Impactul si importanta Septuagintei(LXX) in biserica crestina apostolica – 2 mini-studii de caz

Cazul 1 – LXX in misiunea/evanghelizarea Bisericii

Faptele apostolilor cap. 8 – pericopa „Filip si demnitarul etiopian”.

32. Pasajul din Scriptură pe care-l citea era acesta:

„Ca o oaie care este dusă la tăiere şi ca un miel care tace înaintea celui ce-l tunde, tot aşa nici El nu Şi-a deschis gura.
33. În smerenia Lui, dreptatea I-a fost negată. Cine va putea vorbi despre generaţia Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pământ!”

34. Eunucul l-a întrebat pe Filip: – Spune-mi, te rog, despre cine spune profetul aceste lucruri? Despre sine sau despre altcineva?
35. Atunci Filip a luat cuvântul şi, începând de la Scriptura aceasta, i-a vestit Evanghelia despre Isus.

(Faptele apostolilor 8:32-35, NTR)

O nota de subsol a NTR, foarte fugara si lapidara spune:

h v.33 Vezi LXX, Is. 53:7-8

Ceva mai generos se dovedeste un comentariu bun:

“In his humiliation he was deprived of justice.” This is the Septuagint wording of Isaiah 53:8, but in the Old Testament the reading differs: “By oppression and judgment he was taken away.”
This wording prophetically points to the unjust trial and subsequent death of Jesus. We lack any and all indication why the Greek translation diverges from the Hebrew text. However, the Septuagint in this verse blends in smoothly with the preceding passage, where the reading refers to a silent lamb. Here is a picture of humility, and translators use this very word in the text.

Kistemaker, S. J., & Hendriksen, W. (1953-2001). Vol. 17: New Testament commentary : Exposition of the Acts of the Apostles. Accompanying biblical text is author’s translation. New Testament Commentary (316). Grand Rapids: Baker Book House.

Este interesant cum etiopianul are in maini spre lectio divina textul grec al LXX , „intamplator” acesta fiind si cel mai nimerit pentru o talmacire mesianica atat de convingatoare incat botezul sa vina fara nici o amanare.

Cazul 2 : LXX in dispute doctrinale si in reglementarile canonice ulterioare

Faptele Apostolilor cap. 15 – Sinodul apostolic de la Ierusalim – intre farisei si neamuri

15. Şi cu acest lucru sunt de acord cuvintele profeţilor, aşa cum este scris:
16. «După aceea, Mă voi întoarce şi voi ridica cortul căzut al lui David. Îi voi ridica ruinele şi-l voi reclădi,
17. ca astfel rămăşiţa de oameni să-L caute pe Domnul, precum şi toate neamurile peste care este chemat Numele Meu, zice Domnul, Cel Care face aceste lucruri

18. şi Căruia Îi sunt cunoscute din veşnicie.»

19. De aceea, eu sunt de părere să nu le pricinuim greutăţi acelora dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu,
20. ci să le scriem să se ferească de lucrurile pângărite de idoli, de adulter, de animale sugrumate şi de sânge.
21. Căci încă din generaţiile din vechime Moise are în fiecare cetate oameni care-l proclamă în sinagogi, el fiind citit în fiecare Sabat.”

(Faptele apostolilor 15:15-21, NTR)

NOTA :

c v.17 Vezi Amos 9:11-12 şi nota; este interesant că Iacov foloseşte în acest context textul LXX

Mergand in Amos in traducerea NTR citim:

„ca astfel să ia în stăpânire rămăşiţa Edomului, precum şi toate neamurile peste care este chemat Numele Meu”, zice Domnul, Cel Care face aceste lucruri. ”
(Amos 9:12, NTR)

NOTA:
g v.12 TM; LXX: ca astfel rămăşiţa oamenilor să-l caute pe Domnul, / precum şi toate neamurile peste care este chemat Numele Meu

Este interesant de observat ca presedintele Sinodului, Iacov – adesea „banuit” ca iudaizant – citeaza NU din versiunea ebraica a cartii lui Amos – care vorbeste de „ramasita Edomului” – ci prefera citarea din LXX – „rămăşiţa oamenilor” –  mai favorabila inlesnirii „impunerii” partidei Pavel-Barnaba-neamuri in balanta puterii din Biserica.

Putem lesne observa cum in amandoua cazurile LXX joaca un rol important in transarea disputelor: convingerea eunucului despre mesianitatea lui Ieshua si deschiderea Bisericii catre lume fara impunerea iudaismelor fariseice.

Daca Filip lucreaza cu „stofa”/versiunea (greaca a LXX) clientului, „intamplator” mai clara in favoarea mesianitatii,  „presedintele” Iacov – „iudaizantul” – surprinzator, apeleaza la LXX in argumentarea deschiderii Bisericii catre lumea neevreiasca. Desi Edom poate functiona ca o sinecdoca – dupa cum sugereaza nota de subsol a LXX a Poliromului – cert este ca Iacov, desi ar fi putut apela la textul evreiesc – mai „natural”-apropiat pentru evrei, nu o face, preferand textul mai explicit pro-neamuri al LXX (diasporei).

Desi exemplele nu sunt „bombe”, ele au menirea de a ne arata ca apostolii au manuit fineturile diferentelor de text sacru in Spiritul Bun si adesea in „favoarea” LXX – ca (re)prezentand mai bine  credinta crestina vs credinta iudaica.

%d blogeri au apreciat asta: