Despre imbracamintea crestinului – Sf. Ioan Gura de Aur

„Noi trebuie să mâncăm atât cât ne este de-ajuns să trăim, şi să ne îmbrăcăm  cu  haine  atât  cât  să  ne  acopere  trupul,  adică  să  ne  acoperim goliciunea şi nimic mai mult; iar o astfel e haină o poate avea oricine.” (Tâlcuiri la Epistola întâi către Timotei, omilia a XVII-a, p. 188)

ÎMBRĂCĂMINTEA (creştinul păstrează modestia îmbrăcămintei)

„Veşmintele lui nu vor fi afectate de un lux scandalos. Ele nu vor avea  formele  lipsite  de  modestie.  Ei  (creştinii  –  n.n.)  vor  adăuga  o elegantă  dreaptă  la  o  viată  creştină  serioasă.  Grijile  părului,  pretentiile toaletei nu vor absorbi  nici  sufletul,  nici  timpul adevăratului  fiu  al lui Dumnezeu.” (Din vol. Bogătiile oratorice, pp. 331-332)

ÎMBRĂCĂMINTEA (să ne fie pricină de continuă aducere aminte de căderea din rai)

„Hainele,  deci,  să  ne  fie  continuă  aducere  aminte  de  pierderea bunătătilor  din  rai,  să  ne  fie  învătătură  de  pedeapsa  pe  care  a  primit-o neamul  omenesc  din  pricina  neascultării.  Să  ne  spună  nouă  cei  care  se îmbracă cu haine luxoase, cei care nici nu vor să ştie de haine din lână de oaie, ci se îmbracă în mătăsuri şi alunecă la atâta nebunie că tes chiar aur în îmbrăcăminte – dar mai cu seamă femeile au această slăbiciune –, să ne spună nouă, pentru ce îşi împodobesc trupul cu aceste haine, pentru ce se  bucură  de  ele  şi  nu  se  gândesc  că  îmbrăcămintea  a  fost  dată  ca  o pedeapsă  foarte  mare  pentru  călcarea  de  poruncă.  De  ce  nu  ascultă  pe Pavel,  care  spune:  Dacă  avem ce mânca şi cu ce ne îmbrăca, avem de toate  (I  Tim.,  6,  8)?  Vedeti,  dar,  că  de  un  singur  lucru  trebuie  să  ne îngrijim, să nu ne fie trupul gol, atât; să ni-l acoperim şi să nu ne îngrijim deloc de felul îmbrăcămintei”. (Omilii la Facere, omilia XVIII, II, în col. PSB, vol. 21, pp. 209-210)

Vezi si Tertullian „Despre imbracamintea femeilor” in “Despre idolatrie si alte scrieri morale”, Editura Amarcord, Timisoara,2001

Schimbarea de paradigma

Îmi amintesc o mini-schimbare de paradigma traita într-o duminica dimineata  într-un  metrou,  la New York. Sedeam  cu totii linistiti  –    unii  citeau  ziarul,  altii erau  pierduti  pe ganduri  sau  se odihneau  cu ochii închisi.  Scena  era calma si pasnica.
Dintr-o  data  au  intrat  în  vagon  un  barbat   cu  copiii lui.  Copiii erau  atât  de  zgomotosi  si  de  agitati  încât  climatul  s-a  schimbat instantaneu.
Barbatul   s-a  asezat  langa  mine  si  a  închis   ochii,  parând   sa ignore ce se întâmpla  în jurul  lui. Copiii tipau,  aruncau   cu diverse obiecte, se repezeau  chiar sa smulga ziarele din mâinile pasagerilor.
Erau  insuportabili.   Si totusi,  omul de langa mine nu  se misca. Era  greu  sa-ti  stapânesti   iritarea.  Nu-mi  venea  sa  cred  ca  îsi lasa  copiii sa  se  dezlantuie   în  halul  acela  din  simpla  nesimtire, fara   sa   intervina,   fara   sa-si   asume   vreo  responsabilitate.    Era limpede ca toti calatorii se simteau  la fel de iritati.  Asa ca, înarmat cu  o neobisnuita rabdare   si retinere,  m-am  întors  spre  el si i-am spus:  „Domnule, copiii dumneavoastra   deranjeaza  pe toata  lumea
de aici. Nu îi puteti  domoli putin?”

Barbatul  si-a ridicat privirea, ca si cum abia în clipa aceea realiza situatia,   si  spuse   încet:  „O,  aveti  deplina  dreptate!  Ar trebui   sa intervin … tocmai ne întoarcem  de la spital,  unde  mama  lor a murit în urma  cu un  ceas.  Ma simt cam pierdut  si cred ca nici ei nu  mai stiu  pe ce lume sunt.”

Va puteti imagina ce am simtit în clipa aceea? Paradigma mea s-a schimbat  instantaneu.   Brusc,  am  vazut lucrurile  într-alta  lumina; si  pentru   ca  am  vazut  altfel,  am  si  gândit  altfel,  am  simtit  altfel, m-am  comportat altfel.  Iritarea  mi-a  disparut   ca  prin  farmec.  N-a trebuit  sa-mi  controlez nici atitudinea,   nici comportamentul:   mi se umpluse  inima de durerea  omului  de lânga mine. Simteam  cum se revarsa  din  mine,  valuri,  valuri,  simpatia   si  compasiunea.   „Sotia dumneavoastra   a murit  chiar  acum?  Vai! Ce rau  îmi pare! Cum s-a întâmplat?   Va pot  fi de vreun  ajutor?”  Totul  se  schimbase   într-o clipita.

Stephen R. Covey – EFICIENTA IN 7 TREPTE – UN ABECEDAR AL INTELEPCIUNII

%d blogeri au apreciat asta: