Parusia – C.S. Lewis

Ceea ce este important nu este ca noi să ne temem (sau să sperăm) tot timpul că va veni Sfârşitul, ci să ne amintim tot timpul acest lu­cru, să luăm seama tot timpul la el. O analogie ar putea fi de folos aici. Un om de şaptezeci de ani nu trebuie să simtă tot timpul apropierea morţii sale (cu atât mai puţin să vorbească tot timpul despre ea); însă un om înţelept de şap­tezeci de ani ar trebui să ia seama tot timpul la aceasta. Ar fi o prostie să-şi facă planuri care ar presupune încă douăzeci de ani de viaţă; ar fi o prostie criminală să nu-şi facă — ba chiar să nu-şi fi făcut cu mult timp înainte — testa­mentul. Acum, ceea ce moartea este pentru fie­care om, A Doua Venire este pentru întregul neam omenesc. Cu toţii credem, presupun, că un om trebuie să „stea strâmb şi să judece drept” cu privire la viaţa sa proprie, trebuie să-şi aducă aminte cât de scurtă, de precară, de tre­cătoare şi de provizorie este ea; trebuie să nu îşi lege toată inima de nici un lucru care se va sfârşi atunci când i se va sfârşi şi viaţa. Lucrul de care creştinilor moderni le este mai greu să-şi aducă aminte este că întreaga viaţă a omenirii pe acest pământ este şi ea precară, trecătoare, provizorie.

The World’s Last Night

%d blogeri au apreciat asta: