Despre ”profesionalismul” lui Ieronim la fabricarea Vulgatei

Postarea de fata este o replica la elucubratiile unui Edi C despre Vulgata si ”expertul” Ieronim…

” Textul LXX a fost abundent comentat de Parinti, atat in Orient, cat si in Occident, unde Vulgata ieronimiana s-a impus destul de tarziu. Dar chiar si Ieronim s-a vazut obligat sa puna intre paranteze principiul hebraica veritas in cazul traducerii Psalmilor, de pilda, carte atat de bine cunoscuta dupa versiunea LXX, mai cu seama in mediile monastice, incit impunerea unei traduceri realizate dupa originalul ebraic a fost practic imposibila.

”Septuaginta si Parintii Bisericii” in ”Septuginta”, Polirom ,2004, p. 29

Textul grec al Cartii Iuditei se pastreaza in patru sau cinci familii de manuscrise si reprezinta o traducere dupa un original semitic, fie ebraic, fie aramaic.
Versiunea greaca a stat la baza traducerii in latina, intr-o prima faza (Vetus latina), si in siriaca.
Versiunea latina din Vulgata a fost intreprinsa de sfantul Ieronim dupa un original aramaic. In prefata cartii, el marturiseste ca a facut traducerea intr-o noapte, dupa un original ,,chaldaic”, procedand mai degraba la o echivalare semantica libera decat la una literala. Asa se explica, poate, si scurtimea versiunii din Vulgata fata de cea din LXX.
Exista si cateva versiuni ebraice, care reprezinta insa retroversiuni medievale dupa Vulgata.

”Introducere la Iudit” in ”Septuaginta”, Polirom, 2005, p. 356

Ieronim traduce si insereaza Iudit in Vulgata, desi cartea nu figureaza in Biblia ebraica, tocmai pentru ca ,,sinodul de la Niceea a trecut-o in rindul scripturilor sfinte”. Important este si ca Ieronim a tradus-o dupa o versiune chaldaica.

”Introducere la Iudit” in ”Septuaginta”, Polirom, 2005 p. 361

In latina, Cartea lui Tobit este cunoscuta in doua versiuni: 1) cea a Vechii latine (Vetus latina) reprezinta o recensiune lunga, dupa modelul grec al codicelui sinaitic, dar care se dovedeste uneori mai aproape de textele qumraniene in aramaica si ebraica decit de versiunea greaca si
2) cea a Vulgatei, care reprezinta o recensiune scurta, foarte apreciata in traditia apuseana. Ieronim marturiseste ca la traducerea din aramaica a Cartii lui Tobit a fost ajutat de un rabin, care i-a talmacit-o initial in ebraica,pentru ca sfantul sa o redea apoi, intr-o singura zi, in latina, in forma cunoscuta. La data respectiva biblistul nu invatase inca aramaica. Diferentele dintre versiunea latina a Vulgatei si cele grecesti sau aramaice qumraniene sunt notabile si au pus pe ganduri generatii de filologi si editori de text.

”Introducere la Tobit” in ”Septuaginta”, Polirom, 2005, p. 406

Occidentul intre absurditatea pretentiilor ”crestinismului postmodern” si Islam

Cum ziceam, ”bate” un ”vant” infect de moda noua prin unele margini ale gradinii Domnului… unde e berechet loc – se pare – si de multe buruieni… postmoderne. Sunt unii care pretind ca ne aduc ”adevarata” versiune a crestinismului: cea ”updatata” dupa Darwin, Einstein et co. Ca si cand crestinismul ar fi o ”meduza” incolora pe/in care fiecare pune ”pigmentii” preferati si ”produsul” este unul perfect valabil si bun de servit ca meniul perfect pentru nevoile ”dietetic-calorice” ale anului 2010. Asa bunaoara cu adeptii ”crestinismului” stiintific care schingiuesc doctrina crestina in chiar esenta ei pentru a o face ”relevanta”  omului mileniului trei.

De fapt nu asistam decat la o grosolana si aberanta rescriere a istoriei a la ”1984” a lui Orwell . Apostolii ”crestinismului” stiintific ( printre care un anumit Edi ”ex”-balcanic acum hyper-full-americanizat…)  considera ”depasite”/ ”expirate” radacinile civilizatiei crestine, si propun aruncarea lor la cosul de gunoi si inlocuirea lor cu ”crestinismul” stiintific. Biblia ar trebui ”purificata” de ”mituri”(cosmologice) si pastrate din ea doar ”principiile” etico-morale(si astea updatate si ”depaduchiate” de conditionarile ”misoginismului” antic),  parintii bisericii n-ar mai fi de luat in serios, crezul si dogmele sunt doar ”conventii” revizuibile pana la 180 de grade functie de verdictele ”infailibilei” stiinte moderne… Ce a mai ramas sfant din ”credinta data sfintilor odata pentru totdeauna” (Iuda 3) pentru fanii ”crestinismului” stiintifico-postmodern? Mai nimic. In schimb vor sa ne faca sa credem ca versiunea lor este de fapt crestinismul iar crestinii de secole au crezut basme si mituri… Care este ”Evanghelia vesnica”(Apocalipsa 14:6)? Cea a ”apostolilor” Darwin si Einstein? Pentru ei da. Au trebuit sa se nasca cei doi ”profeti” ai ”crestinismului” stiintific pentru a intelege corect adevaratul ”crestinism” si a ne lepada de ”basmele” Bibliei… Dar nu va lasati inselati: ei NU sunt crestini cum nici ”evanghelia” lor nu-i deloc o veste buna. Dimpotriva. Dumnezeul A-toate-Creator al crestinilor ei L-au inlocuit cu o caricatura de zeu crud si neputincios ce asista la evolutie, in cazul ca nu cumva doarme sau se plimba pe undeva( cum zicea Ilie de Baal) sau reface socotelile big-bang-ului…

Cam asta este peisajul. In acest timp Gaddafi spune ca Islamul trebuie să devină religia întregii Europe ! iar observatorii ”curentilor subterani” – asa cum observam si eu acum vreo saptamana –  spun ca Relativismul alungă creştinismul din spaţiul public :

Creştinismul va deveni, în deceniile următoare, o religie căreia i se va permite din ce în ce mai puţin să se exprime în spaţiul public, a declarat arhiepiscopul Charles Chaput, (…) O societate în care credinţa nu mai poate fi exprimată în spaţiul public este o societate în care statul s-a transformat într-un idol, a mai precizat Chaput, notează Christian Telegraph.

„Occidentul se îndreaptă, acum, în mod hotărât, în direcţia unui «umanism inuman»”, a spus Chaput.

Statele occidentale au făcut din relativism o religie civilă şi o filozofie publică.

„Dacă drepturile omului nu vin de la Dumnezeu, atunci ele rămân în sarcina convenţiilor arbitrare ale bărbaţilor şi femeilor. Statul există ca să apere drepturile omului şi ca să promoveze prosperitatea fiinţei umane. Statul nu poate fi niciodată sursa acestor drepturi. Când statul îşi arogă această putere, chiar şi o democraţie poate deveni totalitară.”

Dupa cum se vede crestinismul istoric este atacat pe toate fronturile: din ”interior” de ”crestinismul” stiintifico-postmodern (= ”interfata” ”crestina” a relativismului secularizant), din exterior de islam si religiile orientului, de new age si babilonia ce va sa vina.

PS: despre ”bunul-simt” al celor aparati de fanii ”crestinismului” stiintific a se citi si

Singurul raspuns la problema metafizica a existentei este ca Trinitatea e reala – Francis Schaeffer

Uneori, în discutiile mele, sunt întrebat cum pot sa cred în Trinitate. Raspunsul meu este întotdeauna acelasi. Daca n-ar fi existat Trinitate, as fi si acum un agnostic, pentru ca n-ar exista nici un fel de raspunsuri. Fara înaltul ordin al unitatii si diversitatii personale din Trinitate, nu exista raspunsuri.

Trebuie sa apreciem faptul ca înaintasii nostri crestini au înteles acest lucru foarte bine în anul 325 d.Cr., când au insistat asupra celor trei Persoane din Trinitate, conform afirmatiilor clare ale Bibliei. Sa întelegem ca ei nu au inventat Trinitatea cu scopul de a da un raspuns întrebarilor filozofice pe care le ridicau grecii acelei vremi. Dimpotriva. Problema unitatii si a diversitatii exista, iar crestinii si-au dat seama ca în Trinitate, asa cum o afirma Biblia, ei aveau un raspuns pe care nimeni altul nu-l avea. Ei n-au inventat Trinitatea pentru a împlini o nevoie; Trinitatea exista deja si ea împlinea nevoia. Ei si-au dat seama ca în Trinitate avem lucrul pe care toti acesti oameni îl argumenteaza si îl definesc, dar pentru care nu au un raspuns.
Sa observam din nou ca acesta nu este doar cel mai bun raspuns, ci singurul raspuns.
Nimeni, nici o filozofie, nu a dat vreodata un raspuns la problema unitatii si diversitatii.
Asadar, când oamenii ma întreaba daca ma simt stânjenit din punct de vedere intelectual de Trinitate, eu transpun problema în terminologia lor – aceea a unitatii si diversitatii. Fiecare filozofie se confrunta cu aceasta problema si nici o filozofie nu are vreun raspuns.
Crestinismul are un raspuns, în existenta Trinitatii. Singurul raspuns la ceea ce exista este ca El, punctul de pornire, exista. Am spus deci doua lucruri. Singurul raspuns la problema metafizica a existentei este ca Dumnezeul infinit si personal exista; iar singurul raspuns la problema metafizica a existentei este ca Trinitatea e reala.

Francis Schaeffer, Trilogia

PS: accentele imi apartin si banui ca la fel le-ar fi pus si autorul textului

Cum sa fii un om de succes

„37. Lui Faraon şi tuturor slujitorilor săi li s-a părut potrivit planul.
38. Aşa că el le-a zis slujitorilor săi: „Vom putea noi găsi pe cineva ca acesta, în care să fie Duhul lui Dumnezeu?”
39. Apoi Faraon i-a zis lui Iosif: – Pentru că Dumnezeu ţi-a descoperit toate acestea, nu este nimeni la fel de priceput şi de înţelept ca tine.”
(Geneza 41:37-39, NTR)

„13. Daniel a fost adus înaintea împăratului, iar acesta l-a întrebat pe Daniel: – Tu eşti acel Daniel, unul dintre exilaţii lui Iuda pe care i-a adus aici din Iuda tatăl meu, împăratul?
14. Am auzit că ai în tine duhul zeilor şi că s-a găsit în tine lumină, agerime şi înţelepciune deosebită.”
(Daniel 5:13-14, NTR)

De mult ma obsedeaza aceste doua pasaje biblice. Practic sunt paralele si se refera la doi barbati ai credintei care au stralucit la curtile imperiale ale timpurilor lor, din pozitia de mana dreapta a imparatului. Amandoi au ajuns in virful piramidei din pozitii de outsideri: primul fiind sclav intemnitat pe viata practic , al doilea – tot sclav, ostatec la curtea imperiala. Ambii ajung insa oameni pe care ii despart de coroanele imperiilor doar titlul imperial.
Ce mi se pare insa cu totul remarcabil  este recunoasterea in dreptul amandurora a unei supra-calificari care  surclaseaza toate celelalte abilitati si calificari ale lor: manageriale, etc La amandoi, inainte de a se vorbi de pricepere, ”dexteritate” administrative si de alte soiuri, se vorbeste despre o ”achizitie” interioara ce-i face, literal, nemaipomeniti: ”cineva ca acesta, în care să fie Duhul lui Dumnezeu?” + ”Am auzit că ai în tine duhul zeilor”. Atat vice-faraonul Iosif cat si prim-vicele Daniel al imperiilor succesive pe care le-a condus, amandoi sunt oameni care au in ei Duhul lui Dumnezeu. Si aceasta realitate este atat de incontestabila si de evidenta incat oricat de incorect politic ar fi fost, pana si capetele incoronate ale imperiilor sunt silite sa o recunoasca cu voce tare.
Prima abilitate care-i supracalifica si pentru administrarea imperiile este, in cazul ambilor credinciosi tehnocrati, faptul ca au in ei Duhul lui Dumnezeu.

Azi cand lumea e innebunita dupa succes si eficienta, cand crizele se succed si amplifica una dupa alta, cand oamenii bisericii au la indemana resurse ca niciodata in istorie dar crestinismul bate in retragere…  cat de actuale si stringente sunt exemplele lui Iosif si al lui Daniel: oameni ai Duhului lui Dumnezeu. Cand oamenii sunt posedati de atatea si atatea duhuri spurcate si ne-bune … nevoia lumii este de oameni ”posedati” de Duhul lui Dumnezeu

Carti Richard Wurmbrand(engleza) – download free pdfs

Alone_With_God_1988.pdf

Christ_On_The_Jewish_Road_1976.pdf

From_Suffering_To_Triumph_1991.pdf

From_The_Lips_Of_Children_1986.pdf

If_That_Were_Christ_Would_You_Give_Him_Your_Blanket_1970.pdf

Marx_Prophet_Of_Darkness_1986.pdf

Sermons_In_Solitary_Confinement_1971.pdf

The_Soviet_Saints_1968.pdf

The_Sweetest_Song_1988.pdf

The_Total_Blessing_1995.pdf

Tortured_For_Christ_1967.pdf

Si o carte despre marele nostru roman:  Richard_Wurmbrand_The_Man_Who_Came_Back_1974.pdf

Super-oferta download free: Bible Study Textbook Series

Many of you are familiar with the Bible Study Textbook Series (The Old Green Commentaries).  These were very popular several years back and many of you have requested copies of these timeless treasures.  Because reprint cost are so high we have chosen not to reprint but instead, we are offering them electronically for free. These commentaries are being made available for your personal use. Feel free to download them to your computer.  These files are very large and may take a while even with high speed and DSL services. If using dial up service please be aware the your download times may be extensive and you may encounter problems during the download. If you have problems downloading these files you want toconsider using a download manager.
Thank you for your interest in College Press.

Genesis Vol. 1
Genesis Vol. 2
Genesis Vol. 3
Genesis Vol. 4
Exodus
Leviticus
Numbers
Deuteronomy
Joshua, Judges, Ruth
I & II Samuel
I & II Chronicles
Ezra, Nehemiah, Esther
Psalm I
Psalm II
Proverbs
Ecclesiastes, Song of Solomon
Isaiah I
Isaiah II
Isaiah III
Daniel
Minor Prophets I
Minor Prophets II
Eternal Spirit Vol. I
Eternal Spirit Vol. II
Literature of the OT
New Testament Evidences
Christian Doctrine Vol. 1
Christian Doctrine Vol. 2
Christian Doctrine Vol. 3 & 4
Learning from Jesus
New Testament History
New Testament Vol. I
New Testament Vol. II

Matthew Vol I
Matthew Vol II
Matthew Vol III
Matthew Vol IV
Mark
Luke-Applebury
Luke-Butler
John Vol I
John Vol II
Acts
Romans
I & II Corinthians-Applebury
I Corinthians – Butler
II Corinthians – Butler
Galatians
Ephesians
Philippians, Colossians, and Philemon
I and II Thessalonians
Timothy and Titus
Hebrews
James and Jude
I and II Peter
I, II, III John
Revelation-Tomlinson
Revelation-Strauss

God on Trial – tentativa de teodicee

O dramatizare inteligenta si  tulburatoare….

In the Jewish tradition of arguing with God, Jewish prisoners in Auschwitz decide to put God on Trial

”Crestinism” stiintific sau ”minunata lume noua” a ”teologiei”

Disputele cu amicul meu mi-au catalizat si gandurile pentru aceasta postare.

”Ultimul ragnet”in materie de mode in crestinism, daca nu stiati, este ”crestinismul” stiintific. Da, da …ati auzit bine! Nu creationism stiintific ci ”crestinism” stiintific. Adicaaaa…? Adica acel soi de ”crestinism” care ori e stiintific ori nu e crestinism – dupa adeptii modei asteia.

”Crestinismul” stiintific este produsul ”ajustarii” crestinismului prin si de catre stiinta. Adica:

–  daca stiinta decreteza ca lumea vie terestra este un fapt incontestabil al evolutiei din forme de viata foarte simple in diversitatea actuala, atunci ”crestinismul” stiintific se va conforma cu sfintenie verdictului stiintei chit ca trebuie sa considere chiar fundamentul Scripturilor sacre doar mituri, basme si alegorii. ”Crestinismul” stiintific asadar se va executa urgent, va amputa  crestinismului istoric doctrina creatiei in sase zile literale pentru ca sa devina ”crestinism” (sau cretinism?) stiintific.

– daca stiinta dicteaza ca e  imposibila conceperea unui copil fara contributia spermatozoidului masculin, atunci ”crestinismul” stiintific va ”alegoriza” intruparea Domnului sau va fi jenat sa o afirme …

– daca stiinta ”dovedeste incontestabil” imposibilitatea invierii din morti, atunci ”crestinismul” stiintific va vorbi despre ”moarte” aparenta in cazul Rastignitului din Galileea condamnat de Pilat din Pont, deci si de o pseudo-”inviere”

– daca …. si lista poate continua cu toate acele aspecte supranaturale si paradoxale ale credintei crestine care nu intra-n ”patul lui procust” al stiintei si trebuie ajustate/mutilate pentru a fi ”stiintifice” si ingurgitabile pentru gatlejurilor noilor cardinali ai noii religii: oamenii de stiinta. Noul ”dumnezeu” –  stiinta –  este foarte revansard : daca in Evul mediu stiinta ”imprudenta” putea sa-si aduca sfantul oficiu al inchizitiei pe cap si, ”la pachet”, cateva duzini de torturi apoi un rug fierbinte spre ”mantuirea sufletului”… astazi roata s-a schimbat! Azi dumne-zeita Stiinta si cardinalii sai intorc nu obrazul, ci ”cadourile” primite de la  oamenii religiei. Azi intoleranta secular-stiintifica pune la zid ”nesimtitrea” de a mai crede in inspiratia Cartii Sfinte. Este curata erezie pentru ”crestinismul” stiintific sa mai afirmi, fie si in soapta, ca au fost 6 zile literale, de 24 de ore, in care planeta albastra a fost impodobita cu toate ale ei.

”Crestinismul” stiintific este deci sluga preasupusa si umila a noii religii cu noii ei cardinali…

O excelenta ilustrare literar-cinematografica a noii religii se gaseste in  ”Minunata lume noua” a lui Aldous Huxley. Apare o scena in carte/ecranizari in care timpul este datat dupa Ford in loc de dupa Cristos!, iar semnul crucii este inlocuit cu semnul lui…Ford. Exista un ”catehism” al noii religii ca si o ”binecuvantare”: ”Ford bless you!” A se vedea scena care este chiar la inceputul filmului: cca minutul 5:00: scena incepe cu ”catehetii” facandu-si semnul ”crucii” noii religii (stiinta) la inceputul unei ore de cateheza in noua revelatie: a lui Ford…

Noua religie a stiintei inlocuieste crestinismul si Dumnezeul lui. Fara ambalaj, cam asta este ”crestinismul” stiintific : dictatura stiintei in fata careia crestinismul se dezice de esenta lui si devine o caricatura penibila care are insa tupeul sa se pretinda totusi crestinism autentic, ba inca singurul autentic!

PS: ecranizarea  din 1998 parca este si mai socanta in unele scene… Ecranizarea BBC din 1980 se poate descarca de AICI

A fi sau a nu fi: teolog crestin

TEOLÓG, teologi, s.m. Persoană care se ocupă cu probleme de teologie; specialist în teologie.

TEOLOGÍE s. f. disciplină care se ocupă cu expunerea şi fundamentarea teoretică a izvoarelor şi dogmelor unei religii.; Tratare speculativă care, din interiorul fiecărei religii, studiază divinitatea, puterile şi atributele acesteia.

Asta zice DEX-ul  ca e un teolog si teologia. Ce este un teolog crestin? Ce nu este un teolog crestin?

Recentele discutii cu un prieten teolog (crestin ?!) vrajit de ”stiinta”, care-mi invoca faptul ca ”teologii contemporani merg mai departe in cautarea de noi sisteme”, au ”clocit” aceasta postare : Cine poate fi numit, pe drept cuvant, ”teolog”, si inca unul crestin?

Nu orice om care vorbeste despre Dumnezeu este un teolog – altfel si birjarul care injura de mama focului si toti dumnezeii ar fi un ”teolog”…si el spune ceva despre Dumnezeu.

Care ar fi conditiile pentru ca cineva sa se poata numi ”teolog crestin” si sa nu minta? E clar ca si imamul poate fi un teolog – dar el nu e crestin! Trebuie deci ca un teolog  – pentru a fi crestin – sa creada in Dumnezeul crestinilor. Adica in Sfanta Treime, in deplina dumnezeire a Fiului si a Duhului Sfant.

Crestinii NU cred intr-un Dumnezeu mut! El a vorbit, iar cuvintele Sale au fost adunate intr-o carte numita Sfanta Scriptura. Indiferent de compozitia canonului biblic ( protestant vs catolic vs ortodox) si de completarea lui sau nu cu Traditia, crestinii au crezut si cred de secole ca Dumnezeul triunic  a vorbit iar Cuvantul Sau scris este cuprins intre paginile Sfintelor Scripturi. Si in final a vorbit in persoana, dupa ce S-a intrupat si a vietuit printre noi; a vorbit pana L-am rastignit pe cruce… si inca mai vorbeste prin Duhul Lui.

De asemeni, de-a lungul secolelor crestinii, indiferent de diferentele de interpretari dintre ei, au acceptat un credo/crez minim ca miez/nucleu al credintei lor.

Ca sa te poti numi asadar teolog crestin trebuie sa :

1. crezi in Dumnezeul crestinilor – Sfanta Treime

2. sa crezi in descoperirea de Sine a lui Dumnezeu prin Cuvantul Scris si Cel Intrupat, Cuvant scris si intrupat pe deplin credibil si inspirat divin

3. sa marturisesti impreuna cu comunitatea crestina credeul/crezul care sintetizeaza esenta credintei crestine (daca traiesti dupa ce acest crez a fost elaborat…).

Nu este suficient asadar sa crezi intr-un Dumnezeu – si dracii cred si se infioara. Acel Dumnezeu trebuie sa fie Sfanta Treime nu orice Dumnezeu – ca unitarienii, mahomedanii sau evreii.

Mai trebuie sa crezi impreuna cu Cristos( Matei 4:1-11) ca Dumnezeu a vorbit si prin Scripturile sfinte, Cuvant viu prin care se poate trai chiar si ca alternativa la paine… Cuvant inspirat plenar si dumnezeieste, care poate fi citat de Dumnezeu (normal!, se citeaza pe Sine! 🙂 ) ca adevarat in disputele cu diavolul insusi.

Si ca sa fii teolog crestin trebuie sa crezi si marturisesti impreuna cu comunitatea de credinta a crestinilor crezul ei/lor. A refuza sa o faci inseamna a fi revizionist, a reconstrui(deci respinge!) teologia crestina in chiar miezul ei dupa tipare ce-i sunt straine istoriei ei.

Pusi in fata acestui test minimal cati dintre ”teologii contemporani” sunt si teologi crestini? Cati dintre ei cred in Sfanta Treime ca Dumnezeu A-toate-facatorul , cati cred in Scripturi ca fiind divin inspirate si vrednice de crezare, si cati chiar cred si marturisesc crezul crestin fara sa minta?

Acestea fiind spuse, sa nu se mai justifice nimeni cu ”teologii moderni” : multi dintre ei or fi teologi dar putini dintre ei mai sunt si  crestini! ”Teologia” ”Dumezeu a murit” este doar un exemplu extrem. Insa cum ramane cu ”teismul” evolutionist? Nimeni sa nu se insele. Dracul e cel mai bun teolog. Dar nu-i crestin desi stie! ca Dumnezeu e Treime, ca Biblia e inspirata divin si ca crezul este adevarul in nuce. A sti insa nu e suficient. La fel si Ivan Karamazov: precursorul teologilor moderni… Mai trebui sa si actionezi dovedindu-ti credinta: sa-L iubesti plenar pe Dumnezeul Triunic, sa-I asculti la litera Cuvantul ( scris si intrupat) si sa marturisesti impreuna cu fratii tai, chiar si cu pretul vietii, credinta ta in fapte.

Ce diferenta este intre un teolog si un geolog? De la cer la pamant.

Dar intre un teolog crestin si unul necrestin? De la rai la iad.

Teolog este cel ce se roaga si ca cel ce se roaga e teolog. (Evagrie Ponticul)

489. Cu privire la lucrurile lui Dumnezeu, singurii care ştiu ceva cu adevărat, sunt cei ce iubesc. ( Vladimir Ghika, Gânduri pentru zilele ce vin )

Ecumenismul necrestin al Vaticanului

Adevarul despre ”Biserica” Mormona

CACTUS FLOWER – cu Ingrid Bergman, Goldie Hawn – o nostima comedie romantica

Un film inteligent („musteşte” de ironii fine…) despre normalitate, minciuna si iubire ; film de Oscar.   🙂

Wesley despre sabat

Verse 1, 2, 3. We have here, (1.) The settlement of the kingdom of nature, in God’s resting from the work of creation, Ge 2:1, 2. Where observe, 1. That the creatures made both in heaven and earth, are the hosts or armies of them, which speaks them numerous, but marshalled, disciplined, and under command. God useth them as his hosts for the defence of his people, and the destruction of his enemies. 2. That the heavens and the earth are finished pieces, and so are all the creatures in them. So perfect is God’s work that nothing can be added to it or taken from it, Ec 3:14. 3. That after the end of the first six days, God ceased from all work of creation. He hath so ended his work, as that though in his providence he worketh hitherto, Joh 5:17. preserving and governing all the creatures, yet he doth not make any new species of creatures. 4. That the eternal God, tho’ infinitely happy in himself, yet took a satisfaction in the work of his own hands. He did not rest as one weary, but as one well-pleased with the instances of his own goodness. (2.) The commencement of the kingdom of grace, in the sanctification of the sabbath day, Ge 2:3. He rested on that day, and took a complacency in his creatures, and then sanctified it, and appointed us on that day to rest and take a complacency in the Creator; and his rest is in the fourth commandment made a reason for ours after six days labour. Observe, 1. That the solemn observation of one day in seven as a day of holy rest, and holy work, is the indispensible duty of all those to whom God has revealed his holy sabbaths. 2. That sabbaths are as ancient as the world. 3. That the sabbath of the Lord is truly honourable, and we have reason to honour it; honour it for the sake of its antiquity, its great author, and the sanctification of the first sabbath by the holy God himself, and in obedience to him, by our first parents in innocency.

Wesley, J. (1999). Wesley’s Notes: Genesis (electronic ed.).
Desi Wesley nu ramane consecvent aici pana la sfarsit logicii cu care incepuse, biblic,si in final vorbeste de o ”zi din sapte”, observatiile lui sunt cat se poate de pertinente si robuste teologic:
1. sfintirea sabatului primordial marcheaza inceputul imparatiei harului(deci sfintirea lui este o fapta a credintei, nu legalism!).
2. sabatul ramane o ”datorie” religioasa a credinciosului, nu un moft sau o chestiune facultativa
3. sabatele sunt la fel de vechi precum lumea, nu o chitibusarie jidaneasca
4.  sabatul e pe deplin de onorat si noi avem motive sa-l onoram: de dragul venerabilitatii sale antice, de dragul Creatorului sabatului,si al faptului ca de Dumnezeu a fost sfintit primul sabat, si in ascultare de El si de primii nostri parinti!
Iata ca si Wesley afirma, ca si Luther, ca Adam si Eva au fost primii sabatarieni. Evreii n-au facut decat sa fie pastratorii (si denaturatorii ulterior ai) unei credinte de cand lumea si pamantul. Mantuitorul a revenit sa restaureze si sabatul pentru copiii uituci si perversi ai lui Adam, Avraaam…
PS: se pare insa ca si Wesley s-a framantat cu privire la revenirea la sabatarianism -vezi : John Wesley – pazitor al sambetei? Se pare ca DA(desi doar temporar)! Si azi exista metodisti ”de sambata”!

Sabatul – Dumnezeu stapaneste peste timp si spatii

Nevertheless, there cannot be any doubt that the text provides the unspoken foundation for the future institution of the Sabbath. Not only is the vocabulary of the present passage interwoven with other Pentateuchal references to the Sabbath,1 but the connection with Creation is made explicit in the first version of the Ten Commandments, given in Exodus 20:8–11. “Remember the sabbath day and keep it holy. Six days you shall labor and do all your work, but the seventh day is a sabbath of the Lord your God.… For in six days the Lord made heaven and earth and sea, and all that is in them, and He rested on the seventh day … and hallowed it.” The biblical institution of the weekly Sabbath is unparalleled in the ancient world. In fact, the concept of a seven-day week is unique to Israel, as is also, so far, the seven-day cosmogonic tradition. Both these phenomena are extraordinary in light of the widespread use of a seven-day unit of time, both as a literary convention and as an aspect of cultic observance in the ancient Near East. The wonderment is compounded by additional data. The other major units of time—day, month, and year—are uniformly based on the phases of the moon and the movement of the sun, and the calendars of the ancient world are rooted in the seasonal manifestations of nature. Remarkably, the Israelite week has no such linkage and is entirely independent of the movement of celestial bodies. The Sabbath thus underlines the fundamental idea of Israelite monotheism: that God is wholly outside of nature.

1 Exod. 16:5, 22, 26; 23:12; 31:13–17; 34:21; 35:2; Lev. 23:3 all bear traces of the vocabulary of our passage.
(…) 3. God blessed … declared it holy Unlike the blessings of verses 22 and 28, which are verbal, specific, material, and relate to living creatures, this blessing is undefined and pertains to time itself. The day becomes imbued with an extraordinary vital power that communicates itself in a beneficial way. That is why the routine day-formula is here omitted. God, through His creativity, has already established His sovereignty over space; the idea here is that He is sovereign over time as well. Through his weekly suspension of normal human activity, man imitates the divine pattern and reactualizes the original sacred time of God, thereby recovering the sacred dimension of existence. Paradoxically, he also thereby rediscovers his own very human dimension, his earthliness, for the Sabbath delimits man’s autonomy, suspends for a while his creative freedom, and declares that on that one day each week nature is inviolable.

Sarna, N. M. (1989). Genesis. English and Hebrew; commentary in English.; Title on half t.p.: Genesis = Be-reshit. The JPS Torah commentary (14,15). Philadelphia: Jewish Publication Society.

Incredibil! O fetita de exceptie

”Cruciada” anticrestina in Europa de azi: inchizitia laica in actiune

O stire poate prea putin bagata in seama ne anunta ca Europa vrea sa impuna ”legal” Italiei scoaterea crucifixurilor din scoli pe motiv ca prezenta crucifixului in sala de clasa ar fi “contrară dreptului părinţilor de a-i educa pe copii în linie cu propriile convingeri şi cu dreptul copiilor la libertatea de religie”, pentru că studenţii ar putea să simtă “că sunt educaţi într-un ambient şcolar care are pecetea unei anumite religii”.

prezenţa Crucifixului putea să fie “tulburătoare din punct de vedere emotiv” pentru copilul doamnei Lautsi (cea care a prezentat recursul) şi că n-ar fi permis “să fie învăţaţi elevii la o gândire critică” sau la acel “pluralism educativ care este esenţial pentru conservarea unei societăţi democratice”.

Intr-o Europa si asa post-crestina – de facto – iata ca forurile europene au devenit inchizitia laica a timpurilor! Daca in Evul mediu biserica romano-catolica impunea ”valorile” ei, acum roata s-a rasturnat si statul laic cauta sa-si impuna ”legal” aberatiile lui. Invocand ”gandirea critica”(parca n-ar fi deja hiper-criticat si batjocorit crestinismul), ”linistea emotionala”(nu cumva sa-i tulbure Rastignitul de pe crucifix…)  si ”pluralismul educativ”( a se citi: sodomizarea societatii in numele ”normalitatii”) , talibanii secularizarii si laicizarii prin forta legilor (trase de par si picioare)  vor sa impuna exilarea si incarcerarea oricarui simbol crestin intre zidurile bisericilor si al manastirilor. Practic se doreste expulzarea lui Cristos din spatiul public si surghiunirea Lui intre zidurile bisericilor ca nu cumva vederea unui crucifix sa le aduca aminte de o rastignire care ii priveste. Ei nu vor ”tulburari emotionale”…

Este interesanta lista tarilor care s-au declarat “amicus curiae” si  au cerut astfel statul de parte terta in proces in apararea Italiei: Armenia, Bulgaria, Cipru, Grecia, Lituania, Malta, Monaco, San Marino, România şi Federaţia Rusă. Nu poti sa nu observi ca tarile de traditie ortodoxa din Europa ”crestina” au sarit toate ( +  Lituania si minusculele Malta si  San Marino) in apararea ultimului bastion al religiei in Europa occidentala: Italia …

La 29 aprilie, guvernul italian a prezentat memorandumul său la Tribunal explicând că judecătorii de la Strasbourg nu au competenţe pentru a impune laicismul într-o ţară, îndeosebi în Italia, o naţiune caracterizată în majoritate de credincioşi care practică şi se identifică în religia catolică. Decizia Tribunalului, care va urma după audienţa publică a Marii Camere care va avea loc la 30 iunie, va fi publicată la sfârşitul anului.

Sa vedem continuarea ”meciului”;  cat despre ”arbitrii”… Dumnezeu cu mila, vorba romanului.

(Ne)cazuri pentru ”contabilii” creatiei lumii

7. Atunci Domnul Dumnezeu l-a modelat pe Adam din ţărâna pământului şi a suflat în nările lui suflare de viaţă, iar Adam a devenit un suflet viu.” (Geneza 2:7, NTR)

19. Astfel, Domnul Dumnezeu a modelat din ţărână toate animalele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus la Adam, ca să vadă ce nume le va da. Şi numele pe care Adam i l-a dat fiecărei vieţuitoare, acela a rămas.” (Geneza 2:19, NTR)

20. Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări pe bolta cerului, deasupra pământului!”
21. Astfel, Dumnezeu a făcut monştrii marini, toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, potrivit speciilor lor şi toate păsările înaripate, potrivit speciilor lor. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun.
22. Dumnezeu le-a binecuvântat zicând: „Fiţi roditoare, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ!”
23. A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a cincea.
24. Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare, potrivit speciilor lor: vite, animale mici şi animale sălbatice, fiecare potrivit speciilor lor!” Şi aşa a şi fost.
25. Dumnezeu a făcut animalele sălbatice, potrivit speciilor lor, vitele, potrivit speciilor lor şi toate animalele mici care mişună pe pământ, potrivit speciilor lor. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun.
26. Atunci Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; ei să domnească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate animalele mici care mişună pe pământ!”

(Geneza 1:20-26, NTR)

Un bun prieten mi-a sugerat sa abordez ”conflictul” dintre primele doua capitole ale Facerii, exemplu tipic de abordare liberala a Scripturii. Diferentele dintre cele doua capitole sunt des invocate in sprjinul  teoriei liberale conform careia nu Moise este autorul cartii, ci avem de-a face(conform inaltei critici, criticii surselor) cu doua surse diferite si contradictorii .

Sunt constient ca abordand subiectul de pe o pozitie conservatoare/fundamentalista voi intra sub tirul ”luminatilor teologiei”, daca se vor cobori domniile lor la contrarea unui ”amarat” de fundamentalist…

Care ar fi problemele majore invocate?

1. Inversarea cronologica : in Facerea 2 omul apare creat inaintea animalelor

2. In Facerea 2 animalele apar ”modelate/olarite” ca si omul din pamant in timp ce in primul capitol ele sunt ”fătate” de aer, apa, pamant…

Sunt insurmontabile aceste ”contradictii”? Sunt rapoartele antagonice? Pot fi de fapt complementare cele doua relatari, in virtutea unor scopuri diferite?

Inainte de a raspunde problemelor, cateva observatii preliminare:

1. Orice text este interpretat si interpretabil in functie de pre-judecatile, presupozitii, agendele interpretului. Nu exista obiectivitate stricta ci perspective modelate si directionate de ”lentilele” prin care este privit textul. Ca atare, situatia de fata poate fi abordata in doua chei majore: una a credintei crestine biblice – care vede ”prin credinta” realitatile relatate de text si o alta a necredintei/scepticismului dispusa sa supraliciteze eventualele ”noduri” – daca ele exista – din ”papura”/text.

2. Pentru crestinii biblici Scripturile Vechiului Testament nu sunt simple texte antice, mitologice sau legendare, care pot fi tratate ca oricare alt text antic mai mult sau mai putin istoric si veridic. Pentru crestini, Scripturile Vechiului Testament sunt Cuvantul lui Dumnezeu, ”Sta Scris-ul” invincibil cu care Fiul lui Dumnezeu Insusi S-a aparat de ispitele diavolului in pustie. Scripturile nu sunt asadar asemeni oricaror texte antice, ci sunt Revelatia lui Dumnezeu pentru credinciosi, surse ale adevarului mantuitor, marturii veridice ale puterii si lucrarii lui Dumnezeu in istoria omenirii.

Acestea fiind zise e lesne de priceput ca abordarea mea va fi una a credintei in inspiratia Scripturilor ca si cuvant veridic si vrednic de crezare al lui Dumnezeu.

Crestinii, impreuna cu iudeii, cred ca pentateucul – primele 5 carti ale Vechiului Testament – au fost scrise de Moise – fapt confirmat de Cristos Domnul in Noul Testament. Insa Moise nu a fost martor ocular al crearii lumii! De unde urmeaza ca raportul scris de el poate avea doua surse : revelatie divina – viziune – sau cercetari si preluari filtrate de Duhul lui Dumnezeu ale traditiilor orale sau ale analelor vremii – daca ele au existat (lucru foarte putin probabil).Problema este ca ambele posibile cai presupun ”vulnerabilitati”  : viziunile nu sunt ”filmari”/inregistrari live ale evenimentelor creatiei, iar traditiile ancestrale sunt dependente de limbajul si limitele lui in timp si spatiu – nu ne putem astepta la descrieri in termenii stiintei anului 4000 d Hr …

Astfel stand lucrurile, rapoartele din Geneza trebuie luate asa cum si sunt: exprimari sau re-prezentari ale unor realitati istorice(!) in termeni ”imprecisi” stiintific (dupa standarde ”moderne” sau futuriste pentru noi sau antici) . Mai mult decat atat, presupusele viziuni pot sa fi avut ”unghiuri” si perspective ne-identice in scopul surprinderii unor aspecte evidentiabile doar prin vedere bi-tri-dimensionala – ca si in cazul evangheliilor( avem 4 perspective ne-identice ale aceleasi vieti).

Si acum dilemele si ”discrepantele”:

1. de ce ”cronologia” din capitolul 2 o contrazice pe cea a primului capitol? Simplu: pentru ca primul capitol ne reda imaginea de ansamblu a celor 6 zile ale creatiei, in care omul este incununarea creatiei, capodopera/icoana dupa chipul lui Dumnezeu. Capitolul 2 (survenind posibil dintr-o alta traditiei a Revelatiei, complementara primeia) focalizeaza obiectivul pe om:

  • este mai important decat animalele – deci este introdus in ”scena” inaintea lor  ( nu despre cronologie este vorba aici!) –
  • este o fiinta relationala – dupa „Chipul” treimic al Creatorului  – de unde nevoia precizarii  simtirii nevoii femeii, singuratatea omului( o alta ”contradictie”! – omul este creat nu ”foarte bun” fara consoarta lui)…
  • habitatul primordial al omului : crearea paradisului si ”angajarea” lui Adam si a Evei in jobul de  ”paznici-gradinari” ai casei Domnului ”inchiriata” si data administrarii lor …
  • rezolvarea cat se poate de fericita – happy end – a imperfectiunii/singuratatii omului: casatoria si binecuvantarea ei

Deci dupa cum se poate vedea prea bine, ”discrepantele” celor doua capitole sunt mesterite divin cu scopuri didactice evidente. Duhul lui Dumnezeu a fost interesat nu in a spune a doua oara aceeasi poveste, identic( ar fi fost si plictisitor!), ci in detalierea primii povesti cu ”riscul” ca criticii Sai (autorul Bibliei e Dumnezeu Duhul – Moise,David si restul sunt doar scribii!)  sa descopere ”discrepante”…

2. de ce animalele apar modelate/”olarite” de Dumnezeu din pamant ca si omul in capitolul 2? Simplu: pentru ca , asa cum spuneam, incepand cu capitolul 2  ”saga” se focalizeaza pe om. Iar modelarea atat a omului cat si a animalelor din tarana pamantului nu face decat sa pregateasca terenul capitolul urmator:

  • omul se lasa inselat de un animal care a fost modelat ca si el din tarana; insa omul este superior animalelor fiind purtator de duh/suflare divin/a : de aici rusinea ingenunchierii omului de o creatura a pamantului inferioara lui
  • pentru sentinta trista ”a taranii” de dupa pacatuire:  sarpele – creatura modelata din tarana –  se va tari direct pe tarana si va manca tarana, iar omul – creat dupa chipul divin, si totusi modelat din tarana –  ajuns inselat de o creatura a ţărânii,va smulge cu truda si sudoare taranii painea cea de toate zilele, iar in final va fi redus prin dezintegrarea in tarana: esti facut din tarana, te vei intoarce in lutul din care ai fost modelat… desi Adam este tot din tarana ca si celelalte creaturi ale pamantului, el le este superior: le da nume, i se da stapanire asupra lor, este purtator de chip si suflare divina…

Si aici se vede didactica divina: natura omului este una ”duala” : ca si animalele este modelat din tarana, dar…el nu este modelat ca orice animal, ci dupa chipul lui Dumnezue si insufletit total distinct de animale de suflare divina. Cum bine spunea C S Lewis: cat de  asemanator este omul animalelor in procesul reproducerii… si totusi cat de superior le este, in ciuda asemanarilor.

Este lesne cred pentru oricine e dispus sa vada din perspectiva lui Dumnezeu, a inspiratiei, de ce anticii nici nu si-au pus problema unor asemenea ”contradictii”: scopul Revelatiei este unul didactic spre mantuire si nu unul informativ stiintific spre gasirea de ”imperfectiuni” stiintifice. Prea putin conteaza ca in panorama de ansamblu lumea vie este ”fatata” de elementele pamantului la comanda divina in timp ce in capitolul 2 Dumnezeu este infatisat modeland creaturile pamantului. Este limpede ca  imagistica este una antromorfizata: Dumnezeu – Spirit – isi baga ”mainile” in lut precum Isus din apocrife si se ”joaca” mesterind crocodili, girafe, arici, pe Adam…

Pana aici m-am limitat la observatii personale ( in care cu siguranta s-au infiltrat inconstient acumulari de studiu din trecut). Un  studiu exegetic si din comentariile biblice ale altor credinciosi in inspiratia Scripturilor nu cred insa ca strica…

Wesley the Movie – Trailer

Resurse wesleyene: Wesleyan Arminian

COMMONPLACE HOLINESS: Wesley & Methodism

Papa scrie cel de-al III-lea volum despre Isus



Septicemia spiritului si elixirul insanatosirii

Noi ştim că omul nostru vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie lăsat fără putere, ca să nu mai fim sclavi ai păcatului, ( Romani 6:6)
Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege ca să trăiesc pentru Dumnezeu. Am fost răstignit împreună cu Cristos ( Galateni 2:19 )
Cei ce sunt ai lui Cristos Isus şi-au răstignit firea cu poftele şi dorinţele ei. (Galateni 5:24)

Sfantul apostol Pavel/Paul vorbeste in repetate randuri despre rastignirea crestinului ”impreuna cu Cristos”. Ba chiar parca face – indirect – din aceasta realitate un semn al recunoasterii celor ce sunt ai lui Cristos.  Totusi sa nu fie ai lui Cristos cei in care firea veche mai ”misca”? Rastignirea ”omului vechi” apare in Scripturi la timpul trecut. Insa rastignirea firii/naturii decazute/pacatoase este un proces chinuitor zilnic, secunda de secunda, este nimic mai putin decat purtarea non-stop a propriei cruci pe care firea se zvarcoleste si tipa cat timp n-o dai jos de acolo. Firea, precum sarpele cu capul zdrobit, inca nu e moarta. Ba, dupa cum se zvarcoleste si racneste, ai zice ca e foarte vie… Acesta este procesul la care se refera si parintele Steinhardt:

Sa fii crestin inseamna sa fii chinuit in fel si chip. Cel mai bun lucru este sa fii in stare de a nascoci nesfarsite moduri de a te chinui tu insuti; daca insa nu esti destul de tare, poti oricum nadajdui ca lui Dumnezeu i se va face mila de tine si te va ajuta sa ajungi la starea de suferinta.E lucru teribil clipa aceea in care Dumnezeu scoate instrumentele in vederea operatiei pe care nici o putere omeneasca nu o poate aduce la savarsire: sa-i smulga omului dorinta de a trai, sa-l omoare pentru ca sa poata trai ca un mirt. Menirea vietii acesteia este de a te duce la cel mai inalt grad al scarbei de viata.

Iata incercarea: sa devii crestin si sa starui in a ramane crestin: e o suferinta careia nici o alta durere omeneasca nu-i poate opune boldul si framantarile ei. Si totusi, nu crestinismul e crud, nu Hristos e crud. Hristosul este in Sinea Sa blandete si dragoste; cruzimea provine din faptul ca in aceasta lume trebuie crestinul sa-si petreaca viata si in ea trebuie sa-si exprime conditia sa de crestin deoarece Hristos nu-i chiar atat de bland, adica atat de slab, ca sa-l scoata din ea.”

Cand ispita te chinuie,te arde, cand simti ca o sa crapi daca nu-i dai curs, nu uita ca ai de-a face doar cu un truc al vechii firi care vrea jos de pe cruce. Si cand resimti chinurile rastignirii –  pentru ca firea nu-ti e ceva  exterior, ci chiar o parte foarte ”conectata” la nervii tai,  deci durerea ei o resimti din plin si neatenuata – nu uita ca asa cum Cristos a suferit chinurile rastignirii si tu, urmasul Lui, esti chemat sa te faci partas rastignirii, rastignirii propriilor ”tortionari” ai lui Cristos. El a murit nevinovat pentru pacatele mele si ale tale,  tu ai propria ta rastignire ca o consecinta a alipirii tale de Cristos. Intr-un fel, avem parte de soarta talharului pocait: suntem si noi pe cruce,  langa si de dragul lui Cristos, dar pentru pacatele noastre. Rastignirea noastra nu ne ”cumpara” mantuirea ( Doamne-pazeste!) ci este o consecinta a mantuirii,primita ”la pachet” impreuna cu mantuirea: daca  n-am fi mantuiti nici n-am avea de ce sa ne rastignim firea, care ar putea huzuri bine-merci. Corolar: cine nu-si rastigneste firea nici sa nu se creada mantuit. Ca nu e!

Duhul lui Cristos, asemeni alcoolului pentru microbi, elimina  ”infectia” pacatului – proces usturator si deloc confortabil… Ispita este sa te sustragi durerii operatiei, care este una pe viu, chinuitoare. De-asta crestinismul adevarat este pentru ”barbati” care stiu sa stranga din dinti si sa indure. ”Crestinismul” roz-bombon, fara rastignirea firii si sfintire, cel turuit de guralivi si palavragii, este o contrafacere draceasca si nimic mai mult.

%d blogeri au apreciat: