SINAXAR OCCIDENTAL: Ss. Timotei şi Tit, ep.

Am luptat lupta cea bunã

Paul  era  în  închisoare,  dar  se  simtea  ca  în  cer,  si primea lovituri si rãni cu mai multã plãcere decât cei care primesc premiul la concursuri. Iubea durerile un mai putin decât premiile, deoarece le considera ca niste premii; de aceea, le si numea un har divin. Dar fii atent la  ce  se  referea  când  spunea  aceasta.  Desigur,  era  un premiu  sã  se  despartã  de  viata  aceasta  si  sã  fie  cu Cristos (cf. Fil 1,23), însã a rãmâne în trup era o luptã continuã;  totusi,  din  iubire  fatã  de  Cristos,  el  amâna premiul pentru a putea lupta, si acest lucru îl considera mai necesar.

Pentru el, a fi despãrtit de Cristos constituia o luptã si o durere, ba chiar mai mult decât orice luptã si decât orice durere. Însã a fi cu Cristos era cel mai mare premiu. Totusi,  din  iubire  fatã  de  Cristos,  Paul  a  preferat  sã aleagã mai degrabã lupta decât premiul.

Aici, cineva ar putea sã spunã cã toate acestea erau plãcute pentru Paul datoritã lui Cristos. Desigur, si eu admit  aceasta,  cãci  ceea  ce  pentru  noi  este  motiv  de tristete, pentru el devenea cea mai mare plãcere. Dar de ce amintesc de pericole si de necazuri? De fapt, el se afla  într-o  întristare  continuã,  care  îl  fãcea  sã  spunã: Cine este slab si eu sã nu fiu slab? Cine este scandalizat si eu sã nu mã aprind? (2Cor 11,29).

Vã rog, însã, nu numai sã admirati, ci si sã imitati acest strãlucit exemplu de virtute, cãci numai astfel vom putea fi pãrtasi la victoria sa.

Dacã  cineva  este  surprins  de  faptul  cã  am  spus  cã oricine va avea meritele lui Paul va avea si rãsplata lui sã-l asculte pe el, care spune: Am luptat lupta cea bunã, am ajuns la capãtul alergãrii, mi-am pãstrat credinta.De acum îmi este rezervatã coroana dreptãtii pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, Judecãtorul cel drept; si  nu  numai  mie,  ci  si  tuturor  acelora  care  au  iubit arãtarea lui (2Tim 4,7-8). Vezi cum ne cheamã pe toti sã împãrtãsim aceeasi glorie?

Asadar, deoarece tuturor ne este oferitã aceeasi coroanã a gloriei, sã ne strãduim cu totii sã devenim vrednici de acele bunuri care ne-au fost promise.

Sã  nu  considerãm  la  sfântul  Paul  numai  mãretia  si sublimitatea virtutilor si acea dispozitie a sufletului sãu, puternicã si decisã, pentru care a meritat sã ajungã la un asemenea har, ci si faptul cã are aceeasi naturã ca noi, prin  care  ne  împãrtãseste  toate  bunurile  sale.  Astfel, chiar lucrurile cele mai grele ni se vor pãrea usoare si plãcute si, ostenindu-ne în acest timp atât de scurt, vom ajunge sã purtãm coroana nepieritoare si nemuritoare, prin harul si milostivirea Domnului nostru Isus Cristos,cãruia i se cuvine slava si puterea, acum si întotdeauna,în vecii vecilor. Amin.

Din Omiliile sfântului Ioan Crisostomul, episcop – Omil. 2, Panegiricul sfântului Paul: PG 50, 480-484