O minune… „cu cantec” bun

http://www.adventist.ro/resurse/comentarii/index.php/1Corinth/7/4 Comentariul biblic azs:

Chrysostom exprimă aceasta astfel: „Când deci vezi o curvă că te ispiteşte, spune: ‚Trupul meu nu e al meu, ci al soţiei mele’. La fel şi femeia să spună acelora care i-ar submina castitatea: ‚Trupul meu nu e al meu, ci al soţului meu.’” (Omilii xix. 2, 1 Cor. 7:3; NPNF, seria I, vol. 12, pag. 105).

Iaca-ta si o minune: si adventistii mai citeaza pe sfantul Ioan Gura de Aur! E ceva… „Minunea” se mai repeta in cel putin doua ocazii:

http://www.adventist.ro/resurse/comentarii/index.php/Act/1/12

Chrysostom (Omilia III, Fapte 1,12) presupune că înălţarea trebuie să fi avut loc într-o zi de Sabat, pentru a explica menţionarea aici a unui „drum de Sabat”. O atare concluzie nu e necesară. Înălţarea probabil a avut loc într-o zi de Joi (vezi Nota Adiţională la Matei 28).

Daniel3:25 El a luat iarăşi cuvântul şi a zis: Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului, şi nevătămaţi; şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!

Seamănă cu al unui fiu de dumnezei. Comentatorii interpretează în mod diferit exclamaţia lui Nebucadneţar înmărmurit de vederea celei de-a patra persoane din cuptorul cu foc. Învăţaţii iudei au identificat-o întotdeauna cu un simplu înger. Concepţia aceasta este reflectată de LXX, care traduce expresia prin „asemenea unui înger al lui Dumnezeu”. Comentatorii creştini timpurii (Hipolit, Chrysostom şi alţii), pe de altă parte, vedeau în acest al patrulea personaj a doua Persoană a Dumnezeirii. Majoritatea creştinilor conservatori susţin această concepţie, deşi comentatorii critici moderni au părăsit-o acum, după cum se poate vedea din unele traduceri mai moderne, care zic: „Asemenea cu un fiu de dumnezei”.

Bine-ar fi sa se „molipseasca” si alti „restaurationisti” de citirea si luarea in serios a crestinismului epocii patristice. Asa ar „descoperi” si ei, poate, ca cele ce vor ei sa redescopere/restaureze trec obligatoriu si prin asumarea si recunoasterea valorilor Bisericii „imperiale” cu toate bunele si ne-bunele ei…

Petre Tutea: Reflectii religioase asupra cunoasterii (fragment)

(…) Misticii unesc – nu dialectic – trecutul, prezentul şi viitorul, finitul şi infinitul, continuul şi discontinuu!, cantitatea şi calitatea, schimbarea şi eternitatea, posibilul şi imposibilul, necesitatea şi libertatea, moartea şi nemurirea, prin Absolutul supraordonat, prin coincidenlia oppositorum, adică prin Dum­nezeu, cum a formulat Nicolaus Cusanus. Aşa se pot depăşi: neliniştea produsă de numere, existenţa chinuită în timp si în spaţiu, termenii contrari permanentizaţi de rătăcitoarea raţiu­ne dialectică. Cînd omul caută armonia contrariilor, n-o găseşte. O află însă prin iubire şi credinţă în Dumnezeu. Cînd crede, află, cînd speră, aşteaptă, iar cînd caută, rătăceşte în timp şi-n spaţiu.

SURSA

%d blogeri au apreciat asta: