Dracii in mileniul III

Filmul de exceptie ”Ostrov” contine cateva scene memorabile despre realitatea dracilor si posedare demonica azi. Scena de mai sus este o replica moderna cat se poate de elocventa la cea in care Martin Luther arunca cu calimara dupa diavol. Fie si numai pentru o asemenea afirmare explicita si raspicata a prezentei cat se poate de reale a dracilor si filmul „Ostrov” merita laude multe. Poate ca de la cartea despre draci a lui C S Lewis n-a mai fost o asa reusita atragere a atentiei publicului spre sesizarea si luarea aminte la lumea nevazuta a spiritelor malefice, insa o lume la fel de reala ca si cea a painii pe care o mancam zilnic.

Scena exorcizarii este deasemeni remarcabila. Precedata fiind de cea in care tatal nefericitei pune gresit ”diagnosticul”(tipic lumii noastre ”demitologizate” a la Bultmann), in timp ce omul lui Dumnezeu vede dincolo de nebunie cauza reala a suferintei, scena exorcizarii provoaca omul postmodern sa-si vina-n fire si sa nu mai nege lumea nevazuta a dracilor.

Imbatat de ”succesurile” ”stiintei” , omul occidental a ”exorcizat” dracii din lumea lui: o pseudo-”exorcizare” a lumii prin negarea unei realitati a ei. Omul occidental nu mai crede in draci: ii considera mit, povesti babesti, reminiscente ale gandirii ne-stiintifice si deci, ”irelevante”. Cel mult, indulgent, considera dracii ca personificari puerile ale fortelor si realitatilor negative ale lumii.

In contrast, crestinul este constient :

Căci noi nu luptăm împotriva cărnii şi a sângelui, ci împotriva stăpânirilor, a autorităţilor şi a puterilor acestui veac întunecat, împotriva duhurilor rele din locurile cereşti. (Efeseni 6:12)

Insa cati dintre noi, crestinii de azi, mai putem spune precum eroul din ”Ostrov”: il cunosc personal pe drac? Sau pe cati dintre noi ne stiu dracii de frica precum pe sfantul apostol Pavel?

Dar duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu, dar voi cine sunteţi?!” (Faptele apostolilor 19:15)

E timpul sa ne venim in fire, aceia dintre noi care,  crestini pretinzandu-ne, si neavand puterea de a mai scoate afara demonii din cei posedati, incepem sa ”alegorizam” existenta insasi a dracilor de care nu mai putem scapa decat negadu-le pana si realitatea…