Dracii in mileniul III(2)

Secventa din una dintre ecranizarile capodoperei lui Dostoievski: „Fratii Karamazov”. Aici demonul ia infatisarea posedatului. Ivan Karamazov vrea sa-i demonstreze demonului propriu ca de fapt nu exista ci este doar o plasmuire a imaginatiei sale bolnave. Demonul insa se simte jignit de un asa tratament si-i demonstreaza suparat ca el chiar exista si nu este doar o fantasmagorie. Iarasi o afirmare explicita a existentei demonilor.

De altfel cel mai tenebros si macabru roman al sau chiar acest titlu il poarta:  ”Demonii”. Si Dostoievski este magistral in modul in care-si construieste personajele si isi exprima ideile prin intermediul lor. Demonii actioneaza la nivelul mintii, cu o inteligenta…diabolica. Omul posedat devine neputincios in a se desprinde din ”plasa de paianjen” tesuta in jurul sau. Tintuit in lanturi de demon omul sfarseste prada scopurilor acestuia.

Dostoievski are marele merit de a scoate din subterna forme de posedare demonica ”invizibile” pentru ochiul obisnuit. Demonizatul poate parea sau fi foarte respectabil,inteligent, fermecator. Toate acestea nu fac insa decat sa sporeasca puterea vrajei si hipnozei demonice.

Privita din aceasta perspectiva lumea noastra nu mai pare asa de-demonizata. Dimpotriva, dracii apar intr-o lumina mai clara: si-au perfectionat metodele, s-au specializat in deghizare si ocultarea identitatii. De pilda, lumea de azi in care omul asupreste pe om si acest lucru pare ”normal”, apare astfel ca o lume in care dracii poseda ”discret” pe exploatator prin patima lacomiei pentru a-l face si pe exploatat sa-i cada-n plasa ”gratie” dez-umanizarii exploatatului privit doar ca un animal bun de munca si scos bani de pe spinarea lui.

Dracii in mileniul III

Filmul de exceptie ”Ostrov” contine cateva scene memorabile despre realitatea dracilor si posedare demonica azi. Scena de mai sus este o replica moderna cat se poate de elocventa la cea in care Martin Luther arunca cu calimara dupa diavol. Fie si numai pentru o asemenea afirmare explicita si raspicata a prezentei cat se poate de reale a dracilor si filmul „Ostrov” merita laude multe. Poate ca de la cartea despre draci a lui C S Lewis n-a mai fost o asa reusita atragere a atentiei publicului spre sesizarea si luarea aminte la lumea nevazuta a spiritelor malefice, insa o lume la fel de reala ca si cea a painii pe care o mancam zilnic.

Scena exorcizarii este deasemeni remarcabila. Precedata fiind de cea in care tatal nefericitei pune gresit ”diagnosticul”(tipic lumii noastre ”demitologizate” a la Bultmann), in timp ce omul lui Dumnezeu vede dincolo de nebunie cauza reala a suferintei, scena exorcizarii provoaca omul postmodern sa-si vina-n fire si sa nu mai nege lumea nevazuta a dracilor.

Imbatat de ”succesurile” ”stiintei” , omul occidental a ”exorcizat” dracii din lumea lui: o pseudo-”exorcizare” a lumii prin negarea unei realitati a ei. Omul occidental nu mai crede in draci: ii considera mit, povesti babesti, reminiscente ale gandirii ne-stiintifice si deci, ”irelevante”. Cel mult, indulgent, considera dracii ca personificari puerile ale fortelor si realitatilor negative ale lumii.

In contrast, crestinul este constient :

Căci noi nu luptăm împotriva cărnii şi a sângelui, ci împotriva stăpânirilor, a autorităţilor şi a puterilor acestui veac întunecat, împotriva duhurilor rele din locurile cereşti. (Efeseni 6:12)

Insa cati dintre noi, crestinii de azi, mai putem spune precum eroul din ”Ostrov”: il cunosc personal pe drac? Sau pe cati dintre noi ne stiu dracii de frica precum pe sfantul apostol Pavel?

Dar duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu, dar voi cine sunteţi?!” (Faptele apostolilor 19:15)

E timpul sa ne venim in fire, aceia dintre noi care,  crestini pretinzandu-ne, si neavand puterea de a mai scoate afara demonii din cei posedati, incepem sa ”alegorizam” existenta insasi a dracilor de care nu mai putem scapa decat negadu-le pana si realitatea…

%d blogeri au apreciat asta: