Jean Calvin vazut de Nicolae Steinhardt

Oamenii politici în genul lui Calvin, Robespierre şi Hitler, care nu cunosc nici o altă satisfacţie şi preocupare decât punerea în practică pe calea politicii a ideii lor unice, uşor ajung la nebunie. (Jurnalul fericirii)

Virtutea personală a tiranului, oricât de incontestabilă, nu justifică tirania. Calităţile personale n-­au la oameni de felul acesta nici o valoare, sunt anihilate de păcatul strigător la cer al desfiinţării libertăţii omului, de groaznicul păcat al prefacerii semenilor în dobitoace; dobitoace, desigur, de vreme ce li se răpeşte principala însuşire a duhului: libertatea.
Virtuţi personale aveau şi fariseii, ba încă multe, erau nu numai cumsecade, ci şi riguroşi. Calvin la fel. Şi sunt sigur că şi Caiafa era plin de frumoase purtări şi ducea o viaţă model. (Jurnalul fericirii)

Revoluţia franceză era gata să îngăduie proclamarea multor adevăruri,dar pedepsea cu moartea pe cel care îndrăznea să îngâne că simplul fapt de a te fi născut nobil nu este un argument îndestulător pentru a ţi se tăia capul fără altă procedură decât simpla identificare. (Legea din Priar, anul II). Şi pe vremea lui Cromwell şi a puritanilor se spuneau multe lucruri bine intenţionate, dar vai de cel care punea la îndoială absoluta validitate a prescripţiilor morale din Vechiul Testament, în sensul lor absolut literal. Şi în frumoasele oraşe Geneva, Munster ori Florenţa, pe vremea lui Calvin, a lui Thomas Munzer, a lui Johannes von Leyden ori a lui Savonarola se auzeau cuvântări pline de adevăruri şi lucruri exacte şi se exprimau idei vrednice să fie luate în seamă, dar exista de fiecare dată câte un adevăr scandalos — blasfematoriu — cu desăvârşire interzis folosirii publice. Plata folosirii: moartea. (Jurnalul fericirii)

Când alături de tine oamenii sunt tăiaţi cu ferăstrăul, dacă vrei să enunţi că doi şi cu doi fac patru înseamnă că trebuie să urli cât te ţine coşul pieptului: este o nedreptate strigătoare la cer ca oamenii să fie tăiaţi în două cu ferăstrăul.
Sub domnia lui Robespierre afirmau că doi şi cu doi fac patru cei care se revoltau împotriva faptului că nişte oameni erau trimişi la ghilotină numai pentru că se născuseră nobili. (Prevestise el ceva, Beaumarchais, dar nimerise pe de lături, ca Ieremia!) Sub Calvin, la fel, cei care nu puteau să nu se cutremure văzând că sunt sortiţi morţii toţi cugetătorii care nu aprobau întocmai teologumenele lui maître Calvin. (Jurnalul fericirii)

Pastele Domnului: Mielul-Leu – injunghiat,inviat si proslavit

Apocalipsa 5 – Sulul scris şi Mielul

1. În mâna dreaptă a Celui Ce şedea pe tron am văzut un sul scris pe ambele părţi şi sigilat cu şapte sigilii.
2. Am văzut un înger puternic proclamând cu glas tare: „Cine este vrednic să desfacă sulul şi să-i rupă sigiliile?”
3. Dar nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ n-a putut să desfacă sulul şi să se uite în el.
4. Am plâns mult, pentru că nimeni n-a fost găsit vrednic să desfacă sulul şi să se uite în el.
5. Dar unul dintre bătrâni mi-a zis: „Nu plânge! Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a învins şi este vrednic să desfacă sulul şi cele şapte sigilii ale lui!”
6. M-am uitat şi am văzut un Miel, care părea înjunghiat, stând în mijlocul tronului şi al celor patru fiinţe vii şi printre bătrâni. Avea şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise pe întreg pământul.
7. El a venit şi a luat sulul din mâna dreaptă a Celui Ce şedea pe tron.
8. Când Mielul a luat sulul, cele patru fiinţe vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut la pământ înaintea Lui. Fiecare avea o harfă şi vase de aur pline cu tămâie – care sunt rugăciunile sfinţilor –
9. şi cântau un cântec nou: „Tu eşti vrednic să iei sulul şi să-i rupi sigiliile, pentru că ai fost înjunghiat şi prin sângele Tău ai răscumpărat pentru Dumnezeu oameni din orice seminţie, limbă, popor şi neam
10. şi i-ai făcut o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru; şi ei vor domni pe pământ!”

11. M-am uitat şi am auzit glasul multor îngeri care erau împrejurul tronului, al fiinţelor vii şi al bătrânilor. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi de o mie de ori o mie.
12. Ei spuneau cu glas puternic: „Vrednic este Mielul Care a fost înjunghiat să primească putere, bogăţie, înţelepciune, tărie, onoare, slavă şi laudă!”
13. Apoi, pe orice făptură care este în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, adică orice
făptură ce se află în aceste locuri, am auzit-o zicând: „A Celui Ce şade pe tron şi a Mielului să fie lauda, onoarea, slava şi puterea, în vecii vecilor!”
14. Şi cele patru fiinţe vii au zis: „Amin!”, iar bătrânii au căzut
la pământ şi s-au închinat.

(Apocalipsa 5:1-14, NTR)

%d blogeri au apreciat asta: