Despre numele de „creştin” – Sf. Ioan Gura de Aur

„Acum noi nu avem decât un singur nume; dar este un nume care este mai mare decât toate acelea, pentru că noi suntem numiti creştini şi fii  ai  lui  Dumnezeu,  şi  prieteni  ai  lui  Dumnezeu  şi  trupul  Său.  Acest nume ne îndeamnă şi ne încurajează mai mult decât toate celelalte; el ne face mai atenti şi mai întelepti să facem virtutea. Să nu facem deci nimic care  să  fie  nevrednic  de  un  aşa  de  mare  nume  şi  atât  de  cinstit:  să  ne gândim la incomparabila cinste pe care o avem noi de a purta numele lui Iisus Hristos; căci din acest nume ne numeşte Sfântul Pavel creştini. Să contemplăm şi să admirăm măretia acestui nume. Dacă cel ce este numit fiul unui căpitan mare sau a unui personaj strălucit, primeşte sentimente înalte când aude că el apartine sau la acela sau la acesta, îşi face o cinste foarte  mare  de  a  purta  acest  nume,  şi  nu  crută  nimic  ca  să  nu-l necinstească prin laşitate, noi care ne tragem numele nu de la căpitan, nu de la un print pământesc, nu de la un înger, sau de la un arhanghel, sau de la un serafim, ci de la Regele lor, nu ne vom expune noi viata noastră, nu o vom pierde noi mai bine decât a necinsti pe Cel ce ne-a cinstit cu acest  nume  al  Său?  Nu  cunoaşteti  voi  casa  împăratului,  gărzile  lui, soldatii săi înarmati cu lănci, slujitorii săi care-l păzesc? Nu ştiti voi de ce cinste şi de ce privilegiu se bucură ei? Aşa noi care ne apropiem mult mai mult de Regele nostru, şi care suntem pe atât de aproape pe cât este capul de trup, noi trebuie să facem totul şi să punem totul în faptă pentru a  imita  pe  Iisus  Hristos.”  (Comentar  la  Evanghelia  de  la  Ioan,  omilia XIX, 3, p. 94)

„După  cum  semănătorii  n-au nici un folos dacă aruncă semintele pe cale, tot aşa şi noi n-avem vreun folos de pe urma numelui de creştin dacă  faptele  noastre  nu  sunt  pe  măsura  numelui.”  (Omiliile  despre pocăintă, omilia a noua, p. 176)