SINAXAR: JOIA SFÂNTĂ (Cina Domnului) – ”PREGĂTIRI DE CINĂ” de Vasile Voiculescu


Venise primăvara şi sterpele gorgoane
Cu tort de flori alese îşi peticeau chilimul…
Şi doldora de mărfuri,de bani şi caravane
Se pregătea de Paşte întreg Ierusalimul.

Pe uliţe un zbieret de miei fără-ncetare
Şi aburi calzi de azimi veneau din curţi vecine;
Copii, fugiţi din joacă, cereau, scâncind, mâncare
Şi s-agăţau de poala grăbitei gospodine.

Isus, din foişorul cu şiţa înverzită
Privea deşarta caznă şi robotul zadarnic…
O silă uriaşă şi-o milă nesfârşită,
Ca umbra şi lumina, luptau în el amarnic.

Chesat şi aprig, Iuda se tânguia la poartă
Oprind din drum casapii cu mieii de vânzare
Ioan pleca la apă cu vasele de toartă,
Iar Petre-şi da cuţitul pe gresii şi amnare.

Cu multă greutate găsiră precupeţul
Ce s-a-nvoit să intre cu mielul în ogradă
Şi dup-o grea tocmeală, peşin plătindu-i preţul,
L-au înfăşcat şi veseli i l-au adus să-l vadă.

Era un miel molatic cu laţele plăviţe,
Mirositor a lapte şi-l toropise somnul,
Cu fruntea cucuiată de două mici corniţe,
Şi presimţind scaparea,a behăit spre Domnul.

Atunci duios şi paşnic, ca un păstor din munte
Isus îl luă în braţe cu-adâncă sfâşiere,
Îl sărută cu sete pe bot,pe ochi şi pe frunte,
Apoi întoarse capul şi-l dete spre junghiere.

Cu mâneci suflecate voioşi îl apucară,
Îi scoaseră cordeaua, smulgându-i clopoţelul.
Doar Iuda-nţepenise, holbat,năuc pe scară
Privind sărutul tainic ce osândise mielul.

Din Tara Zimbrului(1918)

Despre Liviu
Crestin.

3 Responses to SINAXAR: JOIA SFÂNTĂ (Cina Domnului) – ”PREGĂTIRI DE CINĂ” de Vasile Voiculescu

  1. mariannicolescu says:

    Sunt poetul Marian Nicolescu. Ieri am mers la o stână să cumpăr un miel de Paşti. Ciobanul l-a sacrificat în faţa mea, văzând întreg supliciul. M-am întors foarte afectat acasă, scriind următorul poem:

    MIELUL SFÂNT

    Cu cârlionţi de catifea, ca solzi de blană colilie,
    Corniţele mijind în creştet ca două unflături de rouă,
    Respiră blând, înduioşat, cu ochii vii ce vor să-i plouă
    Doi fluturaşi de râuleţe din uitătura-i belalie.

    El tace-ntr-un ocean de plâns, ascuns într-un regret de mamă…
    Se zbate-ncet ca un lăstun, ursit să zboare lin într-un neant,
    Roşind pământu’greu ce-i cern’ un tremur strâns ca-ntr-un pliant,
    Tăcând uşor, cu-n asfinţit de ochi închişi, ucis de-o înroşită lamă.

    Şi creşte mare şi voinic ca un burduf umflat c-o ţeavă
    Şi-i cade gândul aşternut pe câmp: o blană dezvelind un nud
    În rânjet crud de criminal, cu suflet sterp, emfatic şi zălud
    Ce-i răscoleşte dur tăcerea, vărsând tristeţea-i cea suavă.

    El, Mielul Sfânt- blânda-I trăire într-un ocean de pocăinţă-
    E simbol drept, încoronat într-o idee ce-a’nviat pe cruce,
    E liniştea unui stigmat, ce pogorât din cer, izvor ne-aduce,
    Speranţă, rit de slavă, Dumnezeu: un sacrificiu de credinţă.

  2. CRIST_INA says:

    De la jertfirea cereasca a Mielului, de ce se mai ucid mieii?…

  3. CRIST_INA says:

    Bine a sesizat poetul…mila era mai mare decat sila.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: