Despre ”profesionalismul” lui Ieronim la fabricarea Vulgatei

Postarea de fata este o replica la elucubratiile unui Edi C despre Vulgata si ”expertul” Ieronim…

” Textul LXX a fost abundent comentat de Parinti, atat in Orient, cat si in Occident, unde Vulgata ieronimiana s-a impus destul de tarziu. Dar chiar si Ieronim s-a vazut obligat sa puna intre paranteze principiul hebraica veritas in cazul traducerii Psalmilor, de pilda, carte atat de bine cunoscuta dupa versiunea LXX, mai cu seama in mediile monastice, incit impunerea unei traduceri realizate dupa originalul ebraic a fost practic imposibila.

”Septuaginta si Parintii Bisericii” in ”Septuginta”, Polirom ,2004, p. 29

Textul grec al Cartii Iuditei se pastreaza in patru sau cinci familii de manuscrise si reprezinta o traducere dupa un original semitic, fie ebraic, fie aramaic.
Versiunea greaca a stat la baza traducerii in latina, intr-o prima faza (Vetus latina), si in siriaca.
Versiunea latina din Vulgata a fost intreprinsa de sfantul Ieronim dupa un original aramaic. In prefata cartii, el marturiseste ca a facut traducerea intr-o noapte, dupa un original ,,chaldaic”, procedand mai degraba la o echivalare semantica libera decat la una literala. Asa se explica, poate, si scurtimea versiunii din Vulgata fata de cea din LXX.
Exista si cateva versiuni ebraice, care reprezinta insa retroversiuni medievale dupa Vulgata.

”Introducere la Iudit” in ”Septuaginta”, Polirom, 2005, p. 356

Ieronim traduce si insereaza Iudit in Vulgata, desi cartea nu figureaza in Biblia ebraica, tocmai pentru ca ,,sinodul de la Niceea a trecut-o in rindul scripturilor sfinte”. Important este si ca Ieronim a tradus-o dupa o versiune chaldaica.

”Introducere la Iudit” in ”Septuaginta”, Polirom, 2005 p. 361

In latina, Cartea lui Tobit este cunoscuta in doua versiuni: 1) cea a Vechii latine (Vetus latina) reprezinta o recensiune lunga, dupa modelul grec al codicelui sinaitic, dar care se dovedeste uneori mai aproape de textele qumraniene in aramaica si ebraica decit de versiunea greaca si
2) cea a Vulgatei, care reprezinta o recensiune scurta, foarte apreciata in traditia apuseana. Ieronim marturiseste ca la traducerea din aramaica a Cartii lui Tobit a fost ajutat de un rabin, care i-a talmacit-o initial in ebraica,pentru ca sfantul sa o redea apoi, intr-o singura zi, in latina, in forma cunoscuta. La data respectiva biblistul nu invatase inca aramaica. Diferentele dintre versiunea latina a Vulgatei si cele grecesti sau aramaice qumraniene sunt notabile si au pus pe ganduri generatii de filologi si editori de text.

”Introducere la Tobit” in ”Septuaginta”, Polirom, 2005, p. 406

%d blogeri au apreciat asta: