„O urare de Anul Nou” de pr. Guy Gilbert

Dacă ţi-as ura un an paşnic, liniştit ar însemna să-ţi doresc să te repliezi asupra ta însuţi…
Aşadar, nici vorbă!
Dacă ţi-as oferi obişnuitele urări amabile, ar însemna că nu doresc nici un pigment în viaţa ta.
Nu conta pe mine pentru aşa ceva!
Dacă ţi-as trimite urările mele stereotipe pentru că eşti în fişierul meu şi când, conform obiceiului, este o corvoadă pe care trebuie să mi-o asum, numai poşta nu va avea nimic de obiectat, te vei simţi recunoscut dar nu şi respectat.

Dar dacă îţi voi trimite câteva cuvinte bine ţintite, care să te umple de bucurie, de blândeţe şi de tandreţe în pofida „scurtimii” lor…, atunci vei şti că tu exişti în mine, nu doar în forma obişnuită în care crezi că nu eşti decât unul dintre mulţi alţii.

Îţi doresc un an dur, exigent, în care să te străduieşti mai mult. Pentru că ceilalţi nu te vor lăsa niciodată indiferent. Pentru că vei vibra la orice mizerie, la orice suferinţă şi vei fi prezent acolo pentru a linişti şi reconcilia.

Îţi doresc un an în care să ştii să-ţi faci timp pentru tine.
Trei sute şaizeci şi cinci de zile ticsite complet de alţii (până acolo încât să-ţi pierzi sufletul şi fără îndoială sănătatea), aceasta nu face parte din urările mele!

Un an în care să-ţi iei timp pentru tine mai întâi, este anul pe care ţi-l doresc. Puterea pe care o vei înmagazina te va face puternic, arzător şi plin de discernământ pentru slujirea altora.

Un an în care rugăciunea şi tăcerea vor fi atuurile tale majore. Un an în care vei fi astfel performant dincolo de imaginabil.

Un an în care vei alege familia ta ca prioritate va fi, în mod sigur, anul tău ghid. El va fi graţie pentru tine şi ai tăi.

În sfârşit, o mare putere de ascultare pentru toţi şi toate care te solicită: familie, vecini, prieteni şi agasanţi de toate felurile, este urarea mea aproape finală.

Închei dorindu-ţi să fii o fiinţă de compasiune. Lumea noastră are o imensă nevoie de oameni care să ierte şi să ştie să-şi ceară iertare.

Numai aceşti oameni vor da unei lumi dure, încremenită în aparenţe, bani şi putere, oxigenul care o va face să trăiască.

În faţa cinismului legii pieţei şi a narcisismului bogăţiei, este timpul să trecem la rezistenţă spirituală.

Un an bun, deci, în care să-ţi dai mai multă silinţă!
(Guy Gilbert Ma religion, c’est l’Amour, 2001, Editions Stock, France)

SURSA

AUDIO: La praznicul sfantului Ioan Botezatorul

Din volumul de predici-eseuri „Daruind vei dobandi„.

PS: in ce priveste ”salasluirea sufletului Botezatorului in iad”, a nu se uita ca parintele Nicolae credea si el in nemurirea naturala a sufletului, o eroare provenind in crestinism din paganismul grec. A se vedea argumentatia lui Oscar Cullman in ”Nemurirea sufletului sau invierea mortilor?”

%d blogeri au apreciat asta: