Cum sa fii un om de succes

„37. Lui Faraon şi tuturor slujitorilor săi li s-a părut potrivit planul.
38. Aşa că el le-a zis slujitorilor săi: „Vom putea noi găsi pe cineva ca acesta, în care să fie Duhul lui Dumnezeu?”
39. Apoi Faraon i-a zis lui Iosif: – Pentru că Dumnezeu ţi-a descoperit toate acestea, nu este nimeni la fel de priceput şi de înţelept ca tine.”
(Geneza 41:37-39, NTR)

„13. Daniel a fost adus înaintea împăratului, iar acesta l-a întrebat pe Daniel: – Tu eşti acel Daniel, unul dintre exilaţii lui Iuda pe care i-a adus aici din Iuda tatăl meu, împăratul?
14. Am auzit că ai în tine duhul zeilor şi că s-a găsit în tine lumină, agerime şi înţelepciune deosebită.”
(Daniel 5:13-14, NTR)

De mult ma obsedeaza aceste doua pasaje biblice. Practic sunt paralele si se refera la doi barbati ai credintei care au stralucit la curtile imperiale ale timpurilor lor, din pozitia de mana dreapta a imparatului. Amandoi au ajuns in virful piramidei din pozitii de outsideri: primul fiind sclav intemnitat pe viata practic , al doilea – tot sclav, ostatec la curtea imperiala. Ambii ajung insa oameni pe care ii despart de coroanele imperiilor doar titlul imperial.
Ce mi se pare insa cu totul remarcabil  este recunoasterea in dreptul amandurora a unei supra-calificari care  surclaseaza toate celelalte abilitati si calificari ale lor: manageriale, etc La amandoi, inainte de a se vorbi de pricepere, ”dexteritate” administrative si de alte soiuri, se vorbeste despre o ”achizitie” interioara ce-i face, literal, nemaipomeniti: ”cineva ca acesta, în care să fie Duhul lui Dumnezeu?” + ”Am auzit că ai în tine duhul zeilor”. Atat vice-faraonul Iosif cat si prim-vicele Daniel al imperiilor succesive pe care le-a condus, amandoi sunt oameni care au in ei Duhul lui Dumnezeu. Si aceasta realitate este atat de incontestabila si de evidenta incat oricat de incorect politic ar fi fost, pana si capetele incoronate ale imperiilor sunt silite sa o recunoasca cu voce tare.
Prima abilitate care-i supracalifica si pentru administrarea imperiile este, in cazul ambilor credinciosi tehnocrati, faptul ca au in ei Duhul lui Dumnezeu.

Azi cand lumea e innebunita dupa succes si eficienta, cand crizele se succed si amplifica una dupa alta, cand oamenii bisericii au la indemana resurse ca niciodata in istorie dar crestinismul bate in retragere…  cat de actuale si stringente sunt exemplele lui Iosif si al lui Daniel: oameni ai Duhului lui Dumnezeu. Cand oamenii sunt posedati de atatea si atatea duhuri spurcate si ne-bune … nevoia lumii este de oameni ”posedati” de Duhul lui Dumnezeu

%d blogeri au apreciat asta: