Despre Biblie ca scrisoarea de dragoste a lui Dumnezeu – Antonie Bloom


Există şi o altă cale, ca să zic aşa, spre acestea. Nu o apropiere nemijlocită de Dumnezeul cel Viu, ci de cuvîntul viu al lui Dumnezeu, de Sfînta Scriptură, cu condiţia că o vom citi într-adevăr ca pe un cuvînt viu, ca pe o scrisoare primită de la un om foarte drag, unde fiecare cu­vînt al său ne este important, însemnat, fiecare cuvînt îl vom purta în inimă ca pe un cîntec. Nu despărţim această scri­soare pe silabe, nu remarcăm că aici, ui­te, o literă e nedesluşită, aici trebuie o virgulă, iar aici e o greşeală gramaticală. Ascultăm, citim această scrisoare şi au­zim întregul suflet viu. Fiecare cuvînt în parte este sărac comparativ cu ceea ce el ne poate oferi în scrisoare.

Nu înseamnă să citim printre rînduri, este un alt gen de exerciţiu. Printre rînduri poţi citi une­ori ceea ce autorul nu a pus niciodată acolo. Să citim însă cu o astfel de deschi­dere a inimii, cu o astfel de dragoste, cu asemenea tandreţe, încît cuvintele spuse să sune cu totul altfel; iar ele sună altfel numai dacă iubim. Dacă nu este dragos­te, atunci le citim cu un alt accent.Mi-amintesc de cineva care a primit o telegramă de la fiu şi s-a posomorit: „Priveşte, a lipsit trei săptămîni, nu a scris nici un cuvinţel, iar acum «Tată! Trimite nişte bani!»” Soţia privi telegra­ma şi spuse: „Nu, tu n-ai citit corect; el scrie: «Tată, trimite nişte bani…»”

La fel de opac sau la fel de inspirat putem citi Sfînta Scriptură. Unii să o stu­dieze, iar alţii să o primească. E esenţial să învăţăm să citim, să citim conştienţi de faptul că însuşi Dumnezeu ni se adresează cu această scrisoare. Ce vrea El să spună sufletului meu, inimii şi con­ştiinţei mele? Spre ce mă cheamă? Nu ceva de genul: uite, selectez poruncile şi le voi îndeplini, fac act de cunoştinţă şi voi executa, căci nu aşa citim scrisorile celor dragi. Să o citim ca pe o scrisoare în care suflă viaţa pe care o primim şi că­reia îi răspundem cu sufletul şi trupul, cu întreaga noastră făptură.

La fel trebuie să învăţăm să privim viaţa: atent, contemplativ. Adesea viaţa ni se pare o pînză neţesută pînă la capăt, la care ne uităm ca şoarecele, de sub sta­tive, şi ne mirăm: ce nerozie! Nici desen nu e, şi firele atîrnă în dezordine… Ade­sea privim astfel viaţa şi ni se pare atunci absurdă; o vedem ca pe reversul pînzei, unde nu e nici desen, nici ţel, nici mişcare, doar nişte linii monotone, între­rupte de noduri din care atîrnă fire netă­iate de aţă. Acest lucru se întîmplă din cauza că vedem viaţa la nivele diferite.

Există nivelul Divin, există nivelul omenesc, extrem de simplu, şi există un nivel de mijloc, să-i spunem aici gazetă­resc. Viaţa conform gazetei este o selec­ţie din tot ceea ce îl poate uimi pe om. Dacă e să luăm un ziar şi să încercăm să vedem cu ce seamănă ziua de astăzi în lume, vom descoperi că lumea actuală este compusă din tot soiul de conflicte. Conflicte personale (a furat, a ucis…), conflicte sociale, conflicte militare, con­flicte ale naturii (cutremur, incendiu etc). Şi numai conflicte, şi toate fără re­zolvare. Este o vedere a lucrurilor, a ţe­săturii, din perspectiva şoarecelui. Nu este nici suficient de amplă, şi nici sufi­cient de redusă. Nu este suficient de amplă, întrucît nu ne oferă cheia care ar indica perspectiva şi proporţiile lucru­rilor – doar atît cît să îngrozească sau să uimească lumea; şi este insuficient de re­dusă, întrucît este mai mare decît mă­sura omului şi nu este la scară umană.

Este un alt nivel: Biblia. Sfînta Scrip­tură este tot o viziune asupra istoriei umane, însă dintr-o perspectivă cu totul stranie: cea a lui Dumnezeu. Citind Scrip­tura, vedeţi, bunăoară, că regele cutare a împărăţit patruzeci şi şase de ani. Istori­cul gîndeşte: „Ei, acu pot să aflu şi eu cîte ceva, în patruzeci şi şase de ani tot s-or fi întîmplat nişte lucruri”. Biblia spune: pe vremea acestuia au început să înalţe capişti pe vîrfuri de deal şi asupra Israelului s-au abătut vecinii. Şi bunul nostru istoric va înălţa din umeri: ce im­portanţă are faptul că se zideau capişti? Oare toţi aceşti patruzeci şi şase de ani se reduc la atît? Chiar la atît, întrucît esenţa împărăţirii acestuia este faptul că oamenii s-au întors de la Dumnezeu şi au început să ridice capişti. Pe cînd res­tul este lipsit de importanţă, este placidi­tate, căci nimic nu a rămas nici din regi, nici din poporul acestora, nici din oraşe­le lor şi nici din ceea ce au zidit mîinile omeneşti. Dumnezeu a privit – şi, cu adevărat înfiorător din această perspec­tivă: patruzeci şi şase de ani de viaţă sînt doar pustietate, doar capiştile ne spun: acesta a fost trădător, s-a întors şi a pie­rit. Este o cu totul altă viziune asupra is­toriei, este o viziune profetică, sacră. în acest sens Biblia nu poate înlocui ma­nualul de istorie, însă ea este extrem de interesantă, întrucît, dacă e să luăm ace­eaşi împărăţire în paralel după manual şi după Scriptură, vom vedea judecata omenească şi cea Divină, scara umană şi cea Divină, ce este important şi ce nu, ce are sau ce nu are însemnătate. Aceste lu­cruri ne fac uneori să ne oprim şi să cu­getăm hotărît, căci este cu totul altceva în loc de „regele cutare…” să spui: „Ivan a trăit şase ani şi tot ceea ce are impor­tanţă în viaţa sa este că şi-a zidit, undeva în suflet, o capişte”. „Şi-a făurit un idol” – cronica unei vieţi întregi.

Antonie Bloom,Despre credinta si indoiala

Despre Liviu
Crestin.

One Response to Despre Biblie ca scrisoarea de dragoste a lui Dumnezeu – Antonie Bloom

  1. Crist_ina says:

    Subscriu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: