Wesley and Eastern Orthodoxy

The general importance of the Early Church to Wesley’s understanding of Christian life and doctrine has come to be widely recognized by Wesley scholars.Recently, some have drawn attention to a specific aspect of the Anglican patristics scholarship in which Wesley showed keen interest—this scholarship devoted particular emphasis to Greek authors who had receded from Western consciousness following the fourth century of the Church’s existence. Wesley not only became aware of many of these Greek authors through his study, he imbibed a marked preference for them over the Latin writers!29
It is becoming evident how important the influence of these early Greek authors (whether directly or through summaries in Anglican patristic scholars) was on Wesley’s theology. The reason for this importance is that early Greek-writing theologians tended toward a different understanding of the relation of creation, sin, and salvation than that which became dominant in the Western churches. Comparatively, the soteriology of the main strands of Western Christianity (both Protestant and Roman Catholic!) has been characterized by a juridical focus on guilt and absolution, while early Greek Christian (and later Eastern Orthodox) soteriology has more typically emphasized the therapeutic concern for healing our sin-diseased nature.   A growing number of scholars have become 30 convinced that Wesley shared this more therapeutic understanding of sin and the Christian life.
From where might he have derived such an emphasis? Obviously, a strong historical demonstration of any specific source is extremely problematic. Surely those minority voices in Western Christianity that inclined toward a more developmental and therapeutic model of Christian life (some mystics, many Pietists, and the Anglican “holy living” divines) would be among the likely sources.31 However, these scholars contend that another important source of Wesley’s therapeutic emphasis was his exposure to the theological themes of the early Greek-speaking church. They argue that any adequate determination of Wesley’s location in the Christian theological traditions must therefore include Eastern Christian influences and similarities.32
29     Actually, there had once again been early suggestions about the importance of these Greek theologians to Wesley. See especially Alexander Knox, Remains of Alexander Knox, esq. (London: Duncan & Malcolm, 1844), 3:483; and Urlin 1870, 10, 59–86. The one most responsible for recovering this agenda in contemporary Wesley Studies is Albert Outler (cf. 1964, viii–ix; and 1980–82).
30        For further discussion of this difference see Maddox 1990b & 1994.
31        On the difficulties of historical demonstration of sources see Bundy 1991; and Campbell 1991, 3. In any case, it is noteworthy that the writings of Makarios found a favorable reception among Pietists and Protestant mystics—cf. Ernst Benz, Die protestantische Thebais (Weisbaden: Franz Steiner Verlag, 1963); and Werner Strothmann, ed., Makarios-Symposium Über das Böse (Weisbaden: Otto Harrassowitz, 1983). Likewise, many Pietists and mystics placed heavy
emphasis on 2 Peter 1:4 (an Eastern Orthodox locus classicus); see the survey in Martin Schmidt, “Teilnahme an der göttlichen Natur,” in Weidergeburt und neuer Mensch (Witten: Luther-Verlag, 1969), 238–98.
32       For a recent survey of this discussion, see Maddox 1990b. Subsequent contributions are Snyder 1990, Bundy 1991, Lee 1991, T. Martin 1991, McCormick 1991, Campbell 1994, and Im
1994.

Prima muncă in fiecare dimineată – C.S. Lewis

Adevărata problemă a vieţii creştine apare exact acolo unde oamenii se aşteaptă de obicei cel mai puţin să o găsească. Ea apare chiar în momentul în care ne trezim dimineaţa. Toate dorinţele şi speranţele pentru ziua ce vine dau năvală în tine ca nişte animale sălbatice. Iar pri­ma muncă de făcut la trezire este pur şi simplu cea de a le da brânci înapoi; de a pleca urechea la cealaltă voce, de a privi cu ceilalţi ochi, de a lăsa cale deschisă fluviului celeilalte vieţi, mai larg, mai puternic, mai liniştit. Şi aşa mai de­parte, întreaga zi. Luând distanţă faţă de toate frământările şi zbuciumările fireşti nouă; punându-ne la adăpost din calea vântoaselor.

La început, n-o vom putea face decât pentru câteva clipe. Insă dinspre acele clipe, noul fel de viaţă va începe să se răspândească prin orga­nismul nostru, pentru că acum îi dăm voie să lucreze la partea cea bună din noi. Aceasta este diferenţa dintre o vopsea, care doar se aplică pe o suprafaţă, şi colorantul sau mordantul care se îmbibă până în străfunduri. El nu a grăit nici­odată abureli vagi, idealiste. Când a spus: „Fiţi desăvârşiţi”, a vrut să spună exact asta. A vrut să spună că trebuie să căutăm să ne vindecăm complet. Este greu; dar specia de compromis după care tânjim cu toţii este şi mai grea — este, de fapt, imposibilă. Poate că este greu ca un ou să se transforme în pasăre: însă ce greu ar fi ca el să înveţe să zboare cât timp rămâne încă ou! Noi suntem ca nişte ouă acum. Şi nu poţi conti­nua la nesfârşit să rămâi doar un ou obişnuit şi de treabă. Trebuie ori să fim daţi la cloşcă, ori să ne stricăm.

Crestinism Pur Si Simplu

%d blogeri au apreciat asta: