NEMURIREA SUFLETULUI SAU ÎNVIEREA MORłILOR? de OSCAR CULLMANN


Despre autor:

Karl Barth, colegul lui Cullmann de la Universitatea din Basel, spunea că datorită intensei sale munci cu caracter ecumenic, piatra acestuia de mormânt ar trebui să poarte inscriptia „sfătuitor al trei papi”.

(…) în 1993, Cullmann ajunge primul protestant care primeşte Premiul International Paul al Vl-lea.

Poate că mai mult decât oricare alt teolog din secolul al XX-lea, Cullmann rămâne persoana cea mai influentă pentru teologia biblică reformată.

Cullmann a fost probabil cel mai mare adversar al „demitologizării” Noului Testament propuse de Rudolf Bultmann.

Despre carte:

Nici o altă lucrare publicată de mine nu a provocat atât de mult entuziasm sau o ostilitate aşa de puternică.

Prietenii care mi-au urmărit lucrările anterioare cu interes şi aprobare mi-au arătat durerea pe care le-a pricinuit-o acest studiu. La altii am simtit o indispozitie pe care au încercat să o ascundă printr-o tăcere elocventă. Criticii mei apartin celor mai diverse domenii. Contrastul pe care, din respect fată de adevăr, am considerat necesar să-l evidentiez – între curajoasa şi voioasa nădejde creştină primară în învierea mortilor şi senina aşteptare filosofică a supravietuirii sufletului nemuritor -, a displăcut nu numai multor creştini sinceri din toate congregatiile şi din toate conceptiile teologice, dar şi acelora ale căror convingeri, nefiind aparent îndepărtate de creştinism, sunt mult mai puternic impregnate de consideratii filosofice. Până acum, nici un critic din nici o tabără nu a încercat să mă respingă prin exegeză, care este fundamentul studiului.

Acest remarcabil acord pare să arate cât de răspândită este greşeala de a atribui creştinismului primar credinta greacă în nemurirea sufletului.

Reactiile de împotrivire provocate de lucrarea mea m-ar fi impresionat mai mult dacă ar fi fost întemeiate pe argumente de ordin exegetic, în schimb, sunt atacat cu consideratii foarte generale de tip filosofic, psihologic şi, mai presus de toate, sentimental.

Având în vedere reactiile negative şi „neliniştea” provocate de publicarea tezei mele în diferite periodice, nu ar trebui oare să pun capăt dezbaterii de dragul caritătii creştine, în loc să public acest opuscul? Decizia mea a fost determinată de convingerea că „pietrele de încercare” sunt folositoare câteodată atât din punctul de vedere erudit, cât şi din cel creştin.
Nu le cer cititorilor mei decât să fie atât de buni încât să încerce să citească până la sfârşit.

Despre Liviu
Crestin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: