Mic compediu de heterodoxie:Trinitatea si adventistii – de la secta pseudo-crestina la “biserica”(1)(4)


3. Tatăl

Dumnezeu Tatăl cel veşnic este Creatorul, Izvorul, Susţinătorul şi Suveranul întregii creaţiuni. El este drept şi sfânt, plin de milă şi har, încet la mânie şi îmbelşugat într-o statornică dragoste şi credincioşie. Calităţile şi puterile manifestate în Fiul şi în Duhul Sfânt sunt, de asemenea, revelaţii ale Tatălui. (Gen. 1,1; Apoc. 4,11; 1 Cor. 15,28; Ioan 3,16; 1 Ioan 4,8; 1 Tim. 1,17; Ex 34,6.7; Ioan 14,9)

Istoria crestinismului a fost de la inceput zbuciumata, cunoscand evolutii stranii in si in afara corpului Bisericii.

Nici istoria recenta nu ne “plictiseste”. In mediul protestant “biserici” noi rasar precum ciupercile dupa ploaie. “Permutarile si combinatiile” doctrinale si organizationale sunt o inepuizabila sursa de “creativitate”  pentru “inginerii” fragmentarii in sanul diversitatii strajuita de “libertatile” protestante.

As vrea insa sa ma opresc putin doar asupra procesului prin care asemenea “entitati” religioase ajung sa pretinda respectabilitate “umar la umar” langa bisericile istorice.

Asa de pilda, adventistii de ziua a saptea. I-am luat pe ei, pentru ca ii cunosc bine, si sunt un caz elocvent  prin metamorfozarea lor.

Primii adventisti au fost o adunatura de (dez)amagiti ai fantasmei parusiei cu care William Miller a tulburat crestinatatea americana de pe la 1840. Miller a ramas repetent la studiul Evangheliilor:  in ciuda cuvintelor clare si fara echivoc ale Mantuitorului conform carora ceasul parusiei il stie doar Dumnezeu Tatal (Matei 24:36), neica William, in urma “descifrarii profetiilor”, a fixat nici mai mult nici mai putin decat data revenirii Mantuitorului!

Lesne de inteles ca fanii lui au ramas la propriu cu ochii in soare si “urland la luna”. Unii insa au perseverat si si-au incropit un colac de salvare “teologica” din “doctrina sanctuarului” – singura “contributie” super-originala a adventismului la dogmatica crestina.

Insa ce ma intereseaza acum sa subliniez este ca adunatura millerito-proto-adventista era un adevarat cocktail “teologic”,insa numai crestin NU . De ce nu crestin? Pentru ca fundamentala dogma cu privire la Divinatate prin care crestinismul se distinge de toate celelalte religii este dogma Sfintei Treimi : un singur Dumnezeu in Trei Persoane. Ori proto-adventistii numai trinitarieni nu erau! Sotul celei care avea sa devina profeta “bisericii ramasitei”, James White, nu credea in Sfanta Treime. La fel cu el nu credau in Treime nici alti lideri si acoliti ai lor. Ca atare ei nu erau crestini!

Declaratiile de credinta din1872 si 1889 nu fac nici o referire la Persoana Duhului Sfant!, iar despre Fiul nu se vorbeste ca fiind de-o-fiinta cu Tatal. Nici macar in declaratia de credinta din 1931 despre Sfantul Duh nu se pomeneste nimic explicit!, desi se aminteste o singura data cuvantul “Trinitate” – si asta peste decenii de existenta a “bisericii” – unice, pure, “ramasita”!  Abia Fiului i se recunoaste “aceeasi natura si esenta cu a Tatalui”, in 1931. Totusi cristologia va da inca multe batai de cap si in 1957 cand unul dintre liderii azs va face scandal pentru modificarea crezului!

Practic asistam la “redescoperirea” dogmei Trinitatii la peste un mileniu si jumatate de la afirmarea dogmei in crezurile Bisericii! Sunt reluate controversele cristologice si trinitariene la secole dupa aparitia si solutionarea lor! Adventistii “redescopera roata” la caruta/droaga lor!

In tot acest timp!, aceasta secta para-crestina a pretins ca sunt Biserica (“ramasitei”), pazitoarea adevarului integral, biserica profetica chemata divin sa restatorniceasca adevarurile fundamentale ale Bisericii primare! Si aceste pretentii in timp ce ei nu aveau clara(ca sa nu spun ca negau!) dogma fundamentala a crestinatatii despre natura Dumnezeirii!

Iata cum o adunatura (semi)ariana, pretinde a fi Biserica chemata sa urecheze crestinatatea apostaziata, Babilonul. Si de fapt ei au fost doar o entitate para-crestina care in circa 150 de ani de existenta au reusit – intru-catva – sa se alinieze crestinismului mainstream, cel putin in ce priveste dogma Trinitatii!

O metamorfoza cat de cat fericita, tinand cont ca “gradinta Domnului e mare”…

Despre Liviu
Crestin.

2 Responses to Mic compediu de heterodoxie:Trinitatea si adventistii – de la secta pseudo-crestina la “biserica”(1)(4)

  1. Pingback: Glume azs: ”Ca o sageata din tolba cu sageti a Domnului” « Pro(-)scris

  2. Pingback: Crezul,Septuaginta si restaurationistii « Pro(-)scris

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: