Despre bunatatea sufleteasca – Nicolae Steinhardt

Degeaba  le-am  avea  pe  toate:  inteligenta,  cultura,  istetimea,  supracultura, doctoratele,  supradoctoratele  (ca  profesorul  din  Lectia  lui  Eugen  Ionescu), dacă suntem răi, haini, mojici şi vulgari, proşti şi nerozi, doi bani nu facem, se duc  pe  apa  sâmbetei  şi  inteligenta,  şi  eruditia,  şi  supradoctoratele,  şi  toate congresele internationale la care luăm parte, şi toate bursele pentru studii pe care le  câştigăm  prin  concursuri  severe.  Nimic  nu  poate  înlocui  şi  suplini  nitică bunătate  sufletească,  nitică  bunăvointă,  tolerantă,  întelegere.  Nitică  sustinută bună-cuviintă. Bunătatea sufletească nu-i o virtute subtilă şi rafinată, e un atribut de bază al fiintei omeneşti si totodată un atribut al culturii. Bunătatea este alt nume al definitiei date de Aristotel omului: fiintă socială. Fără bunătate nu putem convietui decât în conditii de groază şi justificând amarnica afirmatie a lui Sartre: ceilalti, iată iadul! Există un altruism elementar exprimat prin bunătate care este o axiomă a vietii obşteşti. Berdiaev spunea:  pâinea  pentru  mine  este  o  problemă  materială  (subînteles  egoistă, vulgară),  dar  pâinea  aproapelui  meu,  continua  Berdiaev,  este  pentru  mine  o datorie spirituală. Reiese de aici în mod vădit că nimic nu poate suplini întru totul bunătatea. Ştim că de-am vorbi toate limbile si toate dialectele pământului şi de-am fi capabili să clasificăm conform cu clasificarea zecimală toate  volumele  tipărite  în  toate  limbile  pământului,  de  la  Gutenberg  şi  până astăzi, si de am fi tobă de carte si de eruditie, si de am cunoaste întrebuintarea  tuturor  termenilor specifici tuturor ştiintelor  şi tehnicilor, tot nu ne putem numi oameni culti dacă suntem nişte pizmăreti, nişte bădărani şi nişte  răi  la  suflet.  Că  ne-o  place  sau  nu,  cultura  nu  este  numai  acumulare  de cunoştinte, ci o subtirime  a  caracterului  şi  capacitatea  de  a  nu  considera  bunătatea  drept  o  simplă virtute desuetă şi sentimentală. Să nu săvârşim regretabila eroare de a lua drept scriitori  pe  simplii  făcători  de  cărti  şi  drept  oameni  de  cultură  pe  simplii memorizatori de informatii.

Nicolae Steinhardt, Primejdia marturisirii. Convorbirile de la Rohia

Denominiations Comparison

%d blogeri au apreciat asta: