Chemarea crestinilor: sa fie parfumul lui Cristos in lume

Îi mulţumim însă lui Dumnezeu, Care ne conduce întotdeauna la biruinţă, în Cristos, şi răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoaşterii Lui. Căci, pentru Dumnezeu, noi suntem mireasma lui Cristos printre cei ce sunt mântuiţi şi printre cei ce pier; pentru aceştia – o mireasmă de la moarte spre moarte, iar pentru aceia – o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine este destoinic pentru aceste lucruri? Spre deosebire de mulţi alţii, noi nu facem negustorie cu Cuvântul lui Dumnezeu, ci vorbim ca nişte oameni sinceri şi, ca unii trimişi de Dumnezeu, vorbim în prezenţa lui Dumnezeu, în Cristos. (2 Corintieni 2:14-17)

Am avut onoarea sa predic din acest pasaj ca purtatorul de cuvant al promotiei mele la festivitatea absolvirii Institutului Teologic. Atunci ca si acum sunt coplesit de onoarea care li se face crestinilor conform cuvintelor sfantului apostol Pavel: sa fie nici mai mult nici mai putin decat mireasma/parfumul lui Cristos/Dumnezeu intr-o lume duhnind a pacat si moarte. Cumplita misiune si maret har!

Ne poartă… cu carul Lui de biruinţă. [„ne face să triumfăm”, KJV; „ne face pururea biruitori”, G.Gal.]. Gr. thriambeuo, „a triumfa”, adică a sărbători biruinţă sau a fi în fruntea unei procesiuni triumfale, acesta fiind şi felul în care Pavel foloseşte acest verb şi sensul în care este totdeauna folosit în papirusuri. Traducerea aici ar trebui probabil să fie „conduce… în biruinţă”. Nu Pavel şi conlucrătorii săi sunt cei care triumfă, ci ei, în calitate de slujitori ai Domnului Hristos, sunt conduşi de El în procesiune triumfală atunci când merg prin lume proclamând Evanghelia, fiind exemple vii ale biruinţei Sale asupra puterilor întunericului (Coloseni 2,15).

Thriambeuo este înrudit cu thriambos, un imn cântat în procesiuni care sărbătoresc mari victorii militare. Faimosul triumf roman era conferit generalilor victorioşi de către Senatul roman ca semn al unei biruinţe sau a unei campanii militare distinse. Un general victorios era salutat de slujitorii cârmuirii la porţile cetăţii imperiale, unde începea marşul triumfal. Întâi veneau senatorii, precedaţi de un grup de magistraţi. După senatori veneau purtătorii de trâmbiţe, vestind sosirea biruitorului. Apoi venea un lung şir de care încărcate cu prada de război. Articole de mare valoare, rare sau deosebit de frumoase erau expuse vederii. Mai erau şi tauri şi boi albi destinaţi jertfelor. Ici şi colo purtători de tămâie îşi legănau vasele într-o parte şi alta parfumând aerul. Lei, tigri, elefanţi şi alte animale neobişnuite, aduse din ţările cucerite, apăreau adesea în procesiune. După aceea, veneau regii, principii sau generalii captivi şi un lung şir de captivi din popor, legaţi şi înlănţuiţi. Apoi venea biruitorul însuşi, stând în picioare într-un car splendid. O coroană de lauri sau de aur era aşezată pe capul lui. Într-o mână purta o ramură de laur, emblema victoriei, şi în cealaltă un sceptru. Îl urmau mulţi dintre cei care luptaseră sub conducerea lui, ofiţeri, călăreţi, pedeştri, fiecare ţinând ridicată o suliţă împodobită cu ramuri de laur. Procesiunea înainta pe străzile aglomerate, pe Via Sacra, pe sub Arcul de triumf, spre Dealul Capitoliului (vezi harta, p. 462). Acolo se oprea, şi unii din captivi erau executaţi cu sânge rece sau aruncaţi în închisoare pentru a-şi aştepta moartea în Colosseum. Alţii, consideraţi vrednici de iertare, erau eliberaţi. Erau aduse jertfe de animale zeilor romani şi începea petrecerea de biruinţă.

Pavel îl vede pe Hristos ca un mare biruitor, conducându-i pe cei biruiţi într-o procesiune triumfală. Pavel, colaboratorii săi şi toţi cei câştigaţi la Hristos sunt captivii în marele marş triumfal al lui Dumnezeu. Pavel nu vorbeşte despre sine ca fiind comandantul biruitor al oştirii lui Dumnezeu, ci Îi dă Lui toată slava. Ipostaza în care Pavel e adus ca trofeu al harului divin se potriveşte atitudinii şi sentimentelor lui obişnuite (vezi 1 Corinteni 4,10; 11,23; Coloseni 1,24). El scoate aici în evidenţă folosirea sa cu succes de către Dumnezeu ca evanghelist. Dumnezeu îi conduce, pe el şi pe colaboratorii săi, în triumf. Pretutindeni Evanghelia câştiga astfel de biruinţe, cum fusese cea din biserica din Corint. Toţi creştinii adevăraţi sunt sclavii lui Dumnezeu (vezi Romani 6,16), trofee ale campaniei victorioase a Răscumpărătorului contra păcatului. A-l vedea pe Pavel, un captiv legat cu lanţuri de carul lui Hristos, însemna a vedea ceea ce putea face Hristos pentru oamenii condamnaţi. Dumnezeu îl conducea prin lume, ca exemplu al puterii Sale biruitoare şi al harului Său fără seamăn. Cea mai grandioasă dintre toate victoriile este victoria asupra păcatului prin puterea lui Hristos. Cel care biruieşte vrăjmaşii morali şi spirituali are parte de o victorie mult mai grandioasă decât cel care înfrânge o oştire duşmană pe câmpul de luptă (cf. Prov. 16,32).

În orice loc. Adică pretutindeni pe unde fusese Pavel. În mai puţin de 35 de ani de la crucificare, Evanghelia fusese predicată în toată lumea mediteraneană (vezi Fapte 19,10.26.27; Romani 1,8; 15,18.19).

Mireasma. [„miros”, KJV]. Adică parfumul răspândit de purtătorii de tămâie pe drumul procesiunii. Nori de tămâie se ridicau din altarele aşezate pe marginea drumului, din vase şi din templele deschise. Întreaga cetate era învăluită în fumul jertfelor şi parfumul florilor şi al tămâiei. Pavel se socoteşte un purtător de tămâie în procesiunea triumfală a lui Hristos.

Cunoştinţei. În textul grecesc, acest cuvânt este legat ca înţeles de cuvântul „mireasmă”. În felul acesta, cunoaşterea lui Hristos devine parfumul de care vorbeşte Pavel. Prin lucrarea sa şi a colaboratorilor săi, prin neprihănirea lui Hristos descoperită în viaţa ucenicilor Săi e manifestată această mireasmă spirituală în orice loc, în biserica din Corint, de fapt, pretutindeni în Ahaia.

(…)Un om alterează Cuvântul lui Dumnezeu atunci când îl consideră în primul rând un mijloc de a-şi câştiga existenţa, când minimalizează fie bunătatea, fie asprimea lui, când coboară standardele pe care le cere creştinilor sau când se predică pe sine, punându-şi în evidenţă inteligenţa sau cunoştinţele. În felul acesta, el pune Cuvântul în slujba lui, în loc ca el să-i slujească acestuia.

(…)Cu inimă curată. [„cu sinceritate”, KJV; „curăţia inimii”, G.Gal.]. Slujitorul competent al Evangheliei e conştient că Dumnezeu l-a trimis, că Dumnezeu îl vede, că Duhul Sfânt locuieşte în el. Adevăratul predicator nu va fi egoist, duplicitar, făţarnic, nu va fi animate de motive josnice sau de dorinţa de popularitate şi faimă. El va propovădui Cuvântul, avându-L în centru pe Hristos.

Comentariul biblic adventist

”Soma” religiei de toate culorile si pe toate gusturile

In celebra sa nuvela ”Minunata lume noua” Aldous Huxley prezinta un scenariu terifiant al unei umanitati ”civilizate, evoluate” in care lumea ”perfecta” este chimic controlata prin drogul-minune ”soma”. Soma iti este administrata ori de cate ori risti sa iesi din ”normalul” lumii minunate, cand risti sa-ti iesi din pepeni, cand ceva din lumea reala risca sa-ti iste intrebari ”ne-necesare”. Soma iti este ”painea cea de toate zilele” in” minunata lume noua” care te rezolva indiferent ce problema ai avea: te sedeaza, iti reface 100% ”echilibrul” interior, te  fericeste aproape instantaneu.

De la minutul 2:32:00 puteti vedea o scena socanta din ecranizarea distrofiei lui Huxley: administrarea somei si revolta unui ”salbatic” neintegrat minunatei lumi noi ( filmul este de vazut integral atat versiunea de mai jos din 1980 cat si ecranizarea din 1998):

Dincolo de anticiparea unei omeniri drogate in masa si care a ajuns sa traiasca ”fericit” prin ”normalul” drogului universal, nu mai putin macabra imi pare situatia mai putin vizibila dar la fel de apropiata ”minunatei lumi noi” in care traiesc milioane de oameni sedati prin religii. Caci ce altceva este religia de multe ori decat un drog administrat de preoti si sarcedoti de toate culorile si pe toate gusturile pentru pseudo-fericirea-alinarea-controlarea unor mase de oameni care altfel ar fi iesite de sub control ?

Eminescu nu vorbea aiurea:

Religia – o frază de dânşii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată,
Aţi mai purta osânda ca vita de la plug?

Ce altceva sunt puzderia de bisericute, culte, secte rasarite ca ciupercile dupa ploaie pe trupul cangrenat al Bisericii decat afaceri pe baza de ”soma” religiei? Care mai de care isi hraneste inselatii si acolitii prin ”soma” proprie: drogul potrivit pentru aservirea unor segmente de populatii hranite de vise frumoase dar false si bune doar de intretinut administratii si clerici care sa le distribuie drogul iluziilor marete…

„This is not just an organization, this is not just another denomination. This is God’s remnant church,”

spune un nou ales lider al inca unei afaceri religioase cu buget impresionant.

Si ce poate fi mai maret si magulitor decat ca tu si ai tai sunteti buricul pamantului si al universului? Soma perfecta pe care se merita sa ti se ceara ”pentru Domnul” 10% din venitul lunar… Intre timp, domnii auto-intitulati ”unsi ai Domnului” de la diverse nivele si structuri o duc foarte bine …

Desi pentru PR da bine sa spui (cum mai cu jumatate de gura o face si prof. Laiu) ca de fapt ”nu suntem decat un segment al crestinatatii cu o misiune speciala”, cand esti intre ai tai, ai mare congres-mare, si trebuie sa plece delegatii acasa ”intariti spiritual”, atunci maresti doza si concentratia de … soma azs. Efectul e aproape garantat…

O alta ”biserica adevarata” ”nu doar o organizatie si nici doar o alta denominatie”… :

Si un ”episcop” femeie lesbiana care abia astepta sa stea de vorba cu contestatarii ei, ea fiind ”o persoana foarte reconcilianta”…:

Inca un segment de piata a fost atins… Comunitatea gay este bogata si influenta… deci au si ei brandul lor acum.

%d blogeri au apreciat asta: