”The Real Face of Jesus”

Noua gaselnita comerciala cu ocazia pastelui 2010 , ”documentarul” History Channel ”The Real Face of Jesus” mi-a stimulat meditarea asupra unei paradox al crestinismului: crestinii sunt chemati la o iubire totala fata de o Persoana a Carui chip nu L-au vazut niciodata(”face-to-face” cu exceptia generatiei contemporane Domnului si poate a celor foarte putini privilegiati cu vreo vedenie a Sa).

Daca noi, crestinii de azi, ne-am intalni pe strada cu Mantuitorul revenit printre noi, ca in legenda marelui inchizitor a lui Dostoievski, L-am recunoaste? Cum? Nu-I stim chipul, nu I-am vazut nici o fotografie ci doar reprezentari, imaginari umane – icoane, tablouri . Daca ar trece pe langa noi Domnul, dupa ce L-am recunoaste, daca L-am recunoaste? Dupa straiele cu care ne-am obisnuit din tablourile cu ”El”? Daca cineva s-ar deghiza intr-o infatisare care sa  ”aduca” cu imaginile noastre mentale despre El, cum am sti ca e un fals Hristos? Cum Il vom distinge pe El, a carui fata n-am vazut-o nicicand, de cristosii mincinosi despre care El ne-a avertizat ca vor apare si se vor da drept El? Daca pseudo-hristosii ne-ar recita cuvintele Domnului din evanghelii, daca s-ar imbraca si s-ar comporta cam cum ne imaginam noi ca ar fi facut-o El… cum am reusi sa depistam contrafacerea, falsul?

Din sutele si miile de imagini si reprezentari ale Lui care va fi fiind cea mai apropiata de realitate? Conteaza?

Este foarte interesant in legenda lui Dostoievski cum este El ”recunoscut”:

Apare acolo din senin, pe tăcute, fără să prindă nimeni de veste, şi totuşi, oricît ar părea de ciudat, toată lumea îşi dă seama că este El. Pasajul acesta ar putea să fie cel mai frumos din tot poemul, căci arată cum se face că toţi l-au recunoscut. Mînat de o forţă irezistibilă, poporul se stringe în preajma Lui, Înconjurîndu-L ; clipă de clipă, mulţimea sporeşte, ţinîndu-se pas cu pas după Dînsul. Şi-n vremea asta, El trece tăcut mai departe, cu acelaşi surîs plin de îndurare nemărginită. Soarele dragostei arde în inima lui şi razele Luminii, Cunoştinţei şi Puterii, ce se revarsă din privirile Sale, răspîndinclu-se asupra gloatelor, trezesc în sufletul fiecăruia o iubire plină de osîrdie pentru Dînsul. Cu braţele întinse, El îi binecuvîntează pe toţi, şi simpla atingere a mîinilor Lui, sau chiar numai a veşmintelor Sale, are virtutea de-a lecui orice beteşug. „Tămâduieşte-mă, Doamne, ca să Te pot vedea la faţă!” strigă spre El un bătrîn orb din născare, şi-n aceeaşi clipă solzii ce-i acopereau ochii cad, şi orbul îşi recapătă vederea şi poate să-L privească. Poporul plînge şi sărută pămîntul pe care calcă. Copiii îi aruncă flori în cale, cîntînd şi preamărindu-L. „Osana! El, El este!” zboară din gură în gură zvonul prin mulţime. „Nu poate fi decît El!”

Asa cum se poate vedea in text, El este mai degraba ”intuit”, ”ghicit”, ”suprapus” unei imagini evanghelice si ”sentinta” pozitiva vine ca o consecinta: ”Nu poate fi decat El!”… Dar de unde stii ca e El? Dupa ce? Nu-i stii culoarea ochilor, nu-i stii trasaturile chipului, n-ai idee de inaltime, greutate, alura. Cand trebuie sa ne intalnim(la aeroport, de exemplu) cu cineva pe care nu l-am vazut in viata noastra, ne dam semnalmente de recunoastere:” voi fi imbracat asa si asa, voi purta cutare haina, …”. Ba unii inca poarta la aeroport si un carton cu numele asteptatului asteptand ca acela sa-si vada numele si sa se ”deconspire”.

Dar noi cum L-am putea recunoaste pe  Iisus?? Cum l-am deosebi de o ”sosie” malefica a Sa, de un amagitor croit sa ne joace feste amare si ucigatoare? Care sunt semnalmentele de recunoastere ale Domnului? Un chip tipic evreiesc ( doar maica Sa era evreica sadea) ? O statura impunatoare? Da si nu, daca profetul nu s-a referit doar la chipul Sau desfigurat de patimire:

2. El a crescut înaintea Lui ca un lăstar, ca o rădăcină ieşită dintr-un pământ uscat; nu avea nici frumuseţe, nici strălucire care să ne atragă, nu era nimic în înfăţişarea Lui care să ne placă.
3. Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era atât de dispreţuit, încât oamenii îşi ascundeau faţa de El, iar noi nu L-am luat în seamă.

(Isaia 53:2-3, NTR)

Documentarul, bun de facut bani din buzunarele curiosilor naivi dar dornici sa-L  vada pe ”Isus” ”inviat” la chip, prin ”magia” ”atot-stiutoarei” tehnici  dupa un giulgiu controversat, poate fi tentant dar amagitor. Daca ne-ar fi dat sa-I reconstituim azi chipul din timpul in-omenirii Sale  si s-ar mai gasi pe fata pamantului un altul care sa semene cu ceea ce am avea noi( vezi sosiile celebritatilor) cu ce ne-ar incalzi aceasta ”performanta”? Azi cu multi bani si cu ajutorul chirurgiei plastice te poti des/trans-figura si lua chipul cuiva. Pentru un timp… Si? Iisus  ar putea poate fi ”clonat” ca fizionomie dar ce folos?

A vrut Domnul sa-L iubim fara sa-L fi vazut? Poti sa iubesti pe cineva si cand ii descoperi chipul sa fie o surpriza neplacuta? Ce ne vom face daca vom descoperi la final ca Acela de care ne declaram indragostiti lulea n-are ochii albastri asa cum Il visam noi, n-are tenul alb ca spuma laptelui, n-are ”mustacioara lui ca pana corbului”… nu corespunde chipului idelizat cu care L-am ”dotat” noi, ci are un chip cat se poate de comun, ciudat de semitic, cam masliniu, mai deloc ”sharmant” dupa normele noastre de sharm…

Pentru apostolii si contemporanii Domnului chipul Sau nu a fost un secret:

1. Ceea ce era de la început, ceea ce am auzit, ceea ce am văzut cu ochii noştri, ceea ce am privit şi ceea ce mâinile noastre au atins cu privire la Cuvântul vieţii
2. – căci viaţa a fost arătată, iar noi am văzut-o şi depunem mărturie şi vă vestim viaţa veşnică care era cu Tatăl şi care ne-a fost arătată –
3. deci ceea ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Cristos.

(1 Ioan 1:1-3, NTR)

Dar pentru noi?Pentru mine? Pentru tine? Ai habar pe cine iubesti? Poti iubi fara sa-ti pese de chipul iubit? Iti asumi surpriza descoperirii chipului Sau?

29. Isus i-a zis: – Ai crezut pentru că M-ai văzut? Ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut! (Ioan 20:29, NTR)

8. Pe El voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El, chiar dacă acum nu-L vedeţi, şi vă bucuraţi nespus, cu o bucurie de nedescris şi glorioasă,
9. pentru că primiţi la capătul credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre.
(1 Petru 1:8-9, NTR)

Lev Tolstoi : Povestiri

%d blogeri au apreciat asta: