Timp fara pret(2)

Scriam mai ieri despre ”secunda” sabatica ce nu poate fi evaluata la nici un pret. De ce? E o exagerare? Nu.

Spuneam ca ea nu are pret pentru ca este binecuvantata dumnezeieste asa cum nici o alta zi( decat a saptea) nu a fost.

Exista in povesti cazul unui om care a vrut atat de mult aur incat si-a dorit ca orice ar atinge sa se transforme in aur. Curand insa a vazut nebunia lacomiei lui: si mancarea se transforma in aur, el ramand flamand, si personale dragi…

Intorcand cumva pe dos – in sens pozitiv – povestea, sabatul/sambata este ziua de care Dumnezeu s-a ”atins” sfintitor si binecuvantator, ”aurind-o”, pe ea si numai pe ea dintre toate zilele saptamanii. ”Atingerea” divina poate fi comparata cu atatea alte atingeri divine cu efecte miraculoase. Doar ca aici Dumnezeu se ”atinge” de un timp anume,o zi, care devine astfel speciala, ”aurita” de Cuvantul Lui. Iar binecuvantarea ramane vesnica precum si Binecuvantatorul  :

Căci ceea ce Tu, Doamne, ai binecuvântat va rămâne binecuvântat pe vecie.” (1 Cronici 17:27b)

3. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ea s-a odihnit de toată lucrarea pe care a făcut-o în creaţie. ” (Geneza 2:3, NTR)

%d blogeri au apreciat asta: