Istoric al traducerii Sfintei Scripturi în BOR

Scurt istoric al traducerii Sfintei Scripturi. Principalele ediţii ale Bibliei în Biserica Ortodoxă Română, apărut în Studii Teologice, s. 2, an 26, septembrie-octombrie 1974, pp. 489-521

download (12 MB)

SURSA

„Credinţa şi cercetarea ştiinţifică” de ANTONIE BLOOM

Pare straniu, dar savantul nu ar fi pu­tut crea nimic dacă nu ar fi avut credin­ţă, o credinţă identică cu cea definită în Sfînta Scriptură (oricît ar fi de surprinză­tor pentru credincioşi), ca o certitudine a lucrurilor nevăzute, mai exact: „credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, do­vedirea lucrurilor celor nevăzute”.[1] In­treaga cercetare ştiinţifică, toate eforturi­le savantului sînt îndreptate asupra lu­crurilor nevăzute. In jurul nostru este o întreagă lume plină de mistere; unele au fost rezolvate, cea mai mare parte rămane a fi rezolvată. Aceste lucruri care încă aşteaptă să fie descoperite alcătuiesc do­meniul nevăzutului în care savantul crede.

Crede că există, crede că undeva este ceva ce poate fi şi trebuie să fie descope­rit. Astfel, orice muncă ştiinţifică, orice cercetare este bazată pe credinţă, pe în­crederea în faptul că nevăzutul şi nepă­trunsul poate fi descoperit şi pătruns.

Mai mult ca atît, cercetarea ştiinţifică se bazează, de asemenea, şi pe speranţă, pe o presimţire, pe o aşteptare încordată, dar bucuroasă a descoperirii care va fi făcută, pe certitudinea că este, există acel ceva ce trebuie descoperit; astfel, şi spe­ranţa savantului, şi inspiraţia sa indică asupra credinţei. Este foarte important să înţelegem asta, întrucît credinţa nu se referă doar la Dumnezeu. Am explicat deja suficient, probabil, faptul că ea se referă, de asemenea, şi la om. La fel, ea se referă la întreaga muncă creatoare a savantului: fără credinţă savantul nu ar purcede la nici o cercetare: în opinia sa nu ar fi fost nimic de cercetat.


[1]Epistola Apostolului Pavel către Evrei, 11,1. 27

ANTONIE BLOOM Mitropolitul Surojului , Despre credinţă şi îndoială

%d blogeri au apreciat asta: