„… aici în putregaiul/colcaiala viermilor…”: Iov si conditia umana


„Iar tu, tu zaci aici în putregaiul viermilor, nemişcat sub cerul deschis…”

(Iov 2:9 LXX, trad. Sinodala Bartolomeu, 2001)

Asa i se plange sotia lui Iov sotului ei „ingropat” sub „darmaturile” napastelor din toate cele patru zari – in versiunea septuaginta „extinsa”. Iov „vede sarpele ascuns in limba sotiei sale” (aluzie la Geneza 3 – sarpele si Eva) cand aceasta ii sugereaza suicidul prin blasfemie – comenteaza Hesychius din Ierusalim (Omilii la Iov , Iov IV 2,10 a-c). Noi insa putem vedea in cuvintele de mai sus ale  femeii ( care conform unei traditiei evreiesti ar fi fost nimeni alta decat Dinah, fiica lui Iacov) chiar mai mult: o veridica descriere a unei fatete a conditiei  umane sub pacat, in aceasta lume a scarbelor, a infectarii universale a tot ce e bun si frumos cu „excrementele” pacatului. Caci ce altceva este lumea noastra decat un „organism” in putrefactie caruia crestinii ii sunt meniti drept „sare” pana la venirea timpului focului purificator final?

11 Dar întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de tot ce are,
[să vedem] dacă Te va binecuvânta în faţă!”

(Iov 1:11, LXX – versiunea Poliromului, vol 4b, 2007)

Nota din aceeasi traducere erudita:

1,11 „tot ce are”: Hesychius din Ierusalim vorbeşte despre o bogăţie nevăzută a lui Iov, care este bogăţia interioară, spirituală, bogăţia propriei sale persoane. Această bogăţie nevăzută i-a permis să rămână bogat chiar dacă a devenit sărac şi în felul acesta nu i-a fost ruşine cu goliciunea sa. Deşi bolnav, aşezat pe o grămadă de gunoi, el nu-şi pierde infăţişarea regală…

„Aici în putregaiul/colcaiala viermilor”, Iov – un „ratat-rebut” –  deşi bolnav, aşezat pe o grămadă de gunoi(LXX Bartolomeu)/balegar(LXX Polirom)/cenusa(Cornilescu),  „nu-şi pierde infăţişarea regală”. Ce infatisare regala poate avea insa un bubos, „ciumat”, care-si racaie purulentele cu un ciob pe un morman de mizerii? Ce „bogatie nevazuta” „i-a permis să rămână bogat chiar dacă a devenit sărac”? Aceeasi bogatie prin care Imparatul – desi un „vagabond” care n-avea unde-si pleca nici capul – era Stapanul tuturor bogatiilor. Mai mult, era Atot-Bogatia incarnata.

Bogatia Lui ca si a lui Iov era in ceruri, nu pe pamant unde rugineste sau o pot fura pradatorii. Bogatia lor era Unicul strain si intangibil, Unicul „imun” la „putregaiul/colcaiala viermilor” – Cel-ce-exista-prin-Sine-Insusi.

Fahrenheit 451 este o superba metafora a oamenilor-aur „in putregaiul/colcaiala viermilor”. Intro-o societate de nulitati exterminatoare de tot ce nu e nulitate, niste „nebuni” devin bogatie prin memorarea unor carti, isi schimba numele preluand numele cartii ai caror suport biologic devin – „oamenii-carti”. Ei sunt astfel bogati desi saraci, poarta in ei bogatia, desi nu-s decat „extra-terestrii” ratacitori prin padure… Tot asa, crestinii sunt aici, in „colcaiala viermilor”, chemati sa fie bogatie nepieritoare, si, in ciuda circumstantelor potrivnice, „sa nu-şi piarda infăţişarea regală”!


Despre Liviu
Crestin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: