Criza mondiala, papusarii si crestinul


Citeam mai deunazi ca economia ”cea mai puternica a lumii” (care  totodata este si puterea cea mai cheltuitoare in domeniul inarmarii) risca sa intre in criza fiscala cronica.

Avand in vedere ca intrarea in incapacitate de plata nu este o optiune, ce ar putea duce, totusi, la o criza a la Grecia in SUA? Potrivit lui Bartlett, agentiile de rating, precum Moody‘s si Standard & Poor’s ar putea influenta definitiv acest lucru.

De cel putin cinci ani, aceste agentii ameninta SUA ca ar putea reduce ratingul AAA (cel mai mare posibil). O depreciere a ratingului ar soca intreg sistemul financiar, deoarece multe actiuni sunt echivalentul obligatiunilor Trezoreriei, care au un risc zero, cel putin teoretic.

Mai mult, o depreciere a ratingului ar afecta negativ bancile, carora le este permis sa aiba un capital mai scazut. Un nivel de capital mai ridicat este asociat cu un risc mai mare.

O posibila retrogradare a ratingului ar putea surveni daca Guvernul federal va avea de platit rate de 20 la suta din veniturile pe care le incaseaza, limita acceptata de agentiile de profil.

Statele Europei de cealalta parte a Atlanticului sunt din ce in ce mai inglodate in imense datorii. Catre cine?

Civilizatiei occidentale i se prevad in anii urmatori perspective deloc roz. Se strange cureaua din ce in ce mai mult, incepand de la cei mai puternici(Germania) de la care se asteapta si salvarea.

Lumea este in convulsii. Convulsii financiare. Insa finantele nu-s decat o ”interfata”  inselatoare de la un punct incolo. Ce este banul? O bucata de hartie. Careia societatea ii asociaza o valoare, o putere.

Cine dicteaza insa cat valoreaza hartia aceasta? Si cine decide si pe ce criterii ca azi cu aceeasi hartie poti cumpara doar o jumatate de paine in timp ce ieri ai cumparat doua?

Cine controleaza agentiile de rating? Ce presiuni se fac pentru a mentine ratingul ”cu orice pret” acolo incat sa nu declanseze ”lantul slabiciunilor”? Cine hotaraste totusi momentul cand ratingul nu mai poate fi mentinut ”umflat” si ”buba se sparge”?

Toata aceasta nebunie a ratingurilor, PIB-urilor, inflatiei, creditelor etc pare-se scapata de sub control in ciuda eforturilor generale de a calma, reechilibra… Guvernele sunt la mana ratingurilor,creditelor dar la mana cui sunt ratingurile? Cine mai crediteaza si ce cere in schimb? Cine trage in final sforile daca guvernele par depasite de situatie?

FMI si Banca Mondiala sunt conduse de americani si vest-europeni. Ei crediteaza dar tot ei sunt cei creditati? Ce identitate reala se ascunde in spatele mainii de la care toti asteapta painea de maine?

Asa cum spuneam banul nu-i decat hartie investita cu valoare. Cine investeste? Cine  depreciaza sau supra-apreciaza asa incat populatii intregi sa fie tinute in spaima dumicatului de maine pentru supravietuire?

Asa cum se prefigureaza viitorul, el suna sumbru. Cum sa se raporteze crestinul la tumultul care devine din ce in ce mai asurzitor pe zi ce trece?

Paradoxal sa o faca. Asa cum ii este credinta. Pe de o parte sa nu se mire si-nspaimante de ce vine. Crestinul stie cine este ”stapanitorul lumii acesteia”( Ioan 12:31; 14:30; 16:11 Cornilescu) si ce urmareste: groaza generala, daca se poate pana la moarte:

oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate. (Luca 21:26 Cornilescu)

Iar daca oamenii nu-si dau sufletul, adica mor de spaima, macar sa-si dea sufletul lui, celui care pretinde ca  toate ale pamantului ii apartin si le da cui vrea (Matei 4:9). Sufletul contra mancare. Faust al lui Goethe, Marele inchizitor al lui Dostoievski si Big Brother al lui Orwell doar nu au ”fabulat” degeaba…

Paradoxal zic, pentru ca un crestin nu poate sa nu vada in spatele cortinei si el stie si ce se vrea: pierderea sufletelor – in spaime sau tradari, pentru ca aceste suflete nu stiu sau nu cred ca ”omul nu traieste doar cu paine” si ”ajunge zilei necazul ei”.  In acelasi timp crestinul nu uita ca (de aici si posibilitatea ”haiduciei” in fata stapanitorului lumii acesteia si a legilor ei…) :

Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc! (Psalmi 24:1 Cornilescu)

Crestinul, paradoxal, tocmai in criza isi poate purifica si fortifica credinta; caci doar prin credinta poti trai cum spune profetul:

Chiar dacă smochinul nu înfloreşte şi în vii nu mai este rod, chiar dacă lipseşte rodul din măslin şi ogoarele nu mai dau hrană, chiar dacă turma din ţarc este nimicită şi nu mai sunt vite în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul şi mă voi veseli în Dumnezeul mântuirii mele! Domnul, Stăpânul, este tăria mea! El îmi face picioarele ca ale căprioarelor şi mă face să păşesc pe înălţimile mele. Pentru dirijor. De cântat cu instrumentele mele cu coarde. (Habacuc 3:17-19, NTR)

Despre Liviu
Crestin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: