”Ciocu mic, acu noi suntem la putere…” – versiunea adventista

Din nefericire pentru domnia sa, prof. Florin Laiu imi mai da o ocazie de a-l face ”celebru”… De fapt singur isi face deserviciul…si vorba-ceea: ce-si face omul cu mana lui se numeste…lucru manual.

Intr-un moment de plictiseala am avut neinspirata curiozitate sa mai rasfoiesc ”Curierul Adventist” – tiparitura oficiala a adventistilor din Romania. Asa am gasit in numarul din martie a.c. la paginile 28-29 sub titlul ”De vorba cu cititorii” un raspuns ”edificator” al prof. Laiu la intrebarea (deranjanta) a unui enorias:

Întrebare:
În comunitatea noastră sunt persoane care spun că instrucţiunile lui Pavel despre femei (să tacă în adunare,  să fie acoperite, să nu îi înveţe pe alţii), sunt valabile şi astăzi. Şi încearcă nu doar să influenţeze, ci chiar să impună în comunitate regulile acestea, în numele Bibliei. Ce atitudine trebuie să avem faţă de aceştia? Au dreptate, oare?

Raspunsul respectatului ebraist( mai ferice de domnia sa daca se limita la iote…) a fost unul stupefiant( pe langa faptul ca se inscrie in deja celebra-i atitudine pro-feminism, inclusiv in favoarea hirotonirii de femei ca sacerdoti). La ce strategie ”sfanta” recurge domnul profesor pana sa bagatelizeze in ”limitari culturale” ceea ce apostolul spune? Cititi si cruciti-va:

De aceea, chiar dacă cineva vrea să implementeze o regulă biblică, ea nu poate şi nu trebuie să fie acceptată în izolare faţă de autoritatea şi practica Bisericii generale.

Adica!, chiar daca regula biblica a apostolului neamurilor s-ar vrea sa fie implementata de vreun prea zelos, el are nevoie de consensul bisericii, iar a aplica si trai regula biblica fara acordul autoritatii si practicii Bisericii generale este ceva penal si vrednic de ”cartonasul galben”: cum adica sa traiasca mai biblic fara acceptul autoritatii bisericii? Adica, daca vrei sa implementezi o regula biblica, n-ai voie s-o faci daca sefii cultului nu-si dau acceptul si daca practica ”bisericii generale” nu este deja(?!?) aceea. Implementarea regulii biblice NU POATE SI NU TREBUIE SA FIE ACCEPTATA !

Ma crucesc cum de mai are domnul Laiu indrazneala( ca sa nu zic tupeul!) sa mai impute Bisericii ortodoxe faptul ca pune autoritatea Bisericii deasupra Bibliei! Si continui sa ma mai intreb: cum de domnia sa mai poate reprosa ortodoxiei ca practica populara devine normativa si definitorie pentru orice reforma? Si iar continui sa ma mai intreb: ce loc de reforma biblica mai exista in ”biserica” dumnealui daca pentru implementarea unei reguli biblice, nefericitul doritor nu capata binecuvantarea sinedriului azs si ”stampila” practicii ”bisericii generale”?

In acelasi context tot ma mai crucesc si ma mai intreb cat de protestanta mai este ”biserica” azs daca pentru a aplica o regula biblica e nevoie de aprobarile sefilor peste autoritatea intrinseca a unui precept biblic. Ma intreb daca nu cumva domnul profesor citeaza inconstient vreun inchizitor medieval al catolicismului… Sau poate ca domnia sa a ajuns la concluzia ca singura forta care poate pastra coeziunea ”bisericii” dansului este cea a pumnului initial doar aratat, apoi servit direct in plina figura…

Nota explicativa a domnului profesor la paragraful pe care tocmai l-am citat si disecat este de-a dreptul scandaloasa:

Dacă cineva are o „lumină nouă” sau una veche, pe care vrea s-o stabilească în Biserică, este dator mai întâi să prezinte forurilor responsabile opinia sau interpretarea lui, iar dacă nu găseşte înţelegere, este dator să se liniştească. Fie că el a interpretat greşit Scriptura, fie că Dumnezeu nu găseşte că este momentul potrivit ca Biserica să înţeleagă şi să aplice acea descoperire. Orice încercare de a înmulţi condiţiile calităţii de membru, dincolo de cele scrise în Manual, este neavenită.

Deci cititi si va cruciti! Chiar daca omul ar veni cu o descoperire valida de la Dumnezeu, nu doar o opinie  sau o interpretare personala, daca ”forurile responsabile” nu-si dau acceptul inseamna ca de fapt Insusi ”Dumnezeu nu gaseste ca este momentul potrivit ca Biserica să înţeleagă şi să aplice acea descoperire” !!!!!!!!!!!!!!! Mai are cineva de comentat ceva??? ”Este dator sa se linisteasca…”! Altfel…

Un asemenea ton cred ca nu se mai aude decat de la ”sfantul parinte” de la Vatican……… Inchizitia redivivus!

PS: pe cand deciziile ”forurilor responsabile”( versus ”iresponsabilii” … biblisti dar izolati si nepopulari) vor avea autoritate oficial declarata ”ex cathedra”?!

PPS: atitudinea d-lui profesor este cu atat mai alarmanata cu cat domnia sa ”recidiveaza” – nu demult recunostea, cu jumatate  de gura dar public,faptul ca interdictia totala de la consumul unei bauturi cu oaresce procent de alcool nu poate fi sustinuta biblic, dar biserica este indreptatita sa impuna mai mare strictete chiar decat Biblia cere…

SINAXAR: JOIA SFÂNTĂ (Cina Domnului) – ”PREGĂTIRI DE CINĂ” de Vasile Voiculescu

Venise primăvara şi sterpele gorgoane
Cu tort de flori alese îşi peticeau chilimul…
Şi doldora de mărfuri,de bani şi caravane
Se pregătea de Paşte întreg Ierusalimul.

Pe uliţe un zbieret de miei fără-ncetare
Şi aburi calzi de azimi veneau din curţi vecine;
Copii, fugiţi din joacă, cereau, scâncind, mâncare
Şi s-agăţau de poala grăbitei gospodine.

Isus, din foişorul cu şiţa înverzită
Privea deşarta caznă şi robotul zadarnic…
O silă uriaşă şi-o milă nesfârşită,
Ca umbra şi lumina, luptau în el amarnic.

Chesat şi aprig, Iuda se tânguia la poartă
Oprind din drum casapii cu mieii de vânzare
Ioan pleca la apă cu vasele de toartă,
Iar Petre-şi da cuţitul pe gresii şi amnare.

Cu multă greutate găsiră precupeţul
Ce s-a-nvoit să intre cu mielul în ogradă
Şi dup-o grea tocmeală, peşin plătindu-i preţul,
L-au înfăşcat şi veseli i l-au adus să-l vadă.

Era un miel molatic cu laţele plăviţe,
Mirositor a lapte şi-l toropise somnul,
Cu fruntea cucuiată de două mici corniţe,
Şi presimţind scaparea,a behăit spre Domnul.

Atunci duios şi paşnic, ca un păstor din munte
Isus îl luă în braţe cu-adâncă sfâşiere,
Îl sărută cu sete pe bot,pe ochi şi pe frunte,
Apoi întoarse capul şi-l dete spre junghiere.

Cu mâneci suflecate voioşi îl apucară,
Îi scoaseră cordeaua, smulgându-i clopoţelul.
Doar Iuda-nţepenise, holbat,năuc pe scară
Privind sărutul tainic ce osândise mielul.

Din Tara Zimbrului(1918)

%d blogeri au apreciat asta: