!

Institutul Român de Studii Inter-ortodoxe, Inter-confesionale şi Inter-religioase (INTER) a avut fericita initiativa de a posta in format pdf online numarul I, 1-2 (2007). Nu putem decat sa le multumim si sa speram ca vor face la fel si pe viitor.

CUPRINS:

ARGUMENTUM

FRAGMENTARIUM

CĂTĂLIN BUCIUMEANU, Biserica în societate. O provocare şi o misiune
RĂZVAN BUCUROIU, No news? Good news!
IULIAN CAPSALI, Atenţie! Între Marx şi noi cad pietre!
FLORIN FRUNZĂ, Abel şi Cain sau despre odihnă şi neodihnă
ROBERT LAZU, E posibil dialogul?
LAZĂR MARIUS, LUC BĂRBULESCO, Scandalul caricaturilor
VLAD MUREŞAN, „Biserica” postmodernă versus Biserica eternă
COSTION NICOLESCU, O mitropolie, două mitropolii…
OVIDIU PECICAN, Intelighenţia şi problema minorităţilor
REMUS RĂDULESCU, Dreptul ipocrit de a-L caricaturiza pe Dumnezeu
ALIN TAT, Confesiunea cuvintelor
MARIUS VASILEANU, A te ruga cu mintea în inima turmei
FOCUS

MISIUNEA BISERICII. ACTUALITATEA UNUI IMPERATIV /
THE MISSION OF THE CHURCH. AN URGENT COMMITMENT

COORDONATELE LUMESTI ALE MISIUNII BISERICII /
THE WORLDLY DIMENSION OF THE CHURCH.
IOAN I. ICĂ JR, Perspective comparate asupra reformei Bisericii în Europa secolului XX
FLORIN FRUNZĂ, Misiunea Bisericii şi instituţiile Statului
RADU CARP, Strategia Lisabona între solidaritatea socială si actorii religioşi

MISIUNEA INTERNĀ A BISERICII /
THE MISSION OF THE CHURCH WITHIN THE CHURCH
DANIEL BENGA, Misiunea Bisericii – “liturghia” după Sfânta Liturghie
CONSTANTIN JINGA, Valenţele primare ale Sfintei Scripturi, astăzi
CONSTANTIN PREDA, Condiţia ucenicului şi exigenţele misiunii. O lectură lucanică
RADU PREDA, Rolul catehetic al laicilor în Biserică. Paradigmă istorică şi provocare profetică
JEAN NICOLAE, Cuvânt misionar pentru o altfel de cateheză
CONSTANTIN NECULA, Catehizarea adulţilor. O necesitate pastorală
RADU MUREŞAN, Misiunea misiologiei. Câteva consideraţii despre misiunea ortodoxă actuală
TEOFIL TIA, Criza Pastoralei ca disciplină teologică

MISIUNEA ŞI STRUCTURILE ECLEZIALE /
MISSION AND THE ECCLESIAL STRUCTURES
PICU OCOLEANU, Dimensiunea diaconală a rânduielii ecleziale. Pentru rearticularea teologică a misiunii Bisericii
PAUL BRUSANOWSKI, Structura constituţională a Bisericii Ortodoxe Române. Repere istorice
PAUL BRUSANOWSKI, Actualitatea Statutului Organic din Ardeal
DOCUMENTA: Statutul Organic al Bisericii greco-orientale române din Ungaria şi Transilvania
GEORGE ENACHE, Problema autonomiei în dezbaterile parlamentare din 1925, privitoare la Legea pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Române
DOCUMENTA: Arhim. Dionisie I. Udişteanu, Ogor înţelenit. Întărirea Bisericii Ortodoxe Române (sugestii la modificarea Legii din 1925)
CONSTANTIN MIHAI, Relaţiile dintre intelectualitatea interbelică şi Biserică. Problema pascală (1928‑1929)
IONUŢ CORDUNEANU, Statutul Bisericii Ortodoxe Române comentat şi adnotat (I)
DOCUMENTA: Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române
PAUL M. POPOVICI, Alegerea laicilor în forurile bisericeşti
STUDIA VARIA

FLORIN-CĂTĂLIN GHIŢ, Agape vs. Eros or the Fragility of a Simplification. New Challenges and Older Ones
DIETMAR W. WINKLER, Vatican II and Ecumenism after Forty Years: Whence Have We Come – Where Are We Going?
DRAGOŞ MÂRŞANU, The Bible as a Multicultural Phenomenon: Saul’s Conversion on the Way of Damascus
GRIGORIOS PAPATHOMAS, Solidarity and Justice in the Baltic Countries
MICHAELA PUZICHA, Werte der Benediktusregel für Europa
MIHAI SĂSĂUJAN, Discursul istoric şi reconcilierea inter‑confesională
ANNALES

IULIAN NISTEA, La 9ème Assemblée du Conseil œcuménique des Églises marque‑t‑elle le début d’une nouvelle ère de l’œcuménisme ? Un point de vue orthodoxe
IONUŢ-ALEXANDRU TUDORIE, A IX‑a Adunare Generală a Consiliului Mondial al Bisericilor (Porto Alegre – Brazilia, 14‑23 februarie 2006)
DOCUMENTA: Chemaţi să fim Biserica Una. O invitaţie adresată Bisericilor pentru a‑şi reînnoi angajamentul în vederea unităţii şi pentru a aprofunda dialogul (traducere de IONUŢ-ALEXANDRU TUDORIE)
RECENSIONES

JEAN NICOLAE, Ion Bria, Al doilea Botez. Itinerariul unei credinţe şi teologii de deschidere. (Autobiografie), Ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2005, 380 p.
ALIN TAT, Michelina Tenace, Creştinismul bizantin. Istorie, teologie, tradiţii monastice, Ed. Cartier, Bucureşti, 2005, traducere de Al. Cistelecan, prefaţă de Cardinal Tomáš Špidlík
PAUL BRUSANOWSKI, Johann Schneider, Der Hermannstädter Metropolit Andrei von Saguna. Reform und Erneuerung der orthodoxen Kirche in Siebenbürgen und Ungarn nach 1848 (= Studia Transylvanica 32), Böhlau Verlag, Köln/Weimar/Wien, 2005, XIII + 258 p.
CĂTĂLIN PĂLIMARU, George Enache, Ortodoxie şi putere politică în România contemporană, Ed. Nemira, Bucureşti, 2005
JEAN NICOLAE, Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Clujului, Cartea deschisă a Împărăţiei, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2005, 265 p.
JEAN NICOLAE, Pr. Florin Botezan, Sfânta Liturghie – cateheză desăvârşită, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2005
JEAN NICOLAE, Pr. Vasile Gavrilă, Cununia – viaţă întru Împărăţie, Fundaţia Tradiţia Românească, Bucureşti, 2005, 454 p.
IONUŢ BILIUŢĂ, Sabino Chialà & Lisa Cremonaschi (ed.), Simeone il Nuovo Teologo e il monachesimo a Constantinopoli. Atti del X Convegno ecumenico internazionale di spiritualita ortodossa sezione bizantinà Bose (15‑17 settembre 2002), Edizoni Quiqajon/Comunità di B
IONUŢ BILIUŢĂ, André Scrima, Il padre spirituale, introduction and translation into Italian by Adalberto Mainardi, Edizioni Quiqajon/Comunità di Bose, 2001, 123 p.
IONUŢ BILIUŢĂ, Sfântul Grigorie Palama, Fecioara Maria şi Petru Athonitul – prototipuri ale vieţii isihaste şi celelalte scrieri duhovniceşti, Scrieri II, colecţia Filocalica, Editura Deisis, Sibiu, 2005, 456 p.
OCTAVIAN GORDON, Three approaches of the ancient Christian literature
PICU OCOLEANU, Bernd Wannenwetsch, Political Worship. Ethics for Christian Citizens, Oxford University Press (Oxford Studies in Theological Ethics), 2004, 402 p.
PICU OCOLEANU, Hans G. Ulrich, Wie Geschöpfe leben. Konturen evangelischer Ethik, Lit Verlag, Münster 2005 (EThD, Bd. 2), 747p.
ŞTEFAN ILOAIE, H. Tristram Engelhardt jr, Fundamentele bioeticii creştine. Perspectiva ortodoxă, Prezentare de Sebastian Moldovan, trad. de M. Neamţu, C. Login, I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2005, 507 p.
IONUŢ CORDUNEANU, Silvio Ferarri şi W. Cole Durham jr (ed.), Elizabeth A. Sewell (ed. asociat), Law and Religion in Post‑Communist Europe, Ed. Peeters, Leuven – Paris – Dudley, MA, 2003, 427 p.
RADU CARP, Gerhard Robbers (ed.), State and Church in the European Union, 2nd edition, Nomos, Baden – Baden, 2005, 589 p.
FLORIN FODORUŢ, Dante Gemmiti, La Donna nella Chiesa. Donne e Ministeri nella Chiesa dell’Oriente Cristiano, Cassoria (NA), Simone, 2004
ALIN TAT, André Scrima, Duhul Sfânt şi unitatea Bisericii. “Jurnal” de Conciliu (cuvânt înainte de Olivier Clément, prefaţă de H.‑R. Patapievici, volum îngrijit de Bogdan Tătaru‑Cazaban, texte traduse de Măriuca Alexandrescu, Da
AUCTORES

Catehismul Bisericii Catolice si Catehismul de la Baltimore ONLINE

Un site care arata bine. Desi putem sa nu impartasim viziunea catolicismului papal asupra crestinismului, informatia de la sursa nu strica niciodata…

Catehismul Ortodox poate fi consultat si el ONLINE.

Impactul si importanta Septuagintei(LXX) in biserica crestina apostolica – 2 mini-studii de caz

Cazul 1 – LXX in misiunea/evanghelizarea Bisericii

Faptele apostolilor cap. 8 – pericopa „Filip si demnitarul etiopian”.

„32. Pasajul din Scriptură pe care-l citea era acesta:

„Ca o oaie care este dusă la tăiere şi ca un miel care tace înaintea celui ce-l tunde, tot aşa nici El nu Şi-a deschis gura.
33. În smerenia Lui, dreptatea I-a fost negată. Cine va putea vorbi despre generaţia Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pământ!”

34. Eunucul l-a întrebat pe Filip: – Spune-mi, te rog, despre cine spune profetul aceste lucruri? Despre sine sau despre altcineva?
35. Atunci Filip a luat cuvântul şi, începând de la Scriptura aceasta, i-a vestit Evanghelia despre Isus.”
(Faptele apostolilor 8:32-35, NTR)

O nota de subsol a NTR, foarte fugara si lapidara spune:

h v.33 Vezi LXX, Is. 53:7-8

Ceva mai generos se dovedeste un comentariu bun:

“In his humiliation he was deprived of justice.” This is the Septuagint wording of Isaiah 53:8, but in the Old Testament the reading differs: “By oppression and judgment he was taken away.”
This wording prophetically points to the unjust trial and subsequent death of Jesus. We lack any and all indication why the Greek translation diverges from the Hebrew text. However, the Septuagint in this verse blends in smoothly with the preceding passage, where the reading refers to a silent lamb. Here is a picture of humility, and translators use this very word in the text.

Kistemaker, S. J., & Hendriksen, W. (1953-2001). Vol. 17: New Testament commentary : Exposition of the Acts of the Apostles. Accompanying biblical text is author’s translation. New Testament Commentary (316). Grand Rapids: Baker Book House.

Este interesant cum etiopianul are in maini spre lectio divina textul grec al LXX , „intamplator” acesta fiind si cel mai nimerit pentru o talmacire mesianica atat de convingatoare incat botezul sa vina fara nici o amanare.

Cazul 2 : LXX in dispute doctrinale si in reglementarile canonice ulterioare

Faptele Apostolilor cap. 15 – Sinodul apostolic de la Ierusalim – intre farisei si neamuri

„15. Şi cu acest lucru sunt de acord cuvintele profeţilor, aşa cum este scris:
16. «După aceea, Mă voi întoarce şi voi ridica cortul căzut al lui David. Îi voi ridica ruinele şi-l voi reclădi,
17. ca astfel rămăşiţa de oameni să-L caute pe Domnul, precum şi toate neamurile peste care este chemat Numele Meu, zice Domnul, Cel Care face aceste lucruri”

18. şi Căruia Îi sunt cunoscute din veşnicie.»

19. De aceea, eu sunt de părere să nu le pricinuim greutăţi acelora dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu,
20. ci să le scriem să se ferească de lucrurile pângărite de idoli, de adulter, de animale sugrumate şi de sânge.
21. Căci încă din generaţiile din vechime Moise are în fiecare cetate oameni care-l proclamă în sinagogi, el fiind citit în fiecare Sabat.” ”

(Faptele apostolilor 15:15-21, NTR)

NOTA :

c v.17 Vezi Amos 9:11-12 şi nota; este interesant că Iacov foloseşte în acest context textul LXX

Mergand in Amos in traducerea NTR citim:

„ca astfel să ia în stăpânire rămăşiţa Edomului, precum şi toate neamurile peste care este chemat Numele Meu”, zice Domnul, Cel Care face aceste lucruri. ”
(Amos 9:12, NTR)

NOTA:
g v.12 TM; LXX: ca astfel rămăşiţa oamenilor să-l caute pe Domnul, / precum şi toate neamurile peste care este chemat Numele Meu

Este interesant de observat ca presedintele Sinodului, Iacov – adesea „banuit” ca iudaizant – citeaza NU din versiunea ebraica a cartii lui Amos – care vorbeste de „ramasita Edomului” – ci prefera citarea din LXX – „rămăşiţa oamenilor” –  mai favorabila inlesnirii „impunerii” partidei Pavel-Barnaba-neamuri in balanta puterii din Biserica.

Putem lesne observa cum in amandoua cazurile LXX joaca un rol important in transarea disputelor: convingerea eunucului despre mesianitatea lui Ieshua si deschiderea Bisericii catre lume fara impunerea iudaismelor fariseice.

Daca Filip lucreaza cu „stofa”/versiunea (greaca a LXX) clientului, „intamplator” mai clara in favoarea mesianitatii,  „presedintele” Iacov – „iudaizantul” – surprinzator, apeleaza la LXX in argumentarea deschiderii Bisericii catre lumea neevreiasca. Desi Edom poate functiona ca o sinecdoca – dupa cum sugereaza nota de subsol a LXX a Poliromului – cert este ca Iacov, desi ar fi putut apela la textul evreiesc – mai „natural”-apropiat pentru evrei, nu o face, preferand textul mai explicit pro-neamuri al LXX (diasporei).

Desi exemplele nu sunt „bombe”, ele au menirea de a ne arata ca apostolii au manuit fineturile diferentelor de text sacru in Spiritul Bun si adesea in „favoarea” LXX – ca (re)prezentand mai bine  credinta crestina vs credinta iudaica.

Concert Sonoro la Catedrala „Sf. Iosif” 01

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Joi, 5 noiembrie 2009, ora 20: Concertul Serenade de la Catedrala „Sf. Iosif” din cadrul Festivalului Internaţional de Muzică de Cameră „Sonoro” 2009. În program: Wolfgang Amadeus Mozart, Cvartet cu flaut în la major KV 298; Ludwig van Beethoven, Serenada pentru flaut, vioară şi violă în re major, op.25; Wolfgang Amadeus Mozart, Cvintet cu două viole în sol minor KV 516.

Michael/Miguel de Molinos – Ghidul Spiritual

Vezi acest document pe Scribd

Autorul: un preot catolic mistic, victima a intrigilor iezuitilor si dat ulterior pe mana Inchizitiei.

Dinu Lipatti – Bach Chorale Prelude BWV 659 (Audio)

Despre disputele teologice – Richard Wurmbrand

094.Necesitatea disputelor teologice

067.Interzicerea disputelor

Din volumul „100 de meditatii din inchisoare”

AUDIO: O contributie la problema epifaniei – de N. Steinhardt

Ce înseamnă Crăciunul pentru mine de C. S. Lewis

Prin Crăciun se înţeleg trei lucruri. Unul este sărbătoarea religioasă. Ea este importantă şi obligatorie pentru creştini; şi, de vreme ce nu prezintă interes pentru nimeni altcineva în afară de creştini, desigur că nu voi adăuga aici nimic despre acest aspect al Crăciunului. Al doilea lucru (avînd legături istorice complexe cu primul, dar nu e cazul să ne ocupăm de ele acum) este serbarea populară, un prilej de veselie şi vizite. Dacă ar fi treaba mea să am un „punct de vedere” asupra acestei chestiuni, aş spune că aprob veselia din toată inima. Dar ce susţin şi mai puternic este ideea ca fiecare să-şi vadă de treburile sale. Nu văd nici un motiv pentru care ar trebui să susţin opinii în legătură cu felul în care oamenii ar trebui să-şi cheltuiască banii în timpul liber petrecut în mijlocul prietenilor. Este foarte probabil ca ei să dorească sfatul meu tot atît de puţin pe cît eu îl vreau pe al lor. Dar cel de-al treilea lucru numit Crăciun priveşte din păcate pe toată lumea.
Mă refer, bineînţeles, la şmecheria comercială. Schimbul de daruri conta foarte puţin în sărbătoarea englezească de odinioară. Dl. Pickwick a dus un peşte la Dingley Dell; pocăitul Scrooge a comandat un curcan pentru funcţionarul său; îndrăgostiţii trimiteau cadouri de dragoste; jucării şi fructe erau dăruite copiilor. Însă ideea că nu doar prietenii între ei, ci toate cunoştinţele trebuie să-şi facă daruri, sau cel puţin să-şi trimită cărţi poştale, este foarte modernă şi ne-a fost impusă de negustori. Nici unul din cazurile descrise pînă aici fac ca această practică să fie condamnabilă. Eu o condamn din următoarele motive.
1. Aduce mai mult chin decît mulţumire. E destul să-ţi petreci Crăciunul cu o familie care se străduieşte din răsputeri să „facă” Crăciunul (în sensul al treilea, cel comercial), ca să înţelegeţi că toată povestea e un coşmar. Cu mult înainte de 25 decembrie toată lumea este epuizată: oamenii sînt epuizaţi fizic în săptămînile de încleştare zilnică în magazinele supraaglomerate şi sînt epuizaţi mintal în urma efortului de a-şi aminti toţi destinatarii importanţi şi de a găsi cadouri potrivite pentru ei. Lumea nu mai e deloc într-o dispoziţie pentru veselie; şi cu atît mai puţin în stare de a lua parte la slujba religioasă. Oamenii arată mai curînd de parcă ar fi fost chinuiţi de o boală grea.
2. În mare parte, acest efort este făcut în silă. Principiul modern este că oricine te poate constrînge să-i dăruieşti un cadou în virtutea faptului că ţi-a trimis el însuşi un cadou din senin. Funcţionează aproape ca un şantaj. Cine nu a auzit de vaietul de disperare, ba chiar de indignare atunci cînd, în ultima clipă, exact în momentul cînd toată lumea spera că bătaia de cap s-a isprăvit pentru încă un an, cadoul nedorit de la domnişoara Trebăluială (de care cu greu ne mai amintim) alunecă nepoftit din cutia de scrisori, iar unul dintre noi trebuie să dea iar fuga la magazinele de groază?
3. Nici unul dintre muritori nu şi-a cumpărat vreodată pentru sine vreunul din lucrurile care se dăruiesc pe post de cadou: fleacuri de prost gust şi lipsite de orice utilitate, „noutăţi” care sînt noi din singurul motiv că nimeni nu a fost vreodată atît de zevzec încît să le considere folositoare pentru sine. Chiar nu sîntem în stare să dăm o mai bună întrebuinţare materialelor, îndemînării omeneşti şi timpului nostru decît să le irosim pe asemenea gunoaie?
4. Bătaia de cap. Fiindcă, pînă la urmă, trebuie să ne facem şi cumpărăturile noastre obişnuite şi necesare, iar escrocheria comercială încurcă programul nostru curent.
Ni se spune că toată această ocupaţie agasantă trebuie să continue fiindcă este bună pentru comerţ. De fapt ea nu este decît un simptom anual al stării alienate care a cuprins această ţară, ba chiar lumea întreagă, în care fiecare individ trăieşte de pe urma efortului de a-i convinge pe alţii să cumpere lucruri. Nu ştiu cum am putea scăpa din asta. Dar trebuie să fie obligaţia mea să cumpăr şi să primesc mormane de nimicuri în fiecare iarnă doar pentru a-i ajuta pe negustori? La o adică, dacă tot n-am încotro, prefer să le dau banii pur şi simplu, fără să cumpăr nimic, şi să consider asta ca pe un act caritabil. Cum adică, să le dau banii pe nimic? Păi da, mai bine pe nimic decît pentru o bătaie de cap.

(Traducere de Gheorghe Fedorovici)

NOTĂ:

Articolul a fost publicat iniţial în revista Twentieth Century (Volume CLXII, December 1957), fiind reluat în culegerile de eseuri Undeceptions şi Christian Reunion.

SURSA

A Christmas Carol (1971, Richard Williams)

Christmas Oratorio, BWV 248: For the 1st Day of Christmas

Sarbatori fericite tuturor! Sa ne fie nasterea Domnului spre bucurie si mantuire!

The Nativity Story

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile. Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile. Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile. Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Colind in Ajun

Colinde – Corul Mira

Acest colind este unul exceptional… Parca vezi inaintea ochilor o tanara tarancuta, saraca lipita pamantului, pana-ntr-atat ca pruncul gol abia nascut este strans la piept printre lacrimi de durere ca lipsesc scutecelele pentru copilasul ei nou-venit pe lume.

Colindul este de o sensibilitate exceptionala, atat cuvintele extrem de simple dar patrunzatoare, cat si interpretarea de catre voci feminine alese.

De citit: Crăciunul în închisorile sistemului ateu totalitar

Timp de Colind

Carol of the drum (Katherine K. Davis) – Juvenes Ecclesiae

Piesa din repertoriul rus – Clopote de seara

Suita de Anul Nou – Juvenes Ecclesiae

Noi in sara de Craciun – Anton Pann

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Colinde – Corul Mira

Colinde cu Hrusca

Crestinii, kosher-ul si craciunul

Articolul de fata se vrea o replica la cel al prof. Florin Laiu. Comentam acolo urmatoarele:

O abordare mai pragmatica ar suna cam asa – exista 3 tipuri de alimentatie:
1. ideala/”the best” – cea edenica – vegetariana ( Facerea/Geneza 1:29);
2. ingaduita/ „cu pogoramant” – cea care distinge curat/necurat ( Facerea/Geneza 7:1 & Levetic 11)
3. indiferenta / „the worst” – mananci tot ce zboara,misuna etc

Daca nu reusim sa mergem pe alimentatia ideala, de ce sa nu ne limitam la cea ingaduita si sa ne coboram/alegem chiar varianta cea mai proasta dintre toate???!

PS: desi e greu de imaginat ca apostolul Pavel/Paul si primul sinod apostolic ar fi impus Lev 11 neamurilor, e usor de imaginat ce recomandari insistente le-au facut…

In replica la PS-ul meu prof. Laiu spune, printre altele:

Eu n-am auzit până acum ca bisericile creştine majoritare să ia în serios interdicţia folosirii sângelui, de exemplu. Acesta este un semn că chiar dacă apostolii ar fi menţionat şi porcul şi puii de baltă în decizia sinodală, pe termen lung nu ar fi fost mare lucru, deoarece iubitorii de spurcăciuni ar fi preferat să-şi clameze libertatea în numele unor declaraţii pauline, greşit interpretate.

Ma vad nevoit sa-i indic prof. Laiu cel putin patru texte crestine antice capitale:

Canoanele apostolice:

63 ap. Mâncăruri oprite Dacă vreun episcop sau presbiter sau diacon, sau oricare din catalogul stării preoţeşti (din cinul preoţesc) ar mânca fie carne în sânge (de animal viu, sugrumat sau înecat), fie animal muşcat (rănit) de fiară, fie mortăciune, să se caterisească, pentru că legea a oprit aceasta (Facere 9,4; Fapte 15, 29); iar dacă ar fi laic, să se afurisească 67 Trul.; 2 Gang.

Canoanele Sinodului Trulan sau V-VI Ecumenic

67
Trul.
CREŞTINII SĂ NU MĂNÂNCE SÂNGE
Scriptura dumnezeiască ne-a poruncit nouă să ne ferim de sânge, de sugrumat şi de desfrânare. Aşadar, pe cei care, din pricina lacomului stomac (pântece), cu oarece meşteşug prefac (pregătesc) în mâncare sângele oricărui animal şi astfel îl mănâncă pe acesta îi certăm (pedepsim) după cuviinţa. Iar dacă cineva s-ar apuca (încumeta) de acum înainte să mănânce în orice chip sânge de animal, dacă ar fi cleric, să se caterisească, iar dacă ar fi laic, să se afurisească.
63 ap.; 2 Gang.

Canoanele Sinodului al treilea local de la Gangra (340)

Dacă cineva ar osândi pe cel ce cu evlavie şi cu credinţă mănâncă carne, afară de sânge şi de jertfă idolească şi de sugrumat, ca şi cum acela nu ar avea nădejde din cauză că se împărtăşeşte cu carne, să fie anatema.
51 53, 63 ap.; 67
Trul; 14 Anc.; 86
Vasile cel Mare

Canoanele Sfântului Vasile cel Mare

Iar viclenilor encratiţi, în privinţa propunerii lor faimoase, pentru ce nu mâncăm şi noi orice, să li se spună că noi ne îngreţoşăm şi de cele de prisosinţă ale noastre. Căci după cuviinţă leguminoasele de iarbă la noi sunt ca (şi) carnea; iar potrivit deosebirii celor folositoare, ca şi în verdeţuri, pe cea vătămătoare o separăm de cea asemănătoare, aşa şi între cărnuri despărţim pe cea folositoare de cea vătămătoare. Căci verdeaţă este şi cucuta, precum carne este şi cea de vultur, dar cel ce are minte nu ar mânca nebunariţă, nici de carne de câine nu s-ar atinge de nu l-ar sili nevoie mare; aşadar, cel ce a mâncat nu a comis ilegalitate.
51, 53, ap.; 14
Anc; 2 Gang.; 1,
28, 46 Vasile cel
Mare

Este evident ca Biserica antica nu poate fi acuzata de ignoranta sau delasare in abordarea problemei in discutie. Cu atat mai putin poate fi acuzata de paganizare interesata( sunt triste si lipsite de onestitate si modestie asemenea  insinuari). Din pasajele indicate se observa,dimpotriva, o revenire si explicitare a hotararii sinodului de la Ierusalim. Din modul abordarii se pare ca sinodul apostolic din anul 50 d Hr a facut apel la legamantul noahic ce interzicea consumul de sange. Faptul ca reglementarea este reluata in codul alimentar levitic nu presupune automat ca sinodul ierusalimitean la Levitic 11 ar fi facut referire in hotararea sa. Dimpotriva, modul cum este reluata problema in canoanele ulterioare ne fac sa inclinam a crede ca nu Levitic 11 este avut in vedere desi comentatorii biblici nu sunt pe deplin convinsi in transarea acestei problematici:

Cele  patru  prescrieri  sunt  cunoscute sub numele de „clauzele sfântului Iacob”. Ele cer de la crestinii proveniti dintre pãgâni sã se fereascã de urmãtoarele  impuritãti  rituale:  1)  Impuritatea provenitã din idolatrie; v. 29 va face precizarea cã este vorba de carnea sacrificatã idolilor; 2) Impuritatea provenitã din „desfrânare”, adicã din cãsãtoriile nelegitime între rudele apropiate (Lev 18,6-18). Nu se specificã alte pãcate  de  necurãtie,  deoarece,  dupã Lege,  nici  un  viciu  nu  este  permis;3)  Impuritatea  provenitã  prin  consumarea  cãrnii  de  la  un  animal  considerat curat, dar sacrificat prin sufocare,  fãrã  respectarea  regulilor  rituale: sângele trebuia lãsat sã se scurgã complet  (Lev   15);  4)  Impuritatea provenitã din contactul cu sânge animal sau uman (Lev 17,10-14).

Nota din Noul Testament Catolic

Mai mult, mi se par foarte interesante observatiile din Canoanele Sfântului Vasile cel Mare, cu referirile la „deosebirile” intre carnurile  cele „folositoare” si cele „vatamatoare”, deosebiri facute ca si intre ierburile bune si ne-bune.

Căci verdeaţă este şi cucuta, precum carne este şi cea de vultur, dar cel ce are minte nu ar mânca nebunariţă, nici de carne de câine nu s-ar atinge de nu l-ar sili nevoie mare; aşadar, cel ce a mâncat nu a comis ilegalitate.

Desi vladica Vasile compara cucuta cu carnea de vultur si cea de caine, in cazul silirii consumarii acestora de „nevoie mare”, „aşadar, cel ce a mâncat nu a comis ilegalitate.” Ambiguitatea ramane: desi referirile ne duc cu mintea la Levitic 11 sau la o evaluare rationala a nocivitatii carnurilor, mancarea celor ne-bune nu sunt totusi socotite i-legalitate, calcare a Legii.

Inca un argument in favoarea ideii ca Levitic 11 – in cazul in care a fost avut in vedere, totusi –  putea fi cel mult recomandat insistent neamurilor de catre sinodul ierusalimitean  dar nu impus ca lege. Aceste observatii par sa intareasca abordarea pragmatica cu care am inceput articolul si replica…