Cristos şi timpul: mântuirea în istorie – Oscar Cullmann

Cristos şi timpul (Christus und die Zeit, 1962) de Oscar Cullmann este una dintre acele cărţi decisive şi inconturnabile care inaugurează o nouă direcţie de reflecţie, analiză şi gândire teologică nu printr-o transformare, dezvoltare, adaptare sau tranziţie de la un context anterior, ci printr-o veritabilă rupere de context ce deschide o perspectivă cu desăvârşire diferită şi produce o reală zdruncinare a unui orizont teologic bine stabilit. Aceste aprecieri se justifică având în vedere contextul în care a apărut cartea, la apogeul influenţei teologice a lui Karl Barth şi Rudolph Bultmann, precum şi prin reacţiile pe care le-a stârnit.
Trebuie subliniat, în mod natural, faptul că poziţia teologică a lui Cullmann nu a fost singulară, profesorul elveţian nefiind un „meteorit” apărut pe cerul gândirii teologice europene a mijlocului de secol XX. Cullmann se înscrie în linia teologică deschisă de aşa-numita şcoală Heilsgeschichte, a „mântuirii în istorie” (limbajul teologic românesc nu dispune, din păcate, de un echivalent potrivit redării conceptului german, asemenea echivalentului englezesc salvation-history), în ciuda faptului că anumiţi teologi ai acestei şcoli au privit cu reticenţă sau chiar au respins anumite poziţii teologice ale lui Cullmann, considerându-le prea tradiţionaliste. Marele merit al teologilor Heilsgeschichte este ancorarea în istorie a momentelor decisive ale mântuirii. Astfel, spre deosebire de reinterpretarea existenţialistă a revelaţiei creştine, practicată de Bultmann, şi a abordării dialectale a lui Barth, reprezentanţii „mântuirii în istorie”  consideră actele răcumpărătoare din revelaţia scripturală evenimente istorice reale.

CITESTE RESTUL PE OGLINDANET

%d blogeri au apreciat asta: