Agostino di Ippona

Sfantul/fericitul Augustin – teolog crestin de mare „greutate”, in ciuda unor erori (precum predestinatia) ramane una dintre personalitatile cele mai fascinante ale gandirii crestine. Convertirea lui este una celebra si paradigmatica.

Disponibila ONLINE celebra sa autobiografie spirituala: „Confesiuni” in cadrul colectiei Parinti si Scriitori Bisericesti.

Târziu de tot Te-am iubit, o, Tu, Frumuseţe atât de veche, şi totuşi atât de nouă, târziu de tot Te-am iubit. Şi iată că Tu Te aflai înlăuntrul meu, iar eu în afară, şi eu acolo, în afară, Te căutam şi dădeam năvală peste aceste lucruri frumoase pe care Tu le-ai făcut, eu, cel lipsit de frumuseţe. Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu Tine; mă ţineau departe de Tine acele lucruri care, dacă n-ar fi fost întru Tine, nici n-ar fi existat. M-ai chemat şi m-ai strigat şi ai pus capăt surzeniei mele. Ai fulgerat şi ai strălucit, şi ai alungat orbirea mea; ai răspândit mireasmă şi eu am inspirat, şi acum Te urmez cu înfocare; am gustat din Tine şi acum sunt înfometat şi însetat după Tine; m-ai atins doar şi m-am şi aprins de dor după pacea Ta.

Operele complete

Monica Lovinescu despre parintele Nicolae Steinhardt

Prin Nicu Steinhardt (şi poate altădată Yvonne Rossignon) as fi putut să cred. P. St. m-ar fi putut învăţa ce e credinţa.

Scriu, neinspirat, despre N. Steinhardt, la cei 70 de ani. Nein­spirat, fiindcă nu pot spune esenţialul: că e ca un sfînt. Restul nu e decît literatură.

Marţi 26 octombrie

Scrisoarea de la Steinhardt (încă una), tot emoţionat de croni­ca pe care am scris-o pentru cei 70 de ani ai lui. Cînd era de fapt sub adevăr şi toată în parafraze, pentru a evita cuvîntul sfinţenie şi pe toate ducînd spre… Mai mult din discreţie decît din pruden­ţă — doar prudent nu e el însuşi: ne scrie clar, de parcă n-ar exista cenzură. Cred că e singurul caz.

Miercuri 29 decembrie

Lung telefon cu Cioran, ne rugase Steinhardt să-i transmitem ură­rile lui (între timp însă îi scrisese). Cioran îmi spune că Stein­hardt i-a smuls promisiunea că nu-l va mai „vorbi de rău” pe… Christos! Dar pe Dumnezeu, îl întreb — „Lâ j’ai tous Ies droits”  – îmi răspunde el.

Joi 14 iulie

Ieri seară cu Toma şi Silvia Pavel la noi — adică la restaurant. Seară de rămas-bun: se întorc în Canada. Din nou ca altădată fă­ră ca nimic să mai fie, bineînţeles, ca altădată. Dar Toma agrea­bil, inteligent, cu umorul ştiut. Ar vrea să scrie… o viaţă a lui Stein­hardt şi pentru a-l revedea, s-ar fi întors chiar în România (în vi­zită „turistică” şi fără riscuri — acum are cetăţenie canadiană) dar n-a vrut taică-său. I-a fost totuşi frică.

Sîmbătă 29 octombrie

Ieri, seara de rămas-bun (pleacă duminică la Chicago) Eliade, la Barbăneagră (restabilit). Cioran cu Simone — foarte în formă. I-a promis lui Steinhardt că nu-l va mai „ataca” pe Isus. „De-aia te-ai pornit pe Buddha”, replică Eliade, spre bucuria lui Cioran.

Sîmbătă 26 noiembrie

Cronică la cartea lui N. Steinhardt, Critică la persoana întîi.

Şi altă întrebare: de ce atunci am scris bine — deşi cu unele rezerve — despre acest volum? Pentru că Steinhardt e un fel de sfînt, iar păcatele îi vin probabil din „blajinătate”. Şi apoi pentru ca să nu creadă că sîntem cumva supăraţi pe el că nu ne mai poate trimite cărţi.

Monica Lovinescu Jurnal 1981–1984

%d blogeri au apreciat asta: