Schimbarea de paradigma


Îmi amintesc o mini-schimbare de paradigma traita într-o duminica dimineata  într-un  metrou,  la New York. Sedeam  cu totii linistiti  –    unii  citeau  ziarul,  altii erau  pierduti  pe ganduri  sau  se odihneau  cu ochii închisi.  Scena  era calma si pasnica.
Dintr-o  data  au  intrat  în  vagon  un  barbat   cu  copiii lui.  Copiii erau  atât  de  zgomotosi  si  de  agitati  încât  climatul  s-a  schimbat instantaneu.
Barbatul   s-a  asezat  langa  mine  si  a  închis   ochii,  parând   sa ignore ce se întâmpla  în jurul  lui. Copiii tipau,  aruncau   cu diverse obiecte, se repezeau  chiar sa smulga ziarele din mâinile pasagerilor.
Erau  insuportabili.   Si totusi,  omul de langa mine nu  se misca. Era  greu  sa-ti  stapânesti   iritarea.  Nu-mi  venea  sa  cred  ca  îsi lasa  copiii sa  se  dezlantuie   în  halul  acela  din  simpla  nesimtire, fara   sa   intervina,   fara   sa-si   asume   vreo  responsabilitate.    Era limpede ca toti calatorii se simteau  la fel de iritati.  Asa ca, înarmat cu  o neobisnuita rabdare   si retinere,  m-am  întors  spre  el si i-am spus:  „Domnule, copiii dumneavoastra   deranjeaza  pe toata  lumea
de aici. Nu îi puteti  domoli putin?”

Barbatul  si-a ridicat privirea, ca si cum abia în clipa aceea realiza situatia,   si  spuse   încet:  „O,  aveti  deplina  dreptate!  Ar trebui   sa intervin … tocmai ne întoarcem  de la spital,  unde  mama  lor a murit în urma  cu un  ceas.  Ma simt cam pierdut  si cred ca nici ei nu  mai stiu  pe ce lume sunt.”

Va puteti imagina ce am simtit în clipa aceea? Paradigma mea s-a schimbat  instantaneu.   Brusc,  am  vazut lucrurile  într-alta  lumina; si  pentru   ca  am  vazut  altfel,  am  si  gândit  altfel,  am  simtit  altfel, m-am  comportat altfel.  Iritarea  mi-a  disparut   ca  prin  farmec.  N-a trebuit  sa-mi  controlez nici atitudinea,   nici comportamentul:   mi se umpluse  inima de durerea  omului  de lânga mine. Simteam  cum se revarsa  din  mine,  valuri,  valuri,  simpatia   si  compasiunea.   „Sotia dumneavoastra   a murit  chiar  acum?  Vai! Ce rau  îmi pare! Cum s-a întâmplat?   Va pot  fi de vreun  ajutor?”  Totul  se  schimbase   într-o clipita.

Stephen R. Covey – EFICIENTA IN 7 TREPTE – UN ABECEDAR AL INTELEPCIUNII

Despre Liviu
Crestin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: