Soimul eliberat

„Am citit astazi o poveste foarte frumoasa despre un imparat care a primit doi soimi; unul a fost antrenat, despre celalalt i s-a spus ca refuza sa se dezlipeasca de creanga pe care statea. Unul dintre slujitori trebuia sa se catere in fiecare zi in copac sa-i duca de mancare.
Dupa ce a incercat in fel si chip sa faca soimul sa zboare de pe creanga, imparatul si-a rugat supusii sa-l ajute. Un batran intelept s-a oferit sa faca el asta si, a doua zi cand s-a trezit, imparatul a vazut soimul zburand de colo-colo.
– Cum ai facut? si-a intrebat supusul
– A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat sa ii tai craca de sub picioare.

Morala: uneori Dumnezeu ne taie craca de sub picioare ca sa ne aducem aminte ca putem zbura.”

Ce este omul ca să-Ţi aminteşti de el şi fiul omului ca să-Ţi pese de el? – psalmistul, indracitul si Dumnezeu

„3. Când privesc cerurile Tale, ceea ce au lucrat degetele Tale, luna şi stelele pe care le-ai zidit, îmi zic:
4. Ce este omul ca să-Ţi aminteşti de el şi fiul omului ca să-Ţi pese de el?
5. Tu l-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu şi l-ai încoronat cu slavă şi cu cinste.
6. L-ai pus să domnească peste lucrările mâinilor Tale; i-ai pus totul sub picioare:
7. oi şi boi deopotrivă, chiar şi fiarele câmpului;
8. păsările cerului şi peştii mării, tot ce străbate căile mărilor. ”
(Psalmii 8:3-8, NTR, Un psalm al lui David.)

David psalmistul se intreba cu cuvintele de mai sus: Ce este omul ca să-Ţi aminteşti de el şi fiul omului ca să-Ţi pese de el? Si intrebarea este una care va sfredeli veacurile in cautarea raspunsULUI.
Dar si Marele Inchizitor al lui Dostoievski il iscodeste pe Dumnezeu tot cu acida si sfredelitoarea intrebare: de ce sa-ti pese de om? Ce e omul? Doar o  fiinta netrebnica si nevolnica:

… îţi jur că omul este mult mai nevolnic şi mai ticălos decît l-ai crezut Tu!

Omul este slab de înger şi ticălos…

Noi le vom dovedi că sînt slabi, că nu sînt decît nişte bieţi prunci, dar că fericirea hărăzită copiilor este mai dulce ca oricare alta. Şi atunci, cuprinşi de sfială, cu ochii aţintiţi spre noi, se vor strînge în jurul nostru înfricoşaţi, ca nişte pui sub aripile cloştii. Privindu-ne cu admiraţie şi în acelaşi timp cu un fior de spaimă, se vor simţi mîndri cu noi, văzînd cît sîntem de puternici şi de inteligenţi şi cît de lesne am izbutit să domes ticim o turmă năbădăioasă de milioane şi milioane de capete. Vor tremura zgribuliţi în faţa mîniei noastre, gîndurile lor vor fi din ce în ce mai timide,   ochii – veşnic înrouraţi de lacrimi, ca la copii sau la femei, pentru ca, la un singur gest din partea noastră, să treacă tot atît de uşor la veselie şi rîs, cu chipurile luminate de o bucurie copilăroasă şi cu cîntece fericite pe buze. Nici vorbă c-o să-i punem să muncească, dar în orele libere vom căuta să le înjghebăm o viaţă plăcută, ca un joc de copii, cu cîntece naive, cu coruri şi dansuri nevinovate. O, le vom da voie chiar să şi păcătuiasca, ştiindu-i slabi de înger şi becisnici, şi ei, la rîndul lor, ne vor iubi ca nişte copii pentru că vom fi fost atît de toleranţi! Le vom spune că oricare dintre păcatele lor va fi de bună seamă răscumpărat, de vreme ce a fost săvîrşit cu învoirea noastră, şi că numai şi numai din dragoste le îngăduim să păcătuiască, luînd asupra noastră pedeapsa ce li se cuvine. Şi, luînd-o asupra noastră, cu atît mai vîrtos ei ne vor iubi ca pe nişte binefăcători care-i vor fi izbăvit de povara păcatelor înaintea lui Dumnezeu. In schimb, nu vor păstra nici o taină faţă de noi, nu vor căuta să ne ascundă nimic. Şi după cum vor fi sau nu ascultători, le vom permite sau îi vom opri să trăiască cu soţiile şi ibovnicele lor, să facă sau nu copii cu ele, şi ei se vor supune cu dragă inimă, fericiţi. Cele mai chi nuitoare secrete ce le apasă conştiinţa vor veni să ni le mărturisească nouă, dezvăluindu-ne tot, absolut tot ce au pe  suflet, şi noi îi vom dezlega; iar ei vor fi bucuroşi să se încreadă în cuvîntul nostru, pentru că, bizuindu-se pe noi, vor scăpa de o grijă împovărătoare şi de înfricoşătorul chin la care îi supune în momentul de faţă necesitatea de a alege singuri şi în deplină libertate. Şi astfel vor fi toţi fericiţi, milioane de făpturi omeneşti…

La tirada demonizatului inchizitor raspunsul Bibliei este mai mult decat coplesitor:

„16. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3:16, NTR)

31. Atunci Isus le-a zis iudeilor care crezuseră în El: – Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, atunci sunteţi într-adevăr ucenicii Mei. 32. Veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera. ” (Ioan 8:31-32, NTR)

Nu doar ca Dumnezeu isi ”aminteste” de om, dar il si iubeste in asa ”hal” incat da TOT ce are mai scump pentru a-l salva pe om si pentru a-i oferi libertatea iarasi, chiar cu riscul de a folosi iarasi rau.
Intrebarea insa asteapta raspunsuri . Raspunsul lui Dumnezeu a fost: oamenii sunt fiii si stra-stra-nepotii lui Adam si ai Evei, care au fost copiii Mei , creaturile Mele. Dupa ei tanjeste inima Mea din clipa in care i-am scos din Paradis.

Dar pentru mine si pentru tine ”Ce este omul?”. Intrebarea poate parea fara rost odata ce deja am vazut raspunsul lui Dumnezeu. Dar intrebarea isi are rostul ei. Pentru ca eu si cu tine suntem intre doua raspunsuri: unul al diavolului si altul al lui Dumnezeu. Si uitandu-ne in jurul nostru parca diavolul ar avea dreptate!
Oamenii se lupta intre ei care sa apuce o halca mai mare din viata si confort; oamenii inventeaza nesfarsite shmekerii ”legale” prin care sa asupreasca si sa fure pe semenii lor, prin care sa le smulga din bani/viata pentru a o duce ei bine pe spinarea obiditilor si umilitilor. Oamenii se omoara intre ei in numele celor mai sfinte valori si idealuri sau pentru cele mai mizere si imbecile motive si ”cauze”. Omul pentru om este lup – pare sa fie verdictul coplesitor al realitatii vizibile.
In fata asaltului a ceea ce ochii vad si aparent nu pot contesta, sta raspunsul lui Dumnezeu – paradoxal si scandalos: in ciuda a ceea ce a ajuns si este omul, el este totusi un fiu al lui Adam; unul innebunit de propriile-i rataciri, un fiu pierdut, salbaticit, dez-umanizat, o fiinta-caricatura jalnica a ceea ce a fost candva.
Misionarul crestin traieste tensiunea celor doua raspunsuri la intrebarea ”ce este omul”: raspunsul diavolului – omul este o fiara pentru om – si raspunsul lui Dumnezeu – omul este un fiu al lui Adam, desi degenerat, iar Adam este un fiu al lui Dumnezeu(Luca 3:38).
Tensiunea exista si in verdictele Mantuitorului : le spune iudeilor ca au drept tata pe diavolul( Ioan 8:44) si totusi Se roaga Tatalui sa-i ierte (Luca 23:34) pentru deicidul pe care tocmai il savarseau la Golgota.
Misionarul crestin este deci ”purtatorul” unei ”duale” atitudini fata de om – un pesimism optimist: omul este jalnic si capabil de orice nelegiuire in starea in care a ajuns, si, totusi, omul este fiu de fiu al lui Dumnezeu – capabil sa recupereze asemanarea cu Tatal sau prin intoarcerea la El.

Misionarul crestin traieste dramatic tensiunea careia marele inchizitor nu i-a rezistat: a sluji omul fara a-l dispretui, a respecta omul in ciuda jalnicei lui conditii  – extrem de slab si vulnerabil. Misionarul crestin nu-si poate permite luxul sa uite ca omul este capabil de orice nebunie si totusi omul este capabil si de teosis/indumnezeire cum ar spune rasaritenii, sau de refacerea chipului divin in om sau partas de fire/natura divina – cum se exprima Scriptura(2 Petru 1:4).

Sa nu uite asadar misionarul crestin ispita puternica si teribila de a deveni umanist, filantrop, iubitor de oameni,  pierzand insa din vedere raspunsul lui Dumnezeu la intrebarea psalmistului! Pentru ca poti ”iubi” oamenii subestimandu-i si manipulandu-i spre ”fericirea” si pierzarea lor, si spre demonizarea ta. Dovada – marele inchizitor :

Crezi oare că noi n-am iubit omenirea, de vreme ce am înţeles cu atîta umilinţă slăbiciunile ei şi am căutat din toată inima să-i uşurăm povara, îngăduind firii sale nevolnice chiar şi păcatul, cu condiţia ca sâ fie sâvîrşit cu ştirea noastră?

(…) Află că nu mă tem de Tine. Să ştii că şi eu am stat în pustie, că şi eu m-am hrănit cu aguride şi rădăcini, că şi eu am binecuvîntat libertatea pe care Tu le-ai hărăzit-o oamenilor, că şi eu mă pregăteam să ajung în rîndul aleşilor Tăi, în rîndul celor căliţi şi puternici cu dorinţa «de a împlini numărul». M-am dezmeticit însă, şi n-am vrut să mai slujesc asemenea nebunie. Inapoindu-mă, aşadar, m-am alăturat mulţimii celor care s-au străduit să îndrepte lucrarea Ta. I-am părăsit pe cei mîndri şi m-am întors către cei umili, pentru a zămisli fericirea lor.

A respinge raspunsul lui Dumnezeu inseamna a nu te teme de Dumnezeu, a considera nebunie( in sensul cel mai nociv)  intelepciunea lui Dumnezeu, a cauta sa ”indrepti” lucrarea lui Dumnezeu,a considera ”mandrie” sfintirea si tel manipularea celor slabi pentru a-i ”ferici”. Si toate acestea nu-s decat o demonizare subtila dar incontestabila, o insusire a viziunii diavolului asupra omului si a deturnarea draceasca a planurilor dumnezeiesti pentru zamislirea ”fericirii” omenesti.

BBC A History of Christianity(5/6)- Protestantism.The Evangelical Explosion

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

 

”Inchizitorul de serviciu al falsei biserici”

Marele Inchizitor n-a dispărut niciodată din sânul confesiunilor creştine. Spre deosebire de strămoşul său din secolul al XVI-lea, el a devenit, acum, mai puţin vizibil, mai discret. Acum, Marele Inchizitor lucrează duplicitar: democrat şi generos în public (imaginea contează în democraţie), arogant şi dictatorial în privat; necruţător faţă de creştinii liberi, „milosârdnic” faţă de lachei. După Vatican II, Occidentul l-a expulzat în Orient. Sub pretextul, bimilenar, al stopării ereziilor, Marele Inchizitor cenzurează, torturează psihic, anatemizează, rescrie istoria şi, mai ales, rescrie Evanghelia după propriile toane şi interese. Nu există decât o singură soluţie de a-l contracara: înrădăcinarea în Evanghelie. Adevărata şi singura Evanghelie a lui Isus Cristos! Marele Antidot! Inchizitorul de serviciu al falsei biserici este, prin natură, falsificatorul Evangheliei. În locul Evangheliei el pune statute şi decizii sinodale arbitrare; în locul Cuvântului lui Dumnezeu, el aşază porunca soldăţească. Marele Inchizitor e un amestec de Caiafa şi Pilat din Pont. Isus a rămas undeva, părăsit la marginea acestei Biserici-Colhoz, Biserici-Multinaţională, Biserici-Şantier, Biserici-Batalion. Orice, numai Biserică a lui Isus Cristos, nu. Isus a reintrat în disidenţă.

A se citi intregul eseu scris de Cristian Badilita AICI.

”Septuaginta – un domeniu ideal de lucru pentru un biblist”

Septuaginta este un domeniu ideal de lucru pentru un biblist: îţi impune să faci uz în mod continuu de ambele limbi ale celor două testamente şi în acelaşi timp să te mişti cu regularitate între scrierile celor două canoane. Este probabil terenul cel mai fertil pentru studiul joncţiunii teologice dintre cele două testamente, unul dintre domeniile fierbinţi din teologia biblică. Cu aceste frământări am ajuns la studiul uzanţei Septuagintei în NT.

A se citi intregul interviu luat unui specialist roman in domeniul studiilor dedicate Septuagintei.

The Methodist National(USA) Anthem: O FOR A THOUSAND TONGUES TO SING

Charles Wesley wrote this hymn to com­mem­o­rate the first an­ni­ver­sa­ry of his con­ver­sion to Christ.

FREE DOWNLOAD ”Psalmii” audio – cd-urile produse de Episcopia Romano-Catolică de Iaşi

Pe situl pastoratie.ro se gasesc de descarcat cd-urile ”Psalmii” produse de Episcopia Romano-Catolică de Iaşi, prin Oficiul pentru Comunicaţii Sociale

Lectura Psalmilor a fost realizată de PS Petru Gherghel, introducerea la text a fost realizată de pr. Alois Bulai, iar lectura rugăciunilor a fost realizată de pr. Cornel Cadar. Textele au fost luate din volumul Psalmii. Traducere, note şi comentarii de pr. Alois Bulai, pr. Anton Budău, pr. Iosif Răchiteanu realizat în 2005 de Editura „Sapientia”. Rugăciunile după Psalmi au fost concepute de pr. Paolino Beltrame-Quattrocchi, OCSO. Crainic-prezentator şi redactor a fost Aurel Brumă. Proiectul coperţilor a fost conceput de Paul Ciupitu. Ilustraţia muzicală a fost realizată de Valentin Brumă.

Prezentarile psalmilor sunt insotite de montaje muzicale dramatizate. O realizare audio a psalmilor mai deosebita.

%d blogeri au apreciat asta: