Criza crestinismului mileniului 3(R)


Crestinismul este evident o religie in criza. Asta nu inseamna ca celelalte religii ar sta mai bine… Dar crestinismul pare mai pulverizat ca niciodata: o puzderie de fragmente mai mari si mai mici, fiecare pretinzandu-se autentica forma a crestinismului
( http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Christian_denominations_by_number_of_members http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Christian_denominations ).
In fata acestui scandal, „halatele albe” cauta solutii. Cea mai in voga este ecumenismul. Propagat fatis/in forta de protestantism,discret dar puternic de catolicism, si inghitit cu noduri de ortodoxie… ecumenismul pare sa fie consecinta cea mai vizibila a globalizarii din punct de vedere religios.
Totusi… crestinismul „post-modern” cauta si alte solutii. Iata mai jos cateva asemenea tentative nu tot atat de bine finantate si popularizate precum ecumenismul, dar interesante prin abordarile lor.
Paleo-ortodoxia – avandu-l ca principal promotor pe Thomas Oden, se doreste o tentativa de readucere mai ales a ramurii protestante la redescoperirea valorilor crestinismului traditional, din perspectiva exegezei biblice patristice (The Ancient Christian Commentary on Scripture – http://www.ivpress.com/accs/ ).
„Spiritualitate inainte de toate” ar putea fi motoul unor miscari precum cea a lui Francis Schaeffer – centrele Abri http://www.labri.org/index.html – sau miscarea „Renovare” a lui Richard Foster de traditie quakera – „a Christian renewal para-Church organization”. In aceeasi serie s-ar putea inscrie si replica romano-catolica a comunitatii Taizé din Franta care de asemeni „ofera o experienta neo-traditionala” a crestinismului. Desi nu foarte popularizate si destul de „subiective”/”existentialiste” – aceste tendinte denota setea de spiritualitate dincolo de forme, dogme, traditii impietrite, spre viata autentica, reala, evanghelica/nou-testamentala.
Neo-ortodoxia,bisericile non-denominationale sau cele interconfesionale, miscarea „House church” si cea sub titlul „Biserica emergenta” – sunt alte cateva directii moderne…
Va fi interesant de urmarit evolutia acestor tendinte. Din perspectiva trecutului, au doua alternative ilustrate de doua miscari din secolul 19: miscarea/”redesteptarea” milerita si miscarea restaurationista Stone-Campbell. Daca miscarea milerita s-a „stins” in formarea catorva noi „biserici”, mai corect confesiuni(dintre care cea mai numeroasa si mai riguros organizata este Biserica Adventista de Ziua a Saptea…), miscarea restaurationista pare sa-si fi pastrat spiritul „liber” in ciuda unei oarecare minime organizari…

Despre Liviu
Crestin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: