Wesley-anism si ortodoxie

Constat cu placere ca nu sunt singurul care observ apropierea dintre Wesley si ortodoxie. Agnusstick scrie bine:

(…) impresia mea despre metodism (cel Wesleyan, nu ştiu dacă prezentul mai seamănă) este că ar fi un fel de ortodoxie aplicată pe cultura evanghelică (sfinţirea individuală ca trăsătură esenţială, alături de doctrina harului). De fapt, poate că metodismul reprezintă o purjare a ortodoxiei de elementele obsesiv-simbolice ale Tradiţiei, ceea ce deja mi-l recomandă ca având o teologie la care aş adera cu plăcere (n-am apucat încă să o studiez).

Exista deja cateva volume care analizeaza apropierea, compatibilitatea si diferentele intre cele doua entitati eclesiastice:

Orthodox and Wesleyan Scriptural understanding and practice By S. T. Kimbrough

Orthodox and Wesleyan spirituality edited by S. T. Kimbrough

Orthodox and Wesleyan ecclesiology By S. T. Kimbrough

A se vedea si articolele din ”Wesleyan Theological Journal” si ”Asbury Theological Journal”:

Orthodox Christianity, Wesleyanism, and Process Theology

JOHN WESLEY AND EASTERN ORTHODOXY: Influences, Convergences, and Differences

(…) s-au organizat conferinţe pentru a examina concordanţa dintre Biserica Ortodoxă şi  tradiţia wesleyana. Chiar dacă aceştia din urmă pornesc dintr-o perspectivă vestică,  concluziile lor sunt  mult mai in acord  cu perspectiva ortodoxă asupra naturii umane [decat alte traditii protestante].

Puţini evanghelici inţeleg astăzi că anumite forme de închinare, care sunt populare printre evanghelici, scot la iveală o incredibilă asemănare cu această temă a lui Atanasie prezentă în teologia ortodoxă. Accentul pus  de  ortodoxie  pe  Christus  Victor subliniază  moartea  şi  învierea  lui Cristos  ca biruinţă asupra puterii răului  şi a morţii.  O serie de imnuri ale lui Charles Wesley („Dragostea divină” şi „Tu, cel care ai venit de sus”) reflectă perspectiva cristologiei patristice greceşti, cu accentul său pe transformarea umană prin îndumnezeire.

(…) un teolog ortodox ar putea lua  in considerare o  serie de  discuţii – începând cu urmaşii lui Wesley, cu care avem cele mai multe in comun, urmaţi de luterani şi probabil de calvinişti.

Bradley Nassif, Ortodoxie si Evanghelism, p.  22, 50, 111-112

Dupa cum se vede, ortodocsii insisi recunosc in metodisti ramura protestanta cea mai afina rasaritului pravoslavnic(chiar mai apropiati decat ”mama” anglicana a metodismului,datorita ”eliberarii” lui Wesley de augustinianismul predestinationist… si nu numai). Caci, intr-adevar, wesleyanismul este ”un fel de ortodoxie aplicată pe cultura evanghelică”, ”o purjare a ortodoxiei de elementele obsesiv-simbolice ale Tradiţiei” cum bine observa amicul mai sus citat.

Vor fi interesante consecintele practice ale dialogului metodisto-ortodox. Ce anume metodistii vor recupera din ortodoxie, ce vor respinge mai departe si, de asemeni,isi vor veni in fire renuntand la hirotonirea femeilor si alte nebunii? Cat de dispusi vor fi ortodocsii la o revivalizare a credintei prin ”contaminare” cu spiritualitatea wesleyana. Vor putea ortodocsii sa se descotoroseasca de paguboasele pseudo-traditii atat de impamantenite in mentalul vulgului desi nu le intelege nici ”rosturile” nici relevanta?

%d blogeri au apreciat asta: