Portret de pseudo-crestin – de Sf. Ioan Gura de Aur

„Spune-mi  dar  după  care  fapte  să  te  cunosc  că  eşti  creştin,  când totul te arată necreştin? Dar pentru ce spun: creştin? Nu pot şti bine nici dacă eşti om. Când te văd că arunci cu picioarele ca un măgar, că sari ca un taur, că nechezi după femei ca un armăsar, că eşti lacom la mâncare ca un urs, că-ti îngraşi trupul ca un catâr, că eşti ranchiunos ca o cămilă, că răpeşti ca un lup, că te mânii ca un şarpe, că răneşti ca o scorpie, că eşti şiret  ca  o  vulpe,  că  tii  în  tine  veninul  răutătii  ca  o  aspidă  şi  viperă,  că lupti împotriva fratilor tăi ca demonul cel rău, cum voi putea să te număr cu oamenii când nu văd în tine caracteristicile firii omeneşti? Căutând să fac deosebirea între un necredincios şi un credincios, mi-e teamă că nu voi găsi nici deosebirea dintre un om şi o fiară”. (Omilii la Matei, omilia IV, VIII, în col. PSB, vol. 23, p. 58)

„Creştinul  nu  se  lasă  dus  la  laşitătile  unei vieti senzuale. Altii la ceasurile  lungi  de  somn  leneş  adaugă  paturilor  voluptoase  odihnele prelungite chiar în mijlocul strălucirii zilei. Altora, mesele somptuoase, interminabilele mâncăruri urmate de distractii sau de jocuri. Creştinul nu ia odihnă şi hrană decât ceea ce-i este necesar vietii. El nu trăieşte pentru a mânca, nici pentru a dormi, el doarme şi mănâncă pentru a trăi.” (Din vol. Bogătiile oratorice, p. 337)

%d blogeri au apreciat asta: