Proorocul Daniel cel pios

Deşi ştia că s-a semnat decretul, Daniel continua să meargă în casa lui, care avea ferestrele de sus deschise înspre Ierusalim şi, de trei ori pe zi, se punea pe genunchi, se ruga şi Îl lăuda pe Dumnezeul său, aşa cum făcuse şi mai înainte. (Daniel 6:10)

Musulmanii au pe zi cinci momente obligatorii dedicate rugaciunii. Evreii piosi ca proorocul Daniel aveau trei asemenea ”evadari” zilnic. Dar crestinii? Ei sunt indemnati sa se roage neincetat (1 Tes. 5:17). Putini reusesc. Dar daca zilnic evreii au 3 asemenea momente dedicate apropierii de Dumnezeu ,iar musulmanii 5, crestinii ar putea avea (macar) 7 (daca ”neincetat” e ”prea mult”)?

Te laud de şapte ori pe zi, din pricina judecăţilor Tale cele drepte. (Psalmii 119:164)

Unii vor spune ca sapte inseamna plinatatea la evrei. Si totusi de 7 ori pe zi este mult mai putin decat ”rugati-va neincetat”…

Multi se mira de vitalitatea islamului si de ”coma” crestinismului. Ar putea fi o explicatie faptul ca musulmanul se roaga inca, pe cand crestinul e ”prea ocupat” pentru asa ceva? Nu discut aici calitatea rugaciunii sau ortodoxia credintei ci pur si simplu forta ”ritualului” …

Botezul Copiilor in Noul Testament – Oscar Cullman

Teologul evanghelic Oscar Cullman demonstreaza, exclusiv pe baza argumentelor biblice, posibilitatea Botezului copiilor. Scrie aceasta brosura ca raspuns colegului sau de facultate, teologul protestant radical – Karl Barth.

„Sant’Agostino” (2010)

http://www.imdb.com/title/tt1327890/

NEMURIREA SUFLETULUI SAU ÎNVIEREA MORłILOR? de OSCAR CULLMANN

Despre autor:

Karl Barth, colegul lui Cullmann de la Universitatea din Basel, spunea că datorită intensei sale munci cu caracter ecumenic, piatra acestuia de mormânt ar trebui să poarte inscriptia „sfătuitor al trei papi”.

(…) în 1993, Cullmann ajunge primul protestant care primeşte Premiul International Paul al Vl-lea.

Poate că mai mult decât oricare alt teolog din secolul al XX-lea, Cullmann rămâne persoana cea mai influentă pentru teologia biblică reformată.

Cullmann a fost probabil cel mai mare adversar al „demitologizării” Noului Testament propuse de Rudolf Bultmann.

Despre carte:

Nici o altă lucrare publicată de mine nu a provocat atât de mult entuziasm sau o ostilitate aşa de puternică.

Prietenii care mi-au urmărit lucrările anterioare cu interes şi aprobare mi-au arătat durerea pe care le-a pricinuit-o acest studiu. La altii am simtit o indispozitie pe care au încercat să o ascundă printr-o tăcere elocventă. Criticii mei apartin celor mai diverse domenii. Contrastul pe care, din respect fată de adevăr, am considerat necesar să-l evidentiez – între curajoasa şi voioasa nădejde creştină primară în învierea mortilor şi senina aşteptare filosofică a supravietuirii sufletului nemuritor -, a displăcut nu numai multor creştini sinceri din toate congregatiile şi din toate conceptiile teologice, dar şi acelora ale căror convingeri, nefiind aparent îndepărtate de creştinism, sunt mult mai puternic impregnate de consideratii filosofice. Până acum, nici un critic din nici o tabără nu a încercat să mă respingă prin exegeză, care este fundamentul studiului.

Acest remarcabil acord pare să arate cât de răspândită este greşeala de a atribui creştinismului primar credinta greacă în nemurirea sufletului.

Reactiile de împotrivire provocate de lucrarea mea m-ar fi impresionat mai mult dacă ar fi fost întemeiate pe argumente de ordin exegetic, în schimb, sunt atacat cu consideratii foarte generale de tip filosofic, psihologic şi, mai presus de toate, sentimental.

Având în vedere reactiile negative şi „neliniştea” provocate de publicarea tezei mele în diferite periodice, nu ar trebui oare să pun capăt dezbaterii de dragul caritătii creştine, în loc să public acest opuscul? Decizia mea a fost determinată de convingerea că „pietrele de încercare” sunt folositoare câteodată atât din punctul de vedere erudit, cât şi din cel creştin.
Nu le cer cititorilor mei decât să fie atât de buni încât să încerce să citească până la sfârşit.

Liturghia primului sabat

”Si blagoslovi Dumnezau ziua a saptea si o sfinti pre ea,pentru ca intr-insa inceta de toate faptele Lui care incepu Dumnezau a face” (Facerea 2:3 – Biblia de la Bucuresti 1688)

” 8.  Adu-ti  aminte  de  zioa  sambetii,  sa  o sfintesti pre ea.
9. Sease zile lucreaza si fa toate lucrurile tale.
10. Iara zioa a seaptea easte sambata Domnului  Dumnezeului  tau,  sa  nu  faci  intru aceaea nici un lucru, nici tu, nici feciorul tau, nici fata ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tau, nici asinul tau si nici un dobitoc al tau, nici veneticul cel ce lacuiaste cu tine.
11.* Ca in sease zile au facut Dumnezeu ceriul si  pamantul  si  marea,  si  toate  cate  sunt intr-insele,  si  in  zioa  a  seaptea  au  odihnit, pentru  aceaea  bine  au  cuvantat  Dumnezeu zioa a seaptea si o au sfintit pre ea. ”

(Cartea Iesirii 20 – Biblia de la Blaj 1795)

”27 Si le zise: sambata a fost facuta pentru om, si  nu omul pentru sambata, astfel Domn este Fiul omului si al sambetei.”

(Sfanta Evanghelie dupa Marcu capitolul 2 – Biblia de la Iasi 1874)

” 09. Drept aceea, s’a lăsat odihnă norodului lui Dumnezeu.

10.  Că cel ce a intrat întru odih­na lui, şi acela s’a odihnit de lu­crurile sale, precum şi Dumnezeu de ale sale.

11.  Deci să ne nevoim a intra în­tru acea odihnă, ca să nu cază ci­neva întru aceeaş pildă a neascultărei.”

(Epistola catre evrei 4 – Biblia Sinodala de la Bucuresti 1914)

O imagine nemaipomenit de sugestiva: intreaga creatie proaspata, calda ca o paine abia scoasa din cuptor, dimpreuna cu ingerii nenumarati si prima familie de oameni la inchinare in prima zi a sabatului. Omul ingenunchiati la liturghia cosmica sabatica, Adam cu mana ridica parca raspunde ”prezent!” la strigarea catalogului … Creatorul dupa chipul caruia fusese abia creat omul( Hristos) conduce liturghia.

Comunitatea Taize

Video realizat de Silviu Despa. Despre Comunitatea Taize si intemeietorul ei Fr. Roger. Interviuri cu Pr. Nicolae Bordasiu de la Biserica Silvestru si Fr. Juao din Comunitatea Taize.

Criza mondiala, papusarii si crestinul

Citeam mai deunazi ca economia ”cea mai puternica a lumii” (care  totodata este si puterea cea mai cheltuitoare in domeniul inarmarii) risca sa intre in criza fiscala cronica.

Avand in vedere ca intrarea in incapacitate de plata nu este o optiune, ce ar putea duce, totusi, la o criza a la Grecia in SUA? Potrivit lui Bartlett, agentiile de rating, precum Moody‘s si Standard & Poor’s ar putea influenta definitiv acest lucru.

De cel putin cinci ani, aceste agentii ameninta SUA ca ar putea reduce ratingul AAA (cel mai mare posibil). O depreciere a ratingului ar soca intreg sistemul financiar, deoarece multe actiuni sunt echivalentul obligatiunilor Trezoreriei, care au un risc zero, cel putin teoretic.

Mai mult, o depreciere a ratingului ar afecta negativ bancile, carora le este permis sa aiba un capital mai scazut. Un nivel de capital mai ridicat este asociat cu un risc mai mare.

O posibila retrogradare a ratingului ar putea surveni daca Guvernul federal va avea de platit rate de 20 la suta din veniturile pe care le incaseaza, limita acceptata de agentiile de profil.

Statele Europei de cealalta parte a Atlanticului sunt din ce in ce mai inglodate in imense datorii. Catre cine?

Civilizatiei occidentale i se prevad in anii urmatori perspective deloc roz. Se strange cureaua din ce in ce mai mult, incepand de la cei mai puternici(Germania) de la care se asteapta si salvarea.

Lumea este in convulsii. Convulsii financiare. Insa finantele nu-s decat o ”interfata”  inselatoare de la un punct incolo. Ce este banul? O bucata de hartie. Careia societatea ii asociaza o valoare, o putere.

Cine dicteaza insa cat valoreaza hartia aceasta? Si cine decide si pe ce criterii ca azi cu aceeasi hartie poti cumpara doar o jumatate de paine in timp ce ieri ai cumparat doua?

Cine controleaza agentiile de rating? Ce presiuni se fac pentru a mentine ratingul ”cu orice pret” acolo incat sa nu declanseze ”lantul slabiciunilor”? Cine hotaraste totusi momentul cand ratingul nu mai poate fi mentinut ”umflat” si ”buba se sparge”?

Toata aceasta nebunie a ratingurilor, PIB-urilor, inflatiei, creditelor etc pare-se scapata de sub control in ciuda eforturilor generale de a calma, reechilibra… Guvernele sunt la mana ratingurilor,creditelor dar la mana cui sunt ratingurile? Cine mai crediteaza si ce cere in schimb? Cine trage in final sforile daca guvernele par depasite de situatie?

FMI si Banca Mondiala sunt conduse de americani si vest-europeni. Ei crediteaza dar tot ei sunt cei creditati? Ce identitate reala se ascunde in spatele mainii de la care toti asteapta painea de maine?

Asa cum spuneam banul nu-i decat hartie investita cu valoare. Cine investeste? Cine  depreciaza sau supra-apreciaza asa incat populatii intregi sa fie tinute in spaima dumicatului de maine pentru supravietuire?

Asa cum se prefigureaza viitorul, el suna sumbru. Cum sa se raporteze crestinul la tumultul care devine din ce in ce mai asurzitor pe zi ce trece?

Paradoxal sa o faca. Asa cum ii este credinta. Pe de o parte sa nu se mire si-nspaimante de ce vine. Crestinul stie cine este ”stapanitorul lumii acesteia”( Ioan 12:31; 14:30; 16:11 Cornilescu) si ce urmareste: groaza generala, daca se poate pana la moarte:

oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate. (Luca 21:26 Cornilescu)

Iar daca oamenii nu-si dau sufletul, adica mor de spaima, macar sa-si dea sufletul lui, celui care pretinde ca  toate ale pamantului ii apartin si le da cui vrea (Matei 4:9). Sufletul contra mancare. Faust al lui Goethe, Marele inchizitor al lui Dostoievski si Big Brother al lui Orwell doar nu au ”fabulat” degeaba…

Paradoxal zic, pentru ca un crestin nu poate sa nu vada in spatele cortinei si el stie si ce se vrea: pierderea sufletelor – in spaime sau tradari, pentru ca aceste suflete nu stiu sau nu cred ca ”omul nu traieste doar cu paine” si ”ajunge zilei necazul ei”.  In acelasi timp crestinul nu uita ca (de aici si posibilitatea ”haiduciei” in fata stapanitorului lumii acesteia si a legilor ei…) :

Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc! (Psalmi 24:1 Cornilescu)

Crestinul, paradoxal, tocmai in criza isi poate purifica si fortifica credinta; caci doar prin credinta poti trai cum spune profetul:

Chiar dacă smochinul nu înfloreşte şi în vii nu mai este rod, chiar dacă lipseşte rodul din măslin şi ogoarele nu mai dau hrană, chiar dacă turma din ţarc este nimicită şi nu mai sunt vite în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul şi mă voi veseli în Dumnezeul mântuirii mele! Domnul, Stăpânul, este tăria mea! El îmi face picioarele ca ale căprioarelor şi mă face să păşesc pe înălţimile mele. Pentru dirijor. De cântat cu instrumentele mele cu coarde. (Habacuc 3:17-19, NTR)

%d blogeri au apreciat asta: