Luther despre sabat

It follows, therefore, from this passage that if Adam had remained in the state of innocence, he nevertheless would have held the seventh day sacred. That is, on this day he would have given his descendants instructions about the will and worship of God; he would have praised God; he would have given thanks; he would have sacrificed, etc. On the other days he would have tilled his fields and tended his cattle. Indeed, even after the Fall he kept this seventh day sacred; that is, on this day he instructed his family, of which the sacrifices of his sons Cain and Abel give the proof. Therefore from the beginning of the world the Sabbath was intended for the worship of God.
Unspoiled human nature would have proclaimed the glory and the kindnesses of God in this way: on the Sabbath day men would have conversed about the immeasurable goodness of the Creator; they would have sacrificed; they would have prayed, etc. For this is the meaning of the verb “to sanctify.”

Luther, M. (1999, c1958). Vol. 1: Luther’s works, vol. 1 : Lectures on Genesis: Chapters 1-5 (J. J. Pelikan, H. C. Oswald & H. T. Lehmann, Ed.). Luther’s Works (1:79). Saint Louis: Concordia Publishing House.
Comentariul lui Luther este exceptional:
1. Adam a pazit sabatul, dupa modelul divin, atat inainte cat si dupa cadere! Aceasta afirmatie spulbera obiectia anti-sabatarienilor care spun ca sabatul este o ”chestiune strict evreiasca”. Luther nu face altceva decat sa confirme ceea ce Exodul 20:8-11 afirma.
2. sabatul ar fi fost pastrat daca omul n-ar fi cazut in pacat. Afirmatia este ”ucigasa” oricaror aberatii gen: sabatul este problema ”vechiului legamant, a dispensatiunii legii”. Sabatul nu tine de nici o dispensatiune, nu tine nici macar de caderea sau necaderea in pacat a omului. Sabatul tine  exclusiv de cuvantul sfintitor si de blagoslovirea cu care Dumnezeu l-a facut odata pentru toti vecii special pentru rasa umana.
3. sabatul a fost ziua de ”cateheza” pentru urmasii lui Adam. De la inceput, cand nasterea lui Avraam, primul evreu, era la milenii in viitor, Adam isi şcolea descendentii in sabat despre inchinarea corecta.
4. inca de la inceputul lumii sabatul a fost intentionat pentru inchinarea adusa lui Dumnezeu. Se poate mai clar de atat? E de mirare cum protestantii, urmasii lui Luther, cu asemenea afirmatii clare totusi nu sunt atenti la pazirea poruncii a patra, a sabatului creatiei.
PS: a se vedea si Wesley despre sabat

Despre sabat – comentariul evanghelic al lui Elwell

Everything God created thus far is called “good” or “very good.” The seventh day alone is called “holy” (2:1–3). It is significant that the word holy is applied in Scripture first to the concept of time, not to space. Pagan mentality would place a premium on space-holy places; time and history are viewed as cyclical.
(…) The seventh day, like man and woman (1:28), is blessed. If “blesses” in 1:28 is meant to confer the power to beget new life, might “blessed” in 2:3 mean the same?

Elwell, W. A. (1996, c1989). Vol. 3: Evangelical commentary on the Bible. Baker reference library (Ge 1:24). Grand Rapids, Mich.: Baker Book House.
Interesante si bune observatiile:
1. sfanta este doar ziua a saptea, desi toata creatia este evaluata ”foarte buna/frumoasa”
2. Dumnezeu sfinteste o (anumita) portiune de timp, in primul rand, si nu un loc(desi Edenul era ”candidatul” ideal…)
3. in raportul creatiei , binecuvantati expres si literal sunt oamenii, dintre creaturi(Facerea/Geneza 1:28), si sabatul dintre cele sapte  zile ale saptamanii creatiei(Facerea/Geneza 2:3).
Intrebarea despre semnificatia binecuvantarii sabatului in paralel cu cea a oamenilor – de a da viata noua – imi pare ”mustind” de conotatii cat se poate de biblice si sanatoase. Ca si impartasirea cu ”Painea Vietii” care da viata (Ioan 6:53-58), ”infruptarea” din sabatul binecuvantat da viata noua si pre-vesteste vesnicia , fie si doar ca ”umbra palida”…

Despre autoritate – C S Lewis

Cred că autoritatea părintelui faţă de copil, a soţului faţă de soţie, a celor învăţaţi faţă de cei simpli a făcut la fel de mult parte din planul iniţial ca şi autoritatea omului faţă de fiară. Cred că dacă nu am fi căzut, Filmer ar fi avut drepta­te, iar monarhia patriarhală ar fi fost singura guvernare legitimă. Insă de când am învăţat să păcătuim, am descoperit, aşa cum spune Lord Acton, că „toată puterea corupe, iar puterea ab­solută corupe absolut”.

(…) Ascultarea este calea către libertate, smerenia către plăcere, unitatea către personalitate.

(…) Autoritatea exercitată cu smerenie şi ascultarea acceptată cu încântare sunt înseşi liniile con­ducătoare de-a lungul cărora trăiesc spiritele noastre.

”Membership”

%d blogeri au apreciat asta: