(Ne)cazuri pentru ”contabilii” creatiei lumii

7. Atunci Domnul Dumnezeu l-a modelat pe Adam din ţărâna pământului şi a suflat în nările lui suflare de viaţă, iar Adam a devenit un suflet viu.” (Geneza 2:7, NTR)

19. Astfel, Domnul Dumnezeu a modelat din ţărână toate animalele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus la Adam, ca să vadă ce nume le va da. Şi numele pe care Adam i l-a dat fiecărei vieţuitoare, acela a rămas.” (Geneza 2:19, NTR)

20. Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări pe bolta cerului, deasupra pământului!”
21. Astfel, Dumnezeu a făcut monştrii marini, toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, potrivit speciilor lor şi toate păsările înaripate, potrivit speciilor lor. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun.
22. Dumnezeu le-a binecuvântat zicând: „Fiţi roditoare, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ!”
23. A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a cincea.
24. Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare, potrivit speciilor lor: vite, animale mici şi animale sălbatice, fiecare potrivit speciilor lor!” Şi aşa a şi fost.
25. Dumnezeu a făcut animalele sălbatice, potrivit speciilor lor, vitele, potrivit speciilor lor şi toate animalele mici care mişună pe pământ, potrivit speciilor lor. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun.
26. Atunci Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; ei să domnească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate animalele mici care mişună pe pământ!”

(Geneza 1:20-26, NTR)

Un bun prieten mi-a sugerat sa abordez ”conflictul” dintre primele doua capitole ale Facerii, exemplu tipic de abordare liberala a Scripturii. Diferentele dintre cele doua capitole sunt des invocate in sprjinul  teoriei liberale conform careia nu Moise este autorul cartii, ci avem de-a face(conform inaltei critici, criticii surselor) cu doua surse diferite si contradictorii .

Sunt constient ca abordand subiectul de pe o pozitie conservatoare/fundamentalista voi intra sub tirul ”luminatilor teologiei”, daca se vor cobori domniile lor la contrarea unui ”amarat” de fundamentalist…

Care ar fi problemele majore invocate?

1. Inversarea cronologica : in Facerea 2 omul apare creat inaintea animalelor

2. In Facerea 2 animalele apar ”modelate/olarite” ca si omul din pamant in timp ce in primul capitol ele sunt ”fătate” de aer, apa, pamant…

Sunt insurmontabile aceste ”contradictii”? Sunt rapoartele antagonice? Pot fi de fapt complementare cele doua relatari, in virtutea unor scopuri diferite?

Inainte de a raspunde problemelor, cateva observatii preliminare:

1. Orice text este interpretat si interpretabil in functie de pre-judecatile, presupozitii, agendele interpretului. Nu exista obiectivitate stricta ci perspective modelate si directionate de ”lentilele” prin care este privit textul. Ca atare, situatia de fata poate fi abordata in doua chei majore: una a credintei crestine biblice – care vede ”prin credinta” realitatile relatate de text si o alta a necredintei/scepticismului dispusa sa supraliciteze eventualele ”noduri” – daca ele exista – din ”papura”/text.

2. Pentru crestinii biblici Scripturile Vechiului Testament nu sunt simple texte antice, mitologice sau legendare, care pot fi tratate ca oricare alt text antic mai mult sau mai putin istoric si veridic. Pentru crestini, Scripturile Vechiului Testament sunt Cuvantul lui Dumnezeu, ”Sta Scris-ul” invincibil cu care Fiul lui Dumnezeu Insusi S-a aparat de ispitele diavolului in pustie. Scripturile nu sunt asadar asemeni oricaror texte antice, ci sunt Revelatia lui Dumnezeu pentru credinciosi, surse ale adevarului mantuitor, marturii veridice ale puterii si lucrarii lui Dumnezeu in istoria omenirii.

Acestea fiind zise e lesne de priceput ca abordarea mea va fi una a credintei in inspiratia Scripturilor ca si cuvant veridic si vrednic de crezare al lui Dumnezeu.

Crestinii, impreuna cu iudeii, cred ca pentateucul – primele 5 carti ale Vechiului Testament – au fost scrise de Moise – fapt confirmat de Cristos Domnul in Noul Testament. Insa Moise nu a fost martor ocular al crearii lumii! De unde urmeaza ca raportul scris de el poate avea doua surse : revelatie divina – viziune – sau cercetari si preluari filtrate de Duhul lui Dumnezeu ale traditiilor orale sau ale analelor vremii – daca ele au existat (lucru foarte putin probabil).Problema este ca ambele posibile cai presupun ”vulnerabilitati”  : viziunile nu sunt ”filmari”/inregistrari live ale evenimentelor creatiei, iar traditiile ancestrale sunt dependente de limbajul si limitele lui in timp si spatiu – nu ne putem astepta la descrieri in termenii stiintei anului 4000 d Hr …

Astfel stand lucrurile, rapoartele din Geneza trebuie luate asa cum si sunt: exprimari sau re-prezentari ale unor realitati istorice(!) in termeni ”imprecisi” stiintific (dupa standarde ”moderne” sau futuriste pentru noi sau antici) . Mai mult decat atat, presupusele viziuni pot sa fi avut ”unghiuri” si perspective ne-identice in scopul surprinderii unor aspecte evidentiabile doar prin vedere bi-tri-dimensionala – ca si in cazul evangheliilor( avem 4 perspective ne-identice ale aceleasi vieti).

Si acum dilemele si ”discrepantele”:

1. de ce ”cronologia” din capitolul 2 o contrazice pe cea a primului capitol? Simplu: pentru ca primul capitol ne reda imaginea de ansamblu a celor 6 zile ale creatiei, in care omul este incununarea creatiei, capodopera/icoana dupa chipul lui Dumnezeu. Capitolul 2 (survenind posibil dintr-o alta traditiei a Revelatiei, complementara primeia) focalizeaza obiectivul pe om:

  • este mai important decat animalele – deci este introdus in ”scena” inaintea lor  ( nu despre cronologie este vorba aici!) –
  • este o fiinta relationala – dupa „Chipul” treimic al Creatorului  – de unde nevoia precizarii  simtirii nevoii femeii, singuratatea omului( o alta ”contradictie”! – omul este creat nu ”foarte bun” fara consoarta lui)…
  • habitatul primordial al omului : crearea paradisului si ”angajarea” lui Adam si a Evei in jobul de  ”paznici-gradinari” ai casei Domnului ”inchiriata” si data administrarii lor …
  • rezolvarea cat se poate de fericita – happy end – a imperfectiunii/singuratatii omului: casatoria si binecuvantarea ei

Deci dupa cum se poate vedea prea bine, ”discrepantele” celor doua capitole sunt mesterite divin cu scopuri didactice evidente. Duhul lui Dumnezeu a fost interesat nu in a spune a doua oara aceeasi poveste, identic( ar fi fost si plictisitor!), ci in detalierea primii povesti cu ”riscul” ca criticii Sai (autorul Bibliei e Dumnezeu Duhul – Moise,David si restul sunt doar scribii!)  sa descopere ”discrepante”…

2. de ce animalele apar modelate/”olarite” de Dumnezeu din pamant ca si omul in capitolul 2? Simplu: pentru ca , asa cum spuneam, incepand cu capitolul 2  ”saga” se focalizeaza pe om. Iar modelarea atat a omului cat si a animalelor din tarana pamantului nu face decat sa pregateasca terenul capitolul urmator:

  • omul se lasa inselat de un animal care a fost modelat ca si el din tarana; insa omul este superior animalelor fiind purtator de duh/suflare divin/a : de aici rusinea ingenunchierii omului de o creatura a pamantului inferioara lui
  • pentru sentinta trista ”a taranii” de dupa pacatuire:  sarpele – creatura modelata din tarana –  se va tari direct pe tarana si va manca tarana, iar omul – creat dupa chipul divin, si totusi modelat din tarana –  ajuns inselat de o creatura a ţărânii,va smulge cu truda si sudoare taranii painea cea de toate zilele, iar in final va fi redus prin dezintegrarea in tarana: esti facut din tarana, te vei intoarce in lutul din care ai fost modelat… desi Adam este tot din tarana ca si celelalte creaturi ale pamantului, el le este superior: le da nume, i se da stapanire asupra lor, este purtator de chip si suflare divina…

Si aici se vede didactica divina: natura omului este una ”duala” : ca si animalele este modelat din tarana, dar…el nu este modelat ca orice animal, ci dupa chipul lui Dumnezue si insufletit total distinct de animale de suflare divina. Cum bine spunea C S Lewis: cat de  asemanator este omul animalelor in procesul reproducerii… si totusi cat de superior le este, in ciuda asemanarilor.

Este lesne cred pentru oricine e dispus sa vada din perspectiva lui Dumnezeu, a inspiratiei, de ce anticii nici nu si-au pus problema unor asemenea ”contradictii”: scopul Revelatiei este unul didactic spre mantuire si nu unul informativ stiintific spre gasirea de ”imperfectiuni” stiintifice. Prea putin conteaza ca in panorama de ansamblu lumea vie este ”fatata” de elementele pamantului la comanda divina in timp ce in capitolul 2 Dumnezeu este infatisat modeland creaturile pamantului. Este limpede ca  imagistica este una antromorfizata: Dumnezeu – Spirit – isi baga ”mainile” in lut precum Isus din apocrife si se ”joaca” mesterind crocodili, girafe, arici, pe Adam…

Pana aici m-am limitat la observatii personale ( in care cu siguranta s-au infiltrat inconstient acumulari de studiu din trecut). Un  studiu exegetic si din comentariile biblice ale altor credinciosi in inspiratia Scripturilor nu cred insa ca strica…

%d blogeri au apreciat asta: